ICCJ. Decizia nr. 2432/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2432/2012
Dosar nr.4775/2/2010
Şedinţa publică din 17 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 aprilie 2010, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B.I. pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
Pârâtul a formulat întâmpinare în cauză, invocând neconstituţionalitatea OUG nr. 24/2008, respectiv art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, raportat la art. 23 alin. (11) din Constituţia României, art. 8 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 24/2008, raportat la art. 21 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) din Constituţie; art. 8 alin. (1), lit. a) şi art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008, raportat la art. 58 alin. (1) din Constituţia României.
La termenul din 22 noiembrie 2010 instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a dispus sesizarea Curţii cu soluţionarea excepţiei invocată.
Pe fondul cauzei pârâtul a formulat apărări prin care a solicitat respingerea acţiunii.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 1775 din 7 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul B.I., în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) OUG nr. 24/2008, referitoare la calitatea de lucrător al Securităţii.
Referitor la prima condiţie impusă de textul de lege - respectiv calitatea de ofiţer al Securităţii, Curtea a constatat că este îndeplinită, întrucât din actele dosarului rezultă că pârâtul B.I. a fost angajat al fostei Securităţi cu gradul de locotenent major în anul 1972, căpitan în 1978, 1980 şi respectiv maior în 1985, 1987, în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Constanţa, Serviciul 1 din 3 . De altfel, acest aspect nici nu a fost contestat de pârât ci, dimpotrivă a confirmat faptul că a fost angajat al Securităţii.
Referitor la cea de-a doua condiţie, impusă de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, respectiv să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului - Curtea a apreciat că şi această condiţie este îndeplinită, având în vedere următoarele:
Astfel, Curtea a reţinut că pârâtul B.I., în calitatea pe care a deţinut-o în cadrul fostei Securităţi, prin activitatea desfăşurată, a contribuit în mod direct, cu informaţii, la completarea dosarului cu nr. 2417, deschis pe numele persoanei urmărite A.P., care, aşa cum se menţionează în Nota de constatare nr. DI/I/531 din 19 februarie 2010 a solicitat să se stabilească, în privinţa pârâtului, calitatea de lucrător al fostei Securităţi.
În acest sens, Curtea a stabilit că din actele cauzei a rezultat faptul că pârâtul B.I., în calitatea deţinută a contribuit cu informaţii la dosarul (nota I 2417) avându-l ca titular pe A.P. - fost condamnat la 5 ani pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii socialiste constând în aceea că, în timpul evenimentelor contrarevoluţionare din Ungaria, s-a încadrat într-o organizaţie subversivă condusă de V.V., având ca sarcină atragerea de noi membri, fiind urmărit de Direcţia Regională Dobrogea I.J.S. Constanţa şi fiind considerat că, prin activitatea din trecut este pretabil (...) la unele acţiuni duşmănoase regimului socialist.
În aceeaşi calitate, pârâtul a contribuit cu informaţii şi în dosarele (cota R 1427 - avându-l ca titular pe T.G. şi respectiv Cota I 163244 - avându-l ca titular pe C.G.), primul fost condamnat pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei şi aflat în atenţia organelor de securitate.
Or, a constatat Curtea, prin astfel de activităţi, care au vizat persoane determinate, cetăţeni români, pârâtul B.I. a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului precum dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Prima instanţă nu a reţinut apărarea pârâtului, potrivit căreia măsurile adoptate de el se încadrau în dispoziţiile legale, câtă vreme, aşa cum s-a arătat mai sus, dreptul încălcat era reglementat ca atare în Pactul Internaţional semnat de România şi deci, în vigoare şi aplicabil la acea vreme.
Referitor la cererea pârâtului, privind respingerea acţiunii, ca fiind lipsită de interes/obiect, întrucât A.P. nu a mandatat C.N.S.A.S. să-i reprezinte interesele, să stabilească în privinţa sa calitatea de lucrător al Securităţii, fiind lipsit deci de calitate procesuală activă, Curtea a respins-o pentru motivul că în conţinutul Notei de constatare nr. DI/I/531 din 19 februarie 2010 se menţionează în mod expres că persoana îndreptăţită A.P. a solicitat stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii care au contribui la instrumentarea dosarului I 2417, dosar în care pârâtul B.I. figurează la fila 13.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi s-a apreciat că sentinţa este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, cu interpretarea greşită a probelor administrate în cauză, a acordat mai mult decât s-a cerut şi nu prezintă o motivare corespunzătoare exigenţelor legale.
I. Se critică soluţia instanţei de fond deoarece în mod greşit a respins apărarea recurentului-reclamant referitoare la faptul că numitul A.P. a solicitat doar accesul la propriul dosar şi nu a mandatat C.N.S.A.S. să-i reprezinte interesele
Curtea de apel a reţinut că recurentul a contribuit în mod direct cu informaţii la completarea dosarului deschis pe numele A.P. care, aşa cum s-a menţionat în Nota de constatare a solicitat să se stabilească, în privinţa pârâtului, calitatea de lucrător al Securităţii.
Însă, din probele administrate în cauză, rezultă că din cererea înregistrată la C.N.S.A.S. sub nr. P3/27 din 02 din 6 noiembrie 2008 dl. A.P. a solicitat accesul pentru studierea materialelor întocmite pe numele său, dezvăluirea identităţii agenţilor de securitate care l-au anchetat, condamnat şi urmărit; dezvăluirea identităţii tuturor informatorilor; eliberarea unei adeverinţe privind apartenenţa sa la structurile de Securitate.
Din aceasta nu rezultă că petentul A.P. a solicitat verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului, în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (7) la art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
De aceea, C.N.S.A.S. nu avea calitatea de a exercita cererea dedusă judecăţii întrucât această instituţie nu are atribuţia legală de exercitare din oficiu decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, respectiv pentru persoanele care candidează la anumite funcţii în stat.
În plus, celelalte persoane menţionate în Nota de constatare - T.G. şi C.G., nu au formulat vreo cerere la CNSAS iar acesta a exercitat acţiunea tot în lipsa unui mandat legal, din oficiu, cu depăşirea cadrului legal instituit de OUG nr. 24/2004.
II. Instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut
Prin acţiunea în constatare se face referire doar la cererea formulată de petentul A.P.
În lipsa cererii persoanelor îndreptăţite, reclamanta C.N.S.A.S. face menţiuni şi cu privire la dosarul R1427 - titular T.G., dar în acţiunea în constatare nu se face nicio afirmaţie despre cea de-a treia persoană - C.G. şi nici la dosarul acesteia, dar instanţa de fond reţine şi acest dosar faţă de care nu a fost învestită.
Nici faţă de T.G., instanţa nu a fost legal învestită pentru că acesta nu a depus cerere.
III. Instanţa de fond a respins în mod greşit probele solicitate de către pârâtul-recurent
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul-recurent a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul numitului A.P., dar nefiind asistat de avocat, instanţa de fond trebuia să califice această cerere ca fiind o solicitare de audiere de martori, în baza art. 129 C. proc. civ.
IV. Sentinţa atacată este nemotivată corespunzător dispoziţiilor imperative instituite de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Hotărârea este nemotivată potrivit dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. pentru că instanţa a omis să arate în mod explicit de ce s-au reţinut probele administrate de reclamant şi de ce au fost înlăturate susţinerile pârâtului, astfel că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută.
Hotărârea pronunţată conţine o motivare succintă, confuză, care nu corespunde cerinţelor imperative ale legii.
Atât literatura juridică cât şi jurisprudenţa au subliniat importanţa motivării hotărârilor judecătoreşti.
V. Sentinţa este lovită de nulitate pentru că nu a fost respectat principiul legalităţii
Pentru că hotărârea a fost pronunţată cu nerespectarea mai multor norme imperative şi a principiilor fundamentale ale procesului civil, rezultă că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea principiului imparţialităţii consacrat de art. 124 alin. (2) din Constituţie şi de jurisprudenţa CEDO.
VI. Instanţa de fond a dat o interpretare greşită probelor administrate în cauză.
Instanţa a dat o interpretare greşită înscrisului intitulat „Notă de constatare" emis de C.N.S.A.S. din care rezultă că motivele supravegherii informaţionale erau activităţile infracţionale, respectiv activităţile de trecere frauduloasă a frontierei, activităţile legionare ale subiecţilor şi nu motivaţii politice sau acţiuni îndreptate împotriva regimului.
„Nota de constatare" nu poartă semnătura reprezentantului legal şi ştampila acestei instituţii, de fapt înscrisul nu poartă nicio semnătură şi nicio ştampilă.
Unele înscrisuri anexate cererii de chemare în judecată nu dovedesc activitatea pârâtului şi reliefează faptul că motivele urmăririi informative ale subiecţilor nu aveau legătură cu aceasta şi nu este dovedită activitatea pârâtului referitoare la îngrădirea unor drepturi sau libertăţi.
VII. Instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008
Instanţa a apreciat în mod greşit şi cu o motivare generică, necorespunzătoare că ar fi îndeplinită ce-a de-a doua condiţie referitoare la faptul că activităţile desfăşurate de pârât ar fi suprimat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Însă, activităţile desfăşurate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu respectarea ordinelor de serviciu şi a cadrului legal în vigoare, nu pot dovedi vreun abuz din partea pârâtului.
VIII. Instanţa de fond a făcut aplicarea şi interpretarea greşită a legii întrucât a ignorat faptul că activităţile persoanelor vizate erau incriminate de legislaţia în vigoare la momentul respectiv, iar existenţa unor posibile restrângeri ale drepturilor era permisă sub imperiul legislaţiei comunitare dar este permisă şi în prezent iar această restrângere se circumscrie dispoziţiilor art. 6 din CEDO, jurisprudenţa Curţii fiind în acest sens.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în ipoteza în care se reţine cauza spre rejudecare să fie respinsă cererea ca neîntemeiată pentru că nu subzistă una din condiţiile care definesc sintagma de „lucrător al Securităţii" în accepţiunea art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
Înainte de soluţionarea recursului, Curtea Constituţională a înaintat Decizia nr. 1420 din 20 octombrie 2011 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) şi art. 15 alin. (2) din OUG nr. 24/2008, excepţie invocată de pârâtul B.I.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni în constatare formulată de C.N.S.A.S. pentru a se constata existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe B.I.
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a arătat că această acţiune a fost formulată pentru că a fost adresată acestei autorităţi o cerere prin care A.P. a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său.
Deşi pârâtul B.I. a invocat faptul că C.N.S.A.S. nu a fost mandatat de către persoana ce a adresat cererea să formuleze acţiune în constatarea calităţii de lucrător, instanţa de fond a reţinut că persoana urmărită, A.P. a solicitat să se stabilească în privinţa pârâtului calitatea de lucrător al Securităţii.
Primul motiv de recurs vizează tocmai greşita soluţionare a acestei apărări.
Pentru a stabili dacă aceste susţineri sunt sau nu fondate trebuie precizat, mai întâi, că recurentul-pârât nu s-a aflat în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 3 din OUG nr. 24/2008 pentru ca verificarea calităţii sale de lucrător al fostei Securităţi, în sensul acestei reglementări să poată fi făcută şi din oficiu şi că verificarea s-a făcut ca urmare a cererii unei persoane.
Potrivit art. 1 alin. (7) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, „Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă".
Din interpretarea acestui text rezultă că în art. 1 alin. (7) s-au prevăzut două etape:
- formularea unei cereri pentru a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor care au contribuit la urmărirea unei persoane;
- solicitarea verificării calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţeri sau subofiţeri care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Această interpretare rezultă şi din modul de redactare al art. 27 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.S.A.S., aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008.
Astfel, conform art. 27 din acest Regulament „(1) Petiţionarul îndreptăţit, luând cunoştinţă de conţinutul dosarului, poate solicita în scris C.N.S.A.S. demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
(2) C.N.S.A.S. comunică petiţionarului îndreptăţit identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, numai dacă aceasta poate fi stabilită cu certitudine.
(3) Pe baza cererii prin care se solicită stabilirea identităţii lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, depusă la Direcţia comunicare, Direcţia investigaţii întocmeşte o notă de constatare a identităţii lucrătorilor sau colaboratorilor Securităţii. Nota de constatare a identităţii va conţine atât numele real şi celelalte date de identitate, cât şi numele conspirativ, acolo unde este cazul. Dacă lucrătorul sau colaboratorul Securităţii a deţinut mai multe nume conspirative, nota de constatare a identităţii va consemna distinct fiecare situaţie în parte. De asemenea, se vor consemna documentele şi informaţiile identificate în cursul desfăşurării investigaţiilor, care au condus la stabilirea identităţii persoanei.
(4) Nota de constatare a identităţii se înaintează Colegiului C.N.S.A.S., prin secretarul acestuia. Colegiul C.N.S.A.S., în maximum 15 zile de la înregistrarea la Secretariat, ia în discuţie nota de constatare a identităţii şi, după caz:
a) aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei comunicare redactarea, în termen de 15 zile lucrătoare, a unei comunicări către petiţionarul îndreptăţit, prin care i se transmit datele de identitate ale colaboratorului sau lucrătorului Securităţii, precum şi numele conspirative, acolo unde este cazul;
b) infirmă nota de constatare şi dispune Direcţiei investigaţii reluarea procedurilor specifice de investigare a fondului arhivistic şi/sau a corespondenţei cu foştii deţinători de arhivă şi cu Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, pentru identificarea documentelor şi informaţiilor necesare soluţionării cererii.
Verificarea existenţei sau inexistenţei calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului se face la cerere, remisă în copie Direcţiei investigaţii, care demarează verificările specifice la instituţiile deţinătoare de arhivă şi în fondul arhivistic propriu. La finalizarea acestora, Direcţia investigaţii întocmeşte nota de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii. În cazul acelor lucrători ai Securităţii decedaţi, Direcţia comunicare va informa petentul despre imposibilitatea stabilirii calităţii de lucrător, comunicându-i-se totodată că activitatea acestuia va fi prezentată prin publicarea pe pagina de internet a instituţiei a documentelor şi informaţiilor regăsite în arhiva C.N.S.A.S.".
Din probele administrate în cauză rezultă că A.P. a adresat o cerere la 6 noiembrie 2008 C.N.S.A.S. şi a solicitat accesul la propriul dosar; dezvăluirea identităţii tuturor agenţilor de securitate care l-au anchetat, condamnat şi urmărit până la 22 decembrie 1989; dezvăluirea identităţii tuturor informatorilor care s-au ocupat de acesta; eliberarea unei adeverinţe prin care să se confirme sau infirme apartenenţa sau nu la structurile de securitate, colaborarea sa sau nu cu Securitatea, ca poliţie politică.
Prin urmare, dl. A.P. a formulat numai cerere de aflare a identităţii lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor care au contribuit la urmărirea sa, dar nu a solicitat verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru aceştia, aşa cum a solicitat şi cum a susţinut C.N.S.A.S.
Nefiind în prezenţa unei verificări din oficiu şi nici a cererii unei persoane urmărite care să solicite verificarea calităţii de lucrător sau colaborator al celor care au instrumentat dosarul acelei persoane, acţiunea în constatare a C.N.S.A.S. va fi respinsă constatând că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sunt fondate şi criticile din motivele de recurs ce se referă la faptul că instanţa de fond a admis acţiunea în constatare, deşi se referă la persoane urmărite ce nu au formulat nici cerere de identificare a lucrătorilor Securităţii care au contribuit la urmărirea unei persoane şi nici de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (9) din OUG nr. 24/2008 „Exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică".
Din interpretarea textului rezultă că nu orice persoană poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituţie, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecţi ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu şi a altor persoane.
Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu şi la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.
Mai mult decât atât, niciun text din OUG nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.
Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparţine în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu şi altor persoane, cu excepţia situaţiei în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială şi autentică în acest scop.
În raport de aceste susţineri, se constată că acţiunea în constatare a vizat activitatea recurentului ca lucrător al Securităţii în instrumentarea unor dosare ce vizau urmărirea unor persoane ce nu au formulat cerere pentru aflarea identităţii lucrătorilor Securităţii şi nici verificarea calităţii de lucrător al Securităţii, iar C.N.S.A.S. nu poate extinde verificările la alte persoane urmărite dacă nu au fost formulate cereri de către acele persoane pentru că s-ar ajunge la extinderea verificărilor din oficiu şi la alte cazuri decât cele expres prevăzute de lege.
Şi din acest punct de vedere hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi se impune admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii intimatului-reclamant ca neîntemeiată.
Având în vedere că admiterea recursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond s-a făcut prin considerarea ca fondate a criteriilor legate de sesizarea instanţei de fond, nu vor fi analizate celelalte critici din motivele de recurs ce se referă la probele administrate şi modul lor de interpretare.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată şi respinsă acţiunea în constatare a C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B.I. împotriva Sentinţei nr. 1775 din 7 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi respinge acţiunea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2423/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2437/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
