ICCJ. Decizia nr. 2607/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2607/2012
Dosar nr. 1480/44/2011
Şedinţa publică din 25 mai 2012
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, reclamantul D.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea acestuia la emiterea unui act administrativ de reintegrare a reclamantului pe postul de inspector şef adjunct în domeniul relaţiilor de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Galaţi, începând cu data de 12 octombrie 2011, plata diferenţei între salariul aferent funcţiei respective şi salariul încasat efectiv după data de 12 octombrie 2011 şi până la punerea în executare a obligaţiei de reintegrare, actualizată şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 15 august 2000, a fost numit în funcţia de inspector şef adjunct securitate şi sănătate în muncă, conform Ordinului 605 din 8 august 2000 emis de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
Prin Ordinul nr. 457 din 23 aprilie 2009, în baza art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct la data expirării termenului de preaviz, respectiv 25 mai 2009.
Prin adresa din 18 mai 2009 a solicitat să i se aprobe trecerea, începând cu 22 mai 2009, pe funcţia publică de conducere vacantă de şef birou la compartimentul îndrumare angajatori şi angajaţi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din cadrul ITM Galaţi.
Prin Ordinul nr. 752 din 22 mai 2009, începând cu 22 mai 2009 s-a modificat raportul de serviciu al reclamantului prin mutarea definitivă pe funcţia publică de conducere de şef birou la compartimentul îndrumare angajatori şi angajaţi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din cadrul ITM Galaţi.
Prin Ordinul nr. 912 din 25 mai 2009 emis de Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, reclamantul a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct în domeniul relaţiilor de muncă în cadrul ITM Galaţi, potrivit art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009, începând cu data de 25 mai 2009.
Prin Decizia nr. 268 din 13 octombrie 2009, începând cu data de 14 octombrie 2009, reclamantului i-a încetat contractul de management, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 105/2009 şi cu aceeaşi dată a încetat suspendarea raportului de serviciu, cu reluarea activităţi în funcţia publică de şef birou.
Prin Decizia nr. 463 din 26 octombrie 2009, potrivit art. IV alin. (4) din O.U.G. nr. 105/2009, reclamantul a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct în domeniul relaţiilor de muncă în cadrul ITM Galaţi.
Prin Decizia nr. 630 din 25 februarie 2010, având în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 1629/2009, a încetat contractul de management al reclamantului începând cu 1 martie 2010, iar cu aceeaşi dată a încetat suspendarea raportului de serviciu.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată invocând şi excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a tardivităţii acţiunii faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (4), (5) din Legea nr. 554/2004, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că reclamantul a avut relaţii de serviciu cu ITM Galaţi, aflat în subordinea Inspecţiei Muncii.
Pe fondul cauzei s-a susţinut că în cazul reclamantului nu a avut loc o încetare a raportului de serviciu prin eliberarea din funcţia publică de conducere, deoarece, în perioada de preaviz, la cererea reclamantului, a avut loc mutarea definitivă pe funcţia publică de şef birou şi, în aceste condiţii, nu se mai poate dispune reintegrarea pe funcţia publică de inspector şef adjunct.
Prin Sentinţa nr. 28 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Galaţi a admis acţiunea reclamantului D.V. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Galaţi şi l-a obligat pe acesta din urmă să emită actul de reintegrare a reclamantei pe postul de inspector-şef adjunct în domeniul relaţiilor de muncă din cadrul Inspectorului Teritorial de Muncă Galaţi, începând cu data de 12 octombrie 2011.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei diferenţa dintre salariul aferent funcţiei de inspector şef adjunct şi salariul încasat efectiv după data de 12 octombrie 2011 şi până la executarea obligaţiei de reintegrare, sumă actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
Au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii, tardivităţii acţiunii reclamantei şi lipsei calităţii procesuale pasive a M.M.F.P.S. şi s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Teritorial de Muncă Galaţi şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea introdusă în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
A fost obligat pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale să plătească reclamantei suma de 4,15 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că având în vedere Decizia nr. 414/2010 şi Decizia nr. 1257/2009, în ceea ce priveşte conducerea serviciilor publice deconcentrate, aceasta va fi asigurată prin reîncadrarea în funcţii a persoanelor destituite prin aplicarea dispoziţiilor celor două ordonanţe declarate neconstituţionale, deoarece măsura de destituire reprezintă un efect al actelor normative primare rămase fără suport constituţional.
Referitor la excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii acţiunii raportat la dispoziţiile art. 9 alin. (1), (4), (5) din Legea nr. 554/2004, a constatat că acestea nu sunt întemeiate. Articolul menţionat anterior se referă la acţiuni împotriva ordonanţelor guvernului, respectiv la situaţia în care excepţia de neconstituţionalitate vizează o ordonanţă de guvern.
Reclamantul a invocat însă prevederile Legii nr. 188/1999 şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 413 şi nr. 414/2010. Este adevărat că în motivare Curtea Constituţională se referă la neconstituţionalitatea actelor normative primare, O.G. nr. 37/2009 şi O.G. nr. 105/2009, însă obiectul excepţiei l-au constituit dispoziţiile art. 1 pct. 1, art. 1 pct. 6, art. 1 pct. 27 şi art. 1 pct. 28 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, s-a reţinut că această instituţie a emis ordinele şi deciziile pe care reclamantul le-a prezentat în expunerea situaţiei de fapt, având competenţă în modificarea sau încetarea raportului de serviciu, neavând relevanţă unde se desfăşoară efectiv raportul de serviciu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
În motivele de recurs s-a susţinut că au fost puse în executare prevederile O.U.G. nr. 37/2009, că funcţia deţinută de reclamant a fost desfiinţată prin aplicarea acestui act normativ.
A precizat recurentul că mutarea într-o altă funcţie publică s-a făcut la cererea reclamantului.
A invocat şi lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în sensul că reclamantul a avut raport de funcţie cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Galaţi, care se află în subordinea Inspecţiei Muncii şi nu a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
S-a criticat şi obligarea la plata diferenţelor salariale, întrucât reclamantul nu a avut relaţii de serviciu cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
A precizat că nu i s-a comunicat întâmpinarea formulată de Inspectoratul Teritorial de Muncă Galaţi, că nu s-a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei instituţii.
Reclamantul D.V., prin întâmpinare, a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, întrucât potrivit art. 11 din Legea nr. 108/1999, inspectorul şef şi inspectorul şef adjunct din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă sunt numiţi de ministrul Muncii.
Reclamantul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale să emită actul administrativ de numire în funcţia de inspector şef adjunct la ITM Galaţi şi obligarea la plata diferenţelor salariale începând cu 12 octombrie 2011 şi până la reintegrarea efectivă în funcţie.
Din probatoriile administrate rezultă că reclamantul a ocupat funcţia de inspector şef adjunct securitate şi sănătate în muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Galaţi, prin Ordinul nr. 605 din 8 august 2000.
Ulterior, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009 a fost eliberat din funcţia respectivă prin Ordinul nr. 458 din 23 aprilie 2009, iar prin Ordinul nr. 212 din 25 mai 2009 a fost numit director coordonator adjunct în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în cadrul ITM Galaţi.
Prin Ordinul nr. 2305 din 11 octombrie 2011 Ministerul Muncii a dispus încetarea exercitării acestei funcţii dată până la care a exercitat efectiv această funcţie.
Analiza parcursului raporturilor de funcţie în perioada aprilie 2009 - noiembrie 2011 demonstrează scopul autorităţii pârâte de a-l îndepărta pe reclamant din funcţie, fără a exista o motivare legală şi obiectivă, refuzul de a-l numi pe acesta în funcţia pe care a deţinut-o legal din anul 2000 circumscriindu-se noţiunii de exces de putere.
Autoritatea pârâtă şi-a exercitat dreptul de apreciere prin încălcarea drepturilor reclamantului decurgând din Legea nr. 188/1999.
Trebuie precizat că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul preeminenţei dreptului şi noţiunea de proces echitabil consacrate de art. 6 din Convenţie se opun oricărei ingerinţe a puterii legislative în administrarea justiţiei, în scopul influenţării soluţionării unui litigiu.
Or, prin adoptarea O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009 s-a săvârşit tocmai o astfel de încălcare a art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, care corect a fost sancţionată de instanţa de fond.
Desfiinţarea postului deţinut de reclamant prin cele două ordonanţe este lipsită de efecte juridice din moment ce ambele ordonanţe au fost declarate neconstituţionale, astfel că se revine la forma şi structura reglementată de Legea nr. 188/1999, care este lege organică şi ale cărei dispoziţii sunt de natură să asigure stabilitatea funcţiei publice, ca element al securităţii sociale.
Refuzul de a emite actul de numire este nelegal şi de natură a afecta în mod evident securitatea raporturilor de funcţie, care se circumscrie noţiunii de securitate socială, protejată prin Convenţia europeană a drepturilor omului şi de actele comunitare, precum şi alte tratate internaţionale la care România este parte şi a căror îndeplinire este obligată să o asigure potrivit art. 11 şi 20 din Constituţia României.
Atât O.U.G. nr. 37/2009 cât şi O.U.G. nr. 105/2009 au fost declarate neconstituţionale, astfel că în baza Legii nr. 554/2004, autoritatea publică poate fi obligată la emiterea actului administrativ de numire.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, se constată că aceasta este nefondată.
Potrivit art. 10 din H.G. nr. 1377/2009, inspectorii şefi adjuncţi ai inspectoratelor teritoriale de muncă se numesc prin ordin de către ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale.
Faţă de reglementarea legală enunţată, recurentul are calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit actului normativ menţionat este cel care are competenţa de a numi pe funcţie pe reclamantul-intimat.
Referitor la comunicarea întâmpinării:
Din Încheierea de şedinţă din 16 ianuarie 2012 rezultă că pârâtul M.M.F.P.S. a fost reprezentat în instanţă, că s-a acordat cuvântul părţilor asupra excepţiilor invocate, astfel că şi această critică este nefondată.
Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei nr. 28/2012 din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2595/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2627/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
