ICCJ. Decizia nr. 248/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 248/2012
Dosar nr.116/57/2011
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 294/2010, Judecătoria Blaj a respins plângerea petentei Cooperativa de Consum Blaj - Societatea Cooperativă împotriva Procesului-verbal de contravenţie încheiat la data de 8 decembrie 2009 de intimata Garda Financiară Alba.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs petenta Cooperativa de Consum Blaj - Societate Cooperativă, înregistrat pe rolul Tribunalului Alba.
Recurenta a solicitat modificarea în tot a sentinţei anterior arătate şi, pe cale de consecinţă, admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2010, recurenta a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 125 din HG nr. 479/2003 raportat la art. 2 alin. (1) din OG nr. 2/2001 şi art. 15 din OUG nr. 28/1999.
Tribunalul Alba a constatat că sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, respectiv că excepţia de nelegalitate invocată de către petentă vizează chiar articolul din HG nr. 479/2003 care stabileşte drept contravenţie fapta reţinută în sarcina petentei, pentru săvârşirea căreia aceasta a fost sancţionată contravenţional, motiv pentru care a dispus sesizarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal cu soluţionarea acestei excepţii şi a suspendat judecata.
Prin Sentinţa nr. 132 din 22 aprilie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Garda Financiară Alba. Totodată, instanţa a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 125 din HG nr. 479/2003 raportat la art. 2 alin. (1) din OG nr. 2/2001 şi art. 15 din OUG nr. 28/1999 formulată de reclamanta Cooperativa de Consum Blaj - Societate Cooperativa în contradictoriu cu pârâţii Garda Financiară Alba şi Guvernul României.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece emitentul actului atacat este Guvernul României, iar Garda Financiară Alba este autoritatea care a aplicat sancţiunea contravenţională prin procesul-verbal de contravenţie, motiv pentru care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Garda Financiară Alba.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că la adoptarea HG nr. 479/2003 au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestuia şi de către Ministerul Justiţiei.
Curtea de Apel a constatat că este nefondată susţinerea reclamantei potrivit căreia art. 125 din HG nr. 479/2003 încalcă dispoziţiile art. 2 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor, întrucât normele metodologice de aplicare a OUG 28/1999 sunt aprobate prin hotărâre de Guvern, respectiv hotărârea a cărei nelegalitate se solicită a se constata, respectiv HG nr. 479/2003.
În altă ordine de idei, instanţa a apreciat că este nefondată susţinerea reclamantei potrivit căreia trimiterea la art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. 3 din OUG nr. 28/1999 este greşită, întrucât contravenţiile sunt stabilite de art. 10 din OUG nr. 28/1999, iar contravenţia analizată este reglementată de prevederile art. 125, a căror nelegalitate se invocă, respectiv „ continuarea livrării de bunuri şi servicii după suspendarea activităţii unităţii."
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Cooperativa de Consum Blaj - Societatea Cooperativă, care a solicitat modificarea sa în parte, în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate:
1) Soluţia pronunţată de către Curtea de Apel cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice este eronată, întrucât art. 15 din OUG nr. 28/1999 îi stabileşte acestei autorităţi publice obligaţia de a elabora norme metodologice de aplicare a ordonanţei ce urmau să fie aprobate prin hotărâre de guvern.
2) Instanţa de fond a ignorat prevederile art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (2), art. 4 alin. (2) şi (3), art. 9 şi art. 79 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 care au fost invocate în concluziile scrise depuse la dosar.
3) Art. 10 alin. (1) din OUG nr. 28/1999 este un text legal imperativ, motiv pentru care enumerarea nu poate avea caracter exemplificativ.
Intimatul Guvernul României a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Recurenta-reclamantă a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 125 din HG nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OUG nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale raportat la art. 2 alin. (1) din OG nr. 2/2001 şi art. 15 din OUG nr. 28/1999.
În procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative care au forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Cu alte cuvinte, verificarea legalităţii actului administrativ contestat, pe calea excepţiei de nelegalitate, presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispoziţiile legii, iar nu prin raportare la o situaţie de fapt.
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar constată că recurenta invocă, în realitate, greşita aplicare unui act normativ la o situaţie factuală ceea ce nu poate fi primit în raport de cele anterior arătate.
În altă ordine de idei, după cum a arătat şi prima instanţă, nu se poate susţine încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor întrucât normele metodologice de aplicare a OUG nr. 28/1999 au fost aprobate chiar prin HG nr. 479/2003.
Prevederile art. 10 din OUG nr. 28/1999 cuprind, într-adevăr, o enumerare exemplificativă şi nu limitativă a contravenţiilor.
În cauză, contravenţia pentru care a fost sancţionată recurenta este menţionată la art. 125 din HG nr. 479/2003, respectiv „continuarea livrării de bunuri şi servicii după suspendarea activităţii unităţii."
De asemenea, intimatul Ministerul Finanţelor Publice nu poate avea calitate procesuală în cauză, întrucât nu este emitentul actului administrativ care formează obiectul excepţiei de nelegalitate, după cum impun prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Ca atare, faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Cooperativa de Consum Blaj - Societatea Cooperativă împotriva Sentinţei nr. 132 din 22 aprilie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 244/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 249/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
