ICCJ. Decizia nr. 2627/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2627/2012
Dosar nr. 126/44/2011
Şedinţa publică de la 25 mai 2012
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 126/44/ 2011, reclamanta A.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele - Secretar al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor R.R.C. şi Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, suspendarea executării şi anularea Ordinului nr. 2917 din 23 noiembrie 2010, obligarea pârâţilor la emiterea Ordinului de reintegrare în funcţia publică temporară de conducere director executiv al DSVSA Vrancea; obligarea în solidar a pârâţilor la repararea daunelor morale cauzate prin emiterea actului administrativ contestat, în sumă de 100.000 de lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la emiterea ordinului a fost încălcată cerinţa de conformitate a actului administrativ cu Legea nr. 188/1999, respectiv dispoziţiile legale privitoare la stabilitatea în funcţie şi la dreptul funcţionarului public de a fi informat despre măsurile administrative care îl vizează direct.
Ordinul a fost emis fără o examinare a situaţiei de fapt şi de drept.
Cererea de acordare a daunelor morale este justificată, emiterea ordinului având şi un impact mediatic, fiind îndeplinite în speţă condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ.
Prin întâmpinare pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru suspendarea actului administrativ atacat, acesta fiind emis cu respectarea legii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, R.R.C., Preşedinte - Secretar al A.N.S.V.S.A., a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocând şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin Sentinţa nr. 181 din 9 iunie 2011, Curtea de Apel Galaţi a admis acţiunea reclamantei A.M. în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele - Secretar al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor - R.R.C. şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti şi a anulat Ordinul nr. 2917/2010 emis de Preşedintele - Secretar de Stat al Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
A obligat pârâţii Preşedintele - Secretar al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor R.R.C. şi Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti la emiterea ordinului de reintegrare a reclamantei în funcţia publică temporară de conducere de director executiv al D.S.V.S.A. Vrancea.
A obligat în solidar pârâţii şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2917/2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este nefondată, având în vedere că actul administrativ atacat a fost emis de preşedintele A.N.S.V.S.A.
Cu privire la cererea de suspendare s-a apreciat că reclamanta a invocat o serie de aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a actului atacat, ce constituie fără dubiu un caz bine justificat în accepţiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Cât despre paguba iminentă, Curtea a considerat că şi această condiţie este îndeplinită, reclamanta rămânând fără venituri, fiindu-i afectată poziţia profesională şi socială.
Pe fond, Curtea de apel a apreciat că măsura dispusă este abuzivă, că prin emiterea Ordinului nr. 2917 din 23 noiembrie 2010 s-a încălcat art. 92 din Legea nr. 188/1999, fără ca reclamanta să fi exercitat funcţia de conducere publică timp de 6 luni, ci numai 4 luni, deci înainte de termenul stabilit de lege şi de actul administrativ de numire.
De asemenea, prin emiterea ordinului atacat au fost încălcate dispoziţiile legale privitoare la stabilitatea în funcţie şi la dreptul funcţionarului public de a fi informat despre măsurile administrative care îl vizează direct, consacrate în art. 3 lit. f), art. 28 din Legea nr. 188/1999.
Concret, nerespectarea principiului stabilităţii în funcţie constă în luarea măsurii pentru a doua oară, de încetare a funcţiei publice de conducere, funcţie publică pe care în fapt reclamanta nici nu o mai exercita, la momentul emiterii celui de al doilea act administrativ de destituire, aceasta aflându-se în plin efect al primului act administrativ de destituire.
Încălcarea dreptului de a fi informată rezultă din împrejurarea că măsura destituirii nu i-a fost comunicată în termenul legal, astfel cum prevede art. 101 alin. (2), adică înainte de data destituirii din funcţia publică.
Curtea a reţinut netemeinicia ordinului contestat, fiindcă a fost emis fără o examinare a situaţiei de fapt şi de drept, invocându-se fără temei împlinirea perioadei de numire, neţinându-se cont de timpul cât reclamanta a exercitat efectiv funcţia publică.
În ce priveşte capătul de cerere referitor la daunele morale, Curtea de apel a considerat că emiterea actului administrativ contestat, a avut şi are impact mediatic. Această măsură i-a agravat reclamantei starea sănătăţii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi R.R.C.
În motivele de recurs, recurenţii au susţinut că instanţa de fond nu a motivat care sunt acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială puternică asupra actului atacat.
S-a arătat că prin Ordinul nr. 2917 din 23 noiembrie 2010 a încetat raportul de funcţie al reclamantei ca urmare a faptului că Ordinul nr. 1127 din 5 mai 2010 şi-a încetat aplicabilitatea ca urmare a emiterii Ordinului nr. 2610 din 6 septembrie 2010, că acţiunea în anulare a acestui ultim ordin s-a soluţionat prin respingerea acţiunii reclamantei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2402 din 8 aprilie 2011.
S-a precizat că numirea pe funcţie a avut în vedere o perioadă de maxim 6 luni astfel reclamanta că nu a fost prejudiciată, situaţie în care nu se datorează nici daunele morale sau despăgubiri materiale.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, situaţia de fapt şi legislaţia aplicabilă, constată că recursurile sunt fondate, aşa cum se va explica în continuare.
Prin Ordinul nr. 1127 din 5 mai 2010 reclamanta A.M. a fost numită temporar pentru o perioadă de cel mult 6 luni, director executiv al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Vrancea.
Prin Ordinul nr. 2610 din 6 mai 2010 a încetat aplicabilitatea Ordinului nr. 1127 din 5 mai 2010.
Reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării Ordinului nr. 2910 din 6 mai 2010, care a fost admisă prin Sentinţa nr. 246 din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi şi ca urmare, prin Ordinul nr. 2911 din 22 noiembrie 2010 s-au suspendat efectele Ordinului nr. 2910/2010, dar prin Decizia nr. 2402/ 2011 Înalta Curte a admis recursul pârâtei, respingând acţiunea reclamantei.
Trebuie precizat că prin Ordinul nr. 2917 din 23 noiembrie 2010 a încetat raportul de funcţie al reclamantei ca director executiv, întrucât la numirea în funcţia respectivă, prin Ordinul nr. 1127 din 5 mai 2010 s-a avut în vedere avizul Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici nr. 478027/2010 acordat pe o perioadă de 6 luni.
Din conţinutul art. 1 al Ordinului nr. 1127 din 5 mai 2010 reiese în mod evident, fără echivoc că reclamanta-intimată a fost numită temporar în funcţia de conducere pe o perioadă de cel mult 6 luni.
Reclamanta nu a contestat acest ordin, astfel că şi-a asumat posibilitatea încetării raportului de funcţie în intervalul maximal de 6 luni, stabilit prin art. 1 al Ordinului nr. 1127/2010.
În această perioadă raportul de funcţie putea înceta oricând, fără a se pune în discuţie afectarea stabilităţii funcţiei publice, deoarece în cauză a operat o numire temporară, iar principiul stabilităţii în funcţie priveşte funcţionarul public definitiv.
Instanţa de fond nu a observat că actul de numire conţine o perioadă maximală de cel mult 6 luni, astfel că în perioada respectivă raportul de funcţie putea înceta şi înainte de împlinirea termenului de 6 luni.
Dacă acţiunea reclamantei ar fi fost admisă printr-o hotărâre irevocabilă şi s-ar fi constatat nelegal Ordinul nr. 2610/2010, existau alte remedii pentru asigurarea efectivităţii hotărârii respective, ori în cauză prin Decizia nr. 2402/2011 Înalta Curte a admis recursul şi a respins acţiunea, ceea ce confirmă legalitatea acestui ordin.
Având în vedere că Ordinul nr. 2610/2010 a fost emis legal, că în perioada de 6 luni de la emiterea Ordinului nr. 1127/2010 funcţia publică deţinută de reclamantă putea înceta datorită caracterului temporar al numirii, se constată că şi Ordinul nr. 2917/2010 este legal, iar analiza efectuată de instanţa de fond nu a avut în vedere conţinutul efectiv al Ordinului nr. 1127/2010 de numire, condiţiile numirii.
Întrucât Înalta Curte reţine şi constată legalitatea Ordinului nr. 2917/ 2010, cererile subsidiare privind daunele morale şi materiale sunt neîntemeiate.
Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursurile vor fi admise, se va modifica sentinţa atacată şi se va respinge în totalitatea acţiunea reclamantei A.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi de R.R.C., în calitate de Preşedinte - Secretar de Stat al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva Sentinţei nr. 181 din 9 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată.
Respinge în totalitatea acţiunea formulată de reclamanta A.M., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2607/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2637/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
