ICCJ. Decizia nr. 264/2012. Contencios
| Comentarii |
|
1. Prima instanță
A) cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantul L.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui, anularea Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. I/0575 din 7 august 2009, a Dispoziției din 15 septembrie 2009, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, obligarea pârâților la emiterea unui nou ordin prin care să fie încadrat într-o funcție corespunzătoare celei avute anterior și obligarea la plata despăgubirilor constând în contravaloarea indemnizației de conducere din septembrie 2009 până la zi, actualizată cu rata inflației.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a deținut funcția de Șef Birou Cazarmare și Intendență din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Vaslui - Serviciul logistică, iar la data de 7 august 2009 s-a emis Ordinul ministrului administrației și internelor nr. I/0575 din 7 august 2009 prin care au fost stabilite noile structuri pentru organigrama inspectoratelor județene de poliție, iar ca urmare acestor modificări funcția sa nu s-a mai regăsit în organigramă, motiv pentru care Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui a propus înființarea funcției de specialist I în cadrul Serviciului logistică - Compartimentul administrarea patrimoniului imobiliar și intendență.
Reclamantul a mai arătat că prin Dispoziția din 15 septembrie 2009, Inspectoratul General al Poliției Române a aprobat Statul de organizare al Inspectoratului de Poliție al Județului Vaslui și, implicit, propunerea de înființare a funcției de specialist I pentru care a fost pus în drepturi, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 27 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului conform cărora polițiștii sunt numiți și eliberați din funcție potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii.
b) întâmpinările formulate în cauză
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de capătul de cerere privind anularea Dispoziției din 15 septembrie 2009, emise de Inspectoratul General al Poliției Române, în subsidiar solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. I/0575 din 7 august 2009 este emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a invocat, prin întâmpinare, excepția inadmisibilității acțiunii susținând că de la data emiterii dispoziției contestate și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul L.G. nu i s-a adresat cu o cerere prin care să solicite reexaminarea dispoziției, în sensul revocării sau modificării acesteia, iar acțiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel lași la data de 23 august 2010, anterior datei la care a formulat plângerea prealabilă la Ministerul Administrației și Internelor, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui nu are calitatea de autoritate publică emitentă a actelor administrative a căror anulare se cere.
c) sentința și considerentele Curții de apel
Prin Sentința nr. 217 din 30 iunie 2011, Curtea de Apel Iași a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor și a Inspectoratului de Poliție al Județului Vaslui, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul L.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui și, în consecință a anulat Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. I/0575 din 7 august 2009 în partea ce privește aprobarea propunerii de reorganizare a Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui, cât și Dispoziția din 15 septembrie 2009, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, în partea referitoare la Statul de organizare al Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui, obligând pârâții la reintegrarea reclamantului L.G. pe funcția deținută anterior emiterii actelor administrative anulate.
Curtea de Apel Iași a obligat pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui să plătească reclamantului L.G. despăgubiri constând în contravaloarea indemnizației de conducere din septembrie 2009 până la zi, actualizată cu rata inflației, iar pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui să plătească reclamantului L.G. suma de 42 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că excepția inadmisibilității este neîntemeiată, întrucât reclamantul L.G. a aflat de existența actelor atacate din Adresa din 13 mai 2010 ce i-a fost comunicată de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui, iar plângerea prealabilă formulată de reclamant, a fost înregistrată la Secretariatul General în 21 iunie 2010, astfel că nu există temei pentru a se reține că nu a fost urmată procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui, instanța de fond a reținut că în speță, calitatea procesuală pasivă se stabilește prin raportare la cererea de chemare în judecată în întregul ei, nu în funcție de solicitările ce alcătuiesc fiecare capăt de cerere, astfel că Ministerul Administrației și Internelor are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece a emis Ordinul nr. I/0575 din 7 august 2009 a cărui anulare s-a solicitat, iar Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui are calitate procesuală pasivă pentru că este persoana care plătește reclamantului drepturile de natură salarială.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că în urma solicitărilor făcute de instanță de a se depune la dosar actele atacate împreună cu documentația care a stat la baza emiterii lor, Inspectoratul General al Poliției Române a declasificat Dispoziția din 15 septembrie 2009 și a transmis-o instanței, însă pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin Adresele din 19 noiembrie 2010, din 21 ianuarie 2011, din 1 martie 2011, din 8 martie 2011 și din 6 aprilie 2011 a comunicat instanței de judecată că Ordinul ministrului administrației și internelor nr. I/0575 din 7 august 2009, prin care se aprobă noile structuri ale inspectoratelor județene de poliție are caracter "secret" și, ca atare, transmiterea acestuia poate fi efectuată numai cu respectarea prevederilor art. 26,art. 38 și art. 39 din Anexa la H.G. nr. 585/2002.
Curtea de Apel Iași, având în vedere că pârâtul Ministerului Administrației și Internelor a comunicat instanței de judecată că punerea la dispoziție a ordinului nu poate servi soluționării cauzei în condițiile în care niciun judecător din cadrul Curții de Apel Iași nu figurează în evidențele instanței ca deținător de certificat de securitate/autorizație de acces la informații clasificate, clasa secrete de stat, nivel de secretizare "secret", a constatat că într-o astfel de situație, instanța de judecată nu poate ca în baza simplelor afirmații ale autorității publice pârâte care a clasificat actul administrativ contestat să respingă acțiunea ca nefondată.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că se impune anularea Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. I/0575 din 7 august 2009 în partea ce privește aprobarea propunerii de reorganizare a Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui și a Dispoziției din 15 septembrie 2009, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, întrucât, în cauză, este evident că a fost alterat echilibrul indispensabil între părțile litigiului în condițiile în care doar pârâtul Ministerul Administrației și Internelor cunoaște conținutul ordinului atacat, ceea ce constituie o barieră în calea justițiabilului, care ar fi pus în situația de a nu-și vedea substanța litigiului său tranșată de către instanța competentă.
2. Instanța de recurs
împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui.
a) Motivele de recurs
Recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor
în motivele de recurs s-a susținut că judecătorul care a soluționat cauza întrucât nu deținea certificat/autorizație de acces la informații secret de stat, avea obligația de a solicita repartizarea dosarului la un complet care avea acces la astfel de informații.
S-a arătat că în cuprinsul sentinței prima instanță nu a adus niciun argument pentru nelegalitatea Ordinului nr. 1/0575, sentința fiind nemotivată, încălcând astfel obligațiile prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției Române
S-a arătat că acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă deoarece plângerea prealabilă s-a formulat la 27 august 2010, după introducerea acțiunii.
Pe fond, s-a susținut că instanța nu a precizat motivele de nelegalitate ale ordinului și că acesta a fost anulat în totalitate, adică întreg Statul de organizare al I.P.J. Vaslui.
Recursul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui
S-a motivat că în lipsa unei autorizații de acces la informații clasificate, judecătorul fondului a pronunțat o sentință nelegală pentru că nu a examinat actul a cărui anulare s-a cerut.
b) întâmpinarea formulată în cauză
Reclamantul-intimat L.G. a cerut prin întâmpinare respingerea recursurilor.
S-a susținut că excepția inadmisibilității este nefondată deoarece a luat cunoștință de actele emise la 13 mai 2010, fără însă a i se comunica și actele respective.
Pe fond, s-a susținut că sentința este legală și temeinică.
c) Analiza motivelor de recurs
înalta Curte, examinând motivele de recurs, acțiunea, sentința primei instanțe și legislația aplicabilă, reține:
Curtea de Apel Iași a anulat Ordinul nr. I/0575 din 7 august 2009 în ceea ce privește reorganizarea Inspectoratului de Poliție a județului Vaslui și Dispoziția din 15 septembrie 2009 referitoare la același inspectorat, cu consecința reintegrării reclamantului pe funcția deținută anterior adoptării celor două acte.
Observând sentința primei instanțe se constată că aceasta este nemotivată.
Judecătorul fondului nu a efectuat analiza acțiunii și nici a apărărilor pârâților, subliniind că nu a avut acces la actele a căror anulare s-a cerut și că pentru a da eficiență principiului egalității armelor se impune anularea acestora.
înalta Curte precizează că în cadrul controlului de legalitate a unui act administrativ instanța învestită cu acțiunea în anulare trebuie să verifice conformitatea actului administrativ cu legea sau alte acte normative cu forță juridică superioară.
Ori, în cazul de față, instanța de fond nu a efectuat niciun fel de verificări, situație în care a ajuns să anuleze toate actele de organizare ale Inspectoratului de Poliție al județului Vaslui.
Cauza nu se putea soluționa fără observarea actelor, pentru ca astfel să se stabilească dacă acestea sunt nelegale.
Autoritățile pârâte nu au refuzat înaintarea actelor, ci au solicitat ca acestea să fie observate de o persoană care deține autorizație de acces la documente secrete, ceea ce corespunde exigențelor legii în materia documentelor cu caracter secret.
Instanțele au obligația legală de a respecta prevederile Legii nr. 182/2002, scopul acestei reglementări fiind protecția informațiilor clasificate, legea instituind principiul potrivit căruia accesul la astfel de informații se face numai pe baza deținerii documentului corespunzător.
Principiile Legii nr. 182/2002 corespund și exigențelor Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței instanței de contencios european, în sensul că statele au latitudinea de a decide ce informații trebuie să rămână confidențiale, având astfel o largă marjă de apreciere.
Potrivit Deciziilor nr. 1440/2010 și nr. 302/2011 ale Curții Constituționale, rezultă că limitarea accesului judecătorului unei cauze la informații clasificate nu contravine Constituției, că pentru a avea acces la astfel de informații trebuie ca și judecătorul să dețină certificat de acces la documente secrete.
Dacă judecătorul nu deținea un astfel de certificat trebuia să solicite repartizarea la un complet care deține certificat.
în lipsa actelor a căror anulare s-a cerut, sentința este nelegală, deoarece instanța nu a efectuat analiza legalității actelor supuse controlului judiciar, pronunțând o sentință arbitrară, lipsită de orice suport legal sau faptic, iar instanța de recurs nu poate efectua controlul judiciar.
d) Soluția instanței de recurs
Având în vedere prevederile art. 312 și art. 313 C. proc. civ., recursurile s-au admis, s-a casat sentința cu trimitere la Curtea de Apel București, pentru buna administrare a justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2651/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 253/2012. Contencios → |
|---|
