ICCJ. Decizia nr. 2439/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2439/2012
Dosar nr. 182/33/2011
Şedinţa publică de la 17 mai 2012
Asupra recursului de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu handicap, anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 12 aprilie 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, în favoarea numitei B.L.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că numita B.L. este fiica reclamantului iar prin decizia contestată aceasta a fost încadrată în grad de handicap accentuat, permanent, fără asistenţă personală, situaţie în care decizia este nelegală deoarece având în vedere gravitatea bolii, numita B.L. are nevoie tot timpul de asistenţă personală.
La data de 14 septembrie 2010 s-a dispus citarea în calitate de pârât a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a activităţii instituţiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap s-a desfiinţat, iar în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (4) din acelaşi act normativ, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale s-a substituit în toate drepturile şi obligaţiilor instituţiilor publice care se desfiinţează, decurgând din: acte normative şi administrative, contracte, convenţii, înţelegeri, protocoale, memorandumuri, acorduri, litigii şi din orice alte acte care au produs efecte juridice.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Maramureş în baza art. 10 alin. (1) Teza a II-a din Legea nr. 554/2004, autoritatea pârâtă fiind organ de specialitate al administraţiei publice centrale conform H.G. nr. 11/2009, fapt care impune competenţa Curţii de apel privitor la judecarea prezentei cauze.
Totodată a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată sub raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 197 din 18 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. 3190/100/2010 s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Cluj, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 182/33/2011.
Prin sentinţa nr. 254 din 18 aprilie 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de B.L. prin curator în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap şi în consecinţă a anulat, în parte, decizia de încadrare în grad de handicap din 12 aprilie 2010, respectiv pct. E din decizie.
A dispus încadrarea numitei B.L. în gradul de handicap grav.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanţa a reţinut că este neîntemeiată, întrucât reclamanta a parcurs procedura prealabilă potrivit înscrisurilor depuse la dosar.
Împrejurarea că plângerea prealabilă a adresat-o altei autorităţi decât cea care a emis actul, nu poate duce la concluzia neefectuării procedurii prealabile, întrucât reclamanta a menţionat expres în conţinutul plângerii că se doreşte încunoştiinţarea autorităţii emitente, autoritatea învestită cu soluţionarea plângerii având obligaţia transmiterii către emitent, în speţă Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Cu privire la fondul litigiului, instanţa a reţinut următoarele considerente:
Prin decizia de încadrare în grad de handicap din 12 aprilie 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, reclamanta B.L. a fost încadrată în gradul de handicap accentuat (pct. E din decizie).
Reclamanta a fost anterior încadrată (2007, 2008) în gradul grav de handicap iar de la dosarul cauzei din actele medicale depuse nu rezultă că starea acesteia s-a ameliorat şi că s-ar justifica încadrarea într-un grad mai puţin sever al handicapului.
Curtea a apreciat că, în timp, evoluţia stării de sănătate a reclamantei, aşa cum rezultă din actele medicale depuse, s-a înrăutăţit în sensul agravării deficienţei psihice (în 2005 se constată un retard moderat şi în 2008 se constată un retard sever). Prin urmare odată cu dezvoltarea somatică a reclamantei retardul acesteia s-a accentuat, în anul 2008, aceasta fiind diagnosticată cu „Retardare mentală severă cu tulburări de comportament. Tulburare schizo-afectivă tip mixt. Balbism cu dislaxie”. Recomandarea medicală cu ocazia externării din secţia psihiatrie este „supraveghere permanentă fiind incapabilă de autoîngrijire şi autogestionare”.
Aşa fiind, Curtea a stabilit că, în raport cu actele medicale depuse la dosarul cauzei şi prevederile Ordinului nr. 1.992 din 19 noiembrie 2007, emis de Ministerul Sănătăţii Publice comun cu Ordinul nr 762 din 31 august 2007 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, care la Cap.I, pct. 1 indică parametrii în funcţie de care se face încadrarea într-un anumit grad de handicap, respectiv, întârzierea mintală profundă - (QI<21), minimă dezvoltare senzitivo-motorie, reacţionarea la comenzi simple îndelung executate, nevoia de asistenţă permanentă, incapabili de autoconducţie şi autocontrol, încadrarea corectă pentru reclamantă este gradul de handicap grav.
2. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece instanţa de fond nu a aplicat criteriile medico-psiho-sociale din Ordinul comun al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi al Ministrului Sănătăţii Publice nr. 762/1992/2007, raportat la concluziile anchetei sociale efectuate la 17 noiembrie 2009 - din care rezultă că intimata locuieşte cu bunica, se orientează fără probleme, are dificultăţi de vorbire, vizionează TV, se descurcă la activităţi uşoare, depinde de alţii la prepararea hranei, se deplasează singură în casă, fără dispozitive şi asistată în exteriorul locuinţei. Din analiza acestor aspecte se deprinde ideea că deficienţa funcţională prezentată de intimată este accentuată.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit Ordinului nr. 1.992 din 19 noiembrie 2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap emis de Ministerul Sănătăţii Publice comun cu Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse s-au aprobat criteriile medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap.
La Capitolul 1 Funcţiile Mentale Pct. I evaluarea gradului de handicap la persoanele cu dezvoltare incompletă a funcţiilor Mentale şi Psihosociale sunt indicaţi parametrii în funcţie de care se face încadrarea într-un anumit grad de handicap. Astfel în ceea ce priveşte gradul de handicap grav se prevede:
- întârzierea mintală profundă - (QI<21)
- minimă dezvoltare senzitivo-motorie, reacţionează la comenzi simple îndelung executate, au nevoie de asistenţă permanentă fiind incapabili de autoconducţie şi autocontrol.
- necesită asistent personal.
Raportat la actele medicale depuse la dosarul cauzei instanţa de fond a apreciat în mod corect că reclamanta se încadrează în gradul de handicap grav.
Nu pot fi reţinute criticile recurentei referitoare la ignorarea de către instanţă a anchetei sociale, deoarece recurenta citează fragmentar constatările cuprinse în acest act aflat la dosarul de fond (Dosar nr. 3190/CC/2010 al Tribunalului Maramureş), în realitate, acest act confirmând constatările medicale, în sensul că: reclamanta nu se poate îngriji singură; nu poate comunica (nu este înţeleasă decât de persoanele cu care locuieşte); nu este capabilă să se deplaseze singură în exteriorul locuinţei; nu cunoaşte regulile de circulaţie; nu ştie să citească sau să facă cumpărături; nu este capabilă să-şi prepare hrana.
Rezultă că instanţa de fond a valorificat în mod corect toate probele dosarului şi a făcut o corectă aplicare a normelor incidente în cauză (Ordinul nr. 762/1992/2007), iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei nr. 254 din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2415/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2581/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
