ICCJ. Decizia nr. 2437/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2437/2012
Dosar nr.8121/118/2010
Şedinţa publică din 17 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 8121/118/2010 reclamantul M.T.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună modificarea Ordinului M.Ap.N. nr. MP 1326 din 16 octombrie 2001.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că modificarea Ordinului M.Ap.N. nr. MP 1326 din 16 octombrie 2001 priveşte data la care operează trecerea sa în rezervă, de pe funcţia de ofiţer 3 pe care o deţinea în cadrul U.M. 01530 Medgidia.
Astfel, a apreciat reclamantul că trecerea în rezervă trebuia să aibă loc la data de 01 august 2001 şi nu la data de 30 septembrie 2001, cum în mod nelegal s-a dispus prin ordinul contestat.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa.
Prin Sentinţa civilă nr. 1352 din 30 august 2010 Tribunalul Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 8121/118 din 13 aprilie 2010.
Prin întâmpinare, Ministerul Apărării Naţionale Bucureşti, faţă de obiectul cererii deduse judecăţii, a invocat pe cale de excepţie, inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 162/CA din 19 mai 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia invocată de Ministerul Apărării Naţionale şi a respins acţiunea reclamantului M.T.C. ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că obiectul acţiunii de faţă îl constituie modificarea Ordinului M.Ap.N. nr. M.P. 1326 din 16 octombrie 2001, emis în perioada în care erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 29/1990.
Curtea a analizat dacă reclamantul a parcurs procedura prealabilă impusa de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în vigoare la data sesizării instanţei, reţinând că legea contenciosului administrativ cuprinde norme procedurale de imediată aplicare.
Astfel, potrivit art. 52 (1) din Constituţia României persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, iar potrivit alin. (2) din legea fundamentală condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
Exercitarea acestui drept fundamental este reglementată prin Legea nr. 554/2004, care, prin art. 7, instituie o procedură prealabilă sesizării instanţei, potrivit căreia, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia (alin. (1)).
În concluzie, instanţa de fond a apreciat că procedura prealabilă este imperativă astfel că, anterior formulării cererii de chemare în judecată pentru anularea actului administrativ, reclamantul avea obligaţia de a solicita emitentului actului revocarea acestuia, dovada efectuării procedurii prealabile urmând să fie anexată la cererea de chemare în judecată.
Constatând că reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată cu încălcarea condiţiilor prevăzute în legea organică de exercitare a dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, instanţa a respins acţiunea ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se arată că susţinerile instanţei de fond nu pot fi primite întrucât imediat după ce i-a fost comunicat Ordinul M.Ap.N. de trecere în rezervă nr. 1326 din 16 octombrie 2001, precum şi Decizia de pensie nr. 097817 din 29 ianuarie 2002 a formulat, în termenul legal, mai multe contestaţii, plângeri şi memorii, nu numai la ministerul apărării naţionale şi şefilor structurilor din acest minister, ci şi la celelalte autorităţi ale statului, respectiv Preşedintele României, Parlamentul, acte care au fost depuse la dosar, respectiv între anii 2001 şi 2010 au fost adresate aceste memorii.
Ca urmare, a făcut dovada că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege, dar oricum, drepturile ce le pretinde sunt imprescriptibile, astfel cum dispune art. 7 alin. (1) din Legea nr. 164/2001, lege în vigoare la data introducerii acţiunii.
S-a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate, ca fiind netemeinică şi nelegală, respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru a se judeca fondul pricinii.
Au fost depuse la dosar Adresa nr. 1935 din 5 mai 2010 emisă de M.Ap.N., un memoriu adresat M.Ap.N. de către reclamant, fără a fi datat, un memoriu către Direcţia financiar-contabilă, nedatat, un răspuns al M.Ap.N. către reclamant din 8 martie 2010 prin care acesta era înştiinţat că a fost aprobată primirea în audienţă de către ministrul apărării naţionale, alte adrese emise în anii 2005, 2006, 2009 de Ministerul Apărării Naţionale şi răspunsuri primite de la Preşedintele României.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de modificare a Ordinului M.Ap.N. nr. 1326 din 16 octombrie 2001, cerere adresată instanţei de contencios administrativ la 30 iunie 2010.
Cererea a fost respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile.
La dosarul instanţei de recurs, recurentul M.T.C. a depus o serie de cereri, nedatate, ce au fost adresate Ministerului Apărării Naţionale, Direcţiei financiar-contabile din acelaşi minister, înscrisuri din care rezultă că în anul 2010 a fost primit în audienţă la Ministrul Apărării Naţionale, comunicări din anii 2009, 2007, 2006, 2002, 2004, adresate recurentului de diverse instituţii ale statului ca urmare a cererilor formulate de recurent.
Deşi acesta încearcă să dovedească faptul că a formulat plângerea prealabilă cerută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 sau de Legea nr. 29/1990, legea în vigoare la momentul emiterii actului a cărui modificare se solicită, cu înscrisurile depuse nu s-a făcut o asemenea dovadă.
Plângerea prealabilă trebuie îndeplinită şi într-un anumit termen, iar tardivitatea acesteia este sancţionată tot cu inadmisibilitatea acţiunii.
Actul a cărui modificare se solicită a fost emis în anul 2001, iar actele administrative puteau fi contestate potrivit Legii nr. 29/1990 - legea contenciosului administrativ, lege în vigoare la momentul emiterii actului.
Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ, iar acţiunea în anulare se putea formula, potrivit art. 5 alin. (5) din acelaşi act normativ, în termen de cel mult un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
Din actele depuse la dosar nu rezultă că recurentul-reclamant ar fi formulat plângerea prealabilă în termenul prevăzut de lege şi nici cerere de modificare.
Nici în raport de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, dispoziţii aplicabile în prezent în cazul contestării actelor administrative, recurentul-reclamant nu a făcut dovada respectării acestor dispoziţii.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată „(1)Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar conform art. 7 alin. (7) din acelaşi act normativ „Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie".
Ca atare, în materia contenciosului administrativ, regula generală stabilită este aceea că respectarea procedurii prealabile reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii, iar respectarea acesteia presupune ca formularea plângerii prealabile să fie făcută în termenul prevăzut de lege.
Din actele depuse la dosar, recurentul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile în termenul stabilit de lege, astfel că soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii ca inadmisibilă este dată conform legii.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M.T.C. împotriva Sentinţei nr. 162/CA din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2432/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 244/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
