ICCJ. Decizia nr. 2647/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2647/2012
Dosar nr. 427/59/2011
Şedinţa publică din 29 mai 2012
Prin Sentinţa nr. 287 din 22 iunie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantele N.H.G. şi P.H.H., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligând prima pârâtă să emită Decizie pentru acordarea titlurilor de despăgubiri pentru imobilele situate în Municipiul Lugoj, Str. T.G. nr. 31 şi Str. B. nr. 51; de asemenea, au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamante, în cuantum de 1240 RON, reprezentând onorariu avocat. Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a fost admisă excepţia prematurităţii în ceea ce priveşte petitul privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlurilor de plată şi a fost respins acest petit ca fiind prematur formulat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţii:
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are calitate procesuală pasivă, întrucât acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care reglementează procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor şi instituie în sarcina pârâtei emiterea deciziilor reprezentând titlurile de despăgubire.
Excepţia prematurităţii acţiunii în privinţa capătului de cerere având ca obiect obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti la emiterea titlurilor de plată este întemeiată, întrucât potrivit dispoziţiilor art. III alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 62/2010, pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pe perioada de suspendare valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor putându-se face doar prin conversia lor în acţiuni corespunzător sumei pentru care s-a formulat opţiunea. Prin urmare, fiind suspendată emiterea titlurilor de plată, instanţa nu poate dispune obligarea la emiterea acestora, nici măcar începând cu data de 1 iulie 2012, când ar trebui să expire perioada de suspendare întrucât este posibil ca la acea dată legiuitorul să prelungească perioada de suspendare, aşa cum a făcut-o în repetate rânduri (de exemplu în cazul plăţii drepturilor salariale restante ale funcţionarilor publici).
În ce priveşte fondul cauzei:
Urmare notificărilor formulate în cursul anului 2001 şi în temeiul Legii nr. 10/2001, prin Dispoziţiile nr. 2784 din 17 noiembrie 2004 şi 1445 din 8 iulie 2005 emise de Primarul Municipiului Lugoj, s-a propus, în favoarea autorului reclamantelor, acordarea de despăgubiri băneşti în cuantum de 870.118.000 ROL (87.011,8 RON) şi 499.070.000 ROL (49.907 RON).
Aceste dispoziţii au fost înaintate împreună cu dosarele aferente de către Comisia de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Lugoj, Instituţiei Prefectului Judeţului Timiş, care la rândul său a transmis dosarele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în anul 2006.
Pârâtele nu contestă împrejurarea că dosarele au fost înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu aproape 5 ani în urmă şi nici nu justifică întârzierea în soluţionarea acestora.
Se constată că apărările autorităţilor pârâte sunt evazive şi nu conţin o justificare reală a întârzierii de soluţionare a dosarelor reclamantelor, pârâtele rezumându-se a descrie procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, arătând totodată că s-au solicitat lămuriri cu privire la situaţia actuală a imobilelor, dosarele aflându-se prin urmare abia în etapa iniţială a verificărilor.
De altfel, lămuririle solicitate puteau fi extrase din chiar Dispoziţiile nr. 2784 din 17 noiembrie 2004 şi 1445 din 8 iulie 2005 emise de Primarul Municipiului Lugoj, în care se arată că imobilele construcţii au fost demolate, construindu-se în locul acestora blocuri şi alte locuinţe.
Faţă de această justificare fără temei a pârâtelor, se reţine că acestea se află în culpă pentru tergiversarea soluţionării cererii de despăgubire a reclamantelor, acţiunea fiind întemeiată în ce priveşte petitul referitor la obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia pentru acordarea de titluri de despăgubiri pentru imobilele situate în Municipiul Lugoj, Str. T.G. nr. 31 şi Str. B., nr. 51.
Este, însă, neîntemeiată solicitarea de individualizare a valorii totale de 136.918,8 RON, întrucât în cadrul procedurii administrative reglementate de Capitolul V al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 s-a prevăzut la art. 15 alin. (6) că evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare care va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Prin urmare, în această etapă nu se poate stabili valoarea despăgubirilor, care urmează a fi stabilită conform dispoziţiilor legale menţionate.
Solicitarea de obligare a pârâtelor la executarea hotărârii judecătoreşti sub sancţiunea amenzii prevăzute de dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, precum şi sub sancţiunea plăţii penalităţilor de întârziere, este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât procedura administrativă reglementată de Capitolul V al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 prevede, aşa cum s-a arătat deja, şi o etapă a evaluării de către un evaluator autorizat. Or, finalizarea evaluării poate interveni ulterior termenului de 30 de zile invocat de reclamantă, nefiind echitabilă sancţionarea în acest moment, când nu se pune încă problema executării unei hotărârii care nu este irevocabilă.
Totodată, având în vedere dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., vor fi obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamante, în cuantum de 1240 RON, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs reclamantele, precum şi pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor invocate cât şi în ceea ce priveşte soluţia de admitere, în parte a acţiunii.
Recursul declarat de reclamantele - recurente critică ca nelegală şi netemeinică soluţia de admitere în parte a acţiunii şi respinge ca prematur formulată cererea de obligare a intimatei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlului de plată.
Cu privire la fondul cauzei, reclamantele critică soluţia instanţei de fond care deşi a obligat intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire pentru cele două imobile situate în Municipiul Lugoj nu a precizat în dispozitiv suma despăgubirilor solicitate deşi autoritatea pârâtă nu a contestat acest cuantum.
În ceea ce priveşte respingerea ca prematur formulată a capătului de acţiune având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de plată conform dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, reclamantele arată că în cauză au fost aplicate greşit de instanţa de fond dispoziţiile O.U.G. nr. 62/2010. Se apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile acestui act normativ special care este de natură a încălca dreptul de proprietate al reclamantelor şi dreptul acestora la o despăgubire echitabilă achitată într-un termen rezonabil.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii în totalitate a acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticându-se sentinţa de fond pentru admiterea în parte a acţiunii reclamantelor şi în ceea ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pe fondul cauzei se invocă două aspecte de nelegalitate, respectiv greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 247/2005.
Primul priveşte faptul că instanţa de fond a reţinut greşit nesoluţionarea culpabilă a cererii de despăgubire formulată prin tergiversarea soluţionării cererilor aferente Dispoziţiilor nr. 2784 din 17 noiembrie 2004 şi nr. 1445 din 8 iulie 2005 emise de Primarul Municipiului Lugoj. Aceasta deoarece cererile nu au fost soluţionate deoarece dosarele aferente dispoziţiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 nu sunt complete lipsind o serie de acte necesare identificării şi evaluării imobilelor.
Iar reclamanţii nu au depus la dosar actele solicitate, iar procedura emiterii titlurilor de despăgubire prevede mai multe etape de care instanţa de fond nu a ţinut cont.
Al doilea aspect de nelegalitate priveşte nerespectarea de către instanţa de fond a Deciziei nr. 2815/2008 prin care este stabilită ordinea de soluţionare a cererilor de despăgubire, cu respectarea procedurii speciale reglementată prin Legea nr. 247/2005, care are o procedură complexă.
În ceea ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată recurenta-pârâtă ca instanţă de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a aplicat dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. ţinând cont de admiterea în parte a acţiunii şi de faptul că pentru soluţionarea litigiului a fost necesar un singur termen de judecată.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii în totalitate.
La dosar recurenţii au depus întâmpinări faţă de recursurile părţii adverse solicitând respingerea recursurilor.
La dosar intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantele - recurente.
Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate, Curtea îl va aprecia pentru următoarele considerente, ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 247/2005.
Recursul declarat de recurentele-reclamante este nefondat, sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, atât în ceea ce priveşte fondul cauzei, acţiunea fiind emisă în parte fiind obligată pârâta-recurentă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlurilor de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cât şi în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca prematur formulat a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlurilor de plată.
Curtea nu va reţine cele două aspecte de nelegalitate invocate de reclamantele-recurente.
Instanţa de fond în mod corect a sancţionat refuzul nejustificat al reclamantei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite titlurile de despăgubire pentru imobilele menţionate în Dispoziţiile nr. 2784 din 17 noiembrie 2004 şi nr. 1445 din 8 iulie 2005 emise de Primarul Municipiului Lugoj în favoarea autorului reclamantelor. Faptul că instanţa de fond nu şi-a însuşit cuantumul despăgubirilor băneşti stabilite prin deciziile emise în baza Legii nr. 10/2001 este legal şi corect. Aceasta deoarece procedura emiteri titlurilor de despăgubire reprezintă un proces complex care presupune mai multe etape identificarea şi evaluarea imobilelor care implică efectuarea unui raport de expertiză şi însuşirea acestui raport privind evaluarea de părţile implicate.
În ceea ce priveşte respingerea ca prematur formulată a cererii având ca obiect emiterea titlurilor de plată în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. III alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 62/2010 potrivit cărora a fost suspendată pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare, emiterea titlurilor de plată.
Acest act normativ, care nu a fost declarat neconstituţional are caracter special şi se aplică cu prioritate cererilor având ca obiect emiterea titlurilor de plată neputându-se reţine susţinerile reclamanţilor privind încălcarea dreptului de proprietate şi dreptului de a primi despăgubiri într-un termen rezonabil.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este nefondat în cauză soluţia de admitere în parte a acţiunii fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 247/2005.
Nu poate fi reţinută apărarea invocată privind nerespectarea etapelor prevăzute de Legea nr. 247/2005 în condiţiile în care sunt îndeplinite în cauză condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererilor de despăgubire având în vedere data înregistrării cererilor pe rolul Comisiei anul 2006.
Motivele invocate de recurentă privind lipsa unor acte care să ateste identificarea imobilelor nu au fost reţinute, în mod corect de instanţa de fond, reprezentând un motiv de tergiversare a soluţionării cererilor de despăgubire.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 2815/2008 instanţa de fond nu a aplicat-o deoarece aceasta reprezintă un act intern aplicabil autorităţii pârâte prin care este stabilită ordinea de soluţionare a cererilor de despăgubire formulată în baza Legii nr. 247/2005 stabilindu-se ca regulă - ordinea cronologică a înregistrării cererilor.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost admisă în mod corect cu aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă fiind obligată ca parte căzută în pretenţii.
Nu s-a făcut aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. deoarece cuantumul cheltuielilor de judecată a fost apreciat ca rezonabil şi proporţional în raport de valoarea cauzei şi munca prestată de avocat.
Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamantele N.H.G. şi P.H.H. şi de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 287 din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2637/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2938/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
