ICCJ. Decizia nr. 2595/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2595/2012
Dosar nr. 735/46/2011
Şedinţa publică de la 25 mai 2012
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, reclamantul N.C. a solicitat anularea raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate privind existenţa conflictului de interese la încheierea anumitor acte juridice în timpul mandatului de Preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş.
În cauza respectivă, Agenţia Naţională de Integritate a formulat cerere reconvenţională, solicitând, constatarea decăderii reclamantului din dreptul de a mai exercita o funcţie/demnitate publică pe o perioadă de trei ani de la încetarea mandatului, precum şi constatarea incidenţei art. 23 din Legea nr. 176/2010 şi, pe cale de consecinţă, constatarea nulităţii absolute a actelor juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese.
Reclamantul N.C. a depus întâmpinare în raport de cererea reconvenţională, invocând, în privinţa pretenţiilor relative la constatarea nulităţii actelor juridice şi administrative, excepţia prematurităţii acestora şi, pe cale de consecinţă, a inadmisibilităţii cererii pârâtei.
Prin Sentinţa nr. 335/F-Cont din 22 iunie 2011, Curtea de Apel Piteşti a respins ca prematur formulată cererea reclamantei Agenţia Naţională de Integritate privind constatarea incidenţei art. 23 din Legea nr. 176/2010 şi, pe cale de consecinţă, constatarea nulităţii absolute a actelor juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, în contradictoriu cu pârâtul N.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că excepţia prematurităţii cererii este întemeiată.
S-a arătat că potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ, Agenţia sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare, precum şi, dacă este cazul, instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.
Prima instanţă a apreciat că pentru a fi îndeplinite cerinţele art. 23 din Legea nr. 176/2007 trebuie ca mai întâi să se stabilească definitiv existenţa conflictului de interese.
A precizat instanţa de fond că în speţă, raportul de evaluare privind existenţa conflictului de interese este contestat în justiţie şi ca urmare, este prematură cererea de anulare a actelor juridice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Agenţia Naţională de Integritate.
În motivele de recurs s-a susţinut că greşit prima instanţă a disjuns cererea reclamantei care privea contestaţia împotriva raportului de evaluare privind conflictul de interese de cererea reconvenţională formulată de Agenţia Naţională de Integritate.
Pe fond, s-a apreciat că recurenta are posibilitatea legală de a iniţia acţiune în anularea actelor, independent de stadiul contestaţiei împotriva raportului de evaluare.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, obiectul cererii de sesizare a instanţei şi legislaţia aplicabilă, reţine:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, reclamantul N.C. a solicitat anularea raportului de evaluare privind conflictul de interese, raport întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.
În cadrul acestei acţiuni, recurenta a formulat cerere reconvenţională, solicitând nulitatea absolută a unor acte juridice sau administrative încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese.
Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii ca prematură este legală, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.
Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 raportul de evaluare a conflictului de interese poate fi contestat la instanţa de contencios administrativ, în termen de 15 de zile de la primirea acestuia.
În situaţia în care raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenţia sesizează în termen de 6 luni instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau încheiate cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese, aşa cum rezultă din prevederile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.
În speţa prezentă, persoana care a făcut obiectul evaluării a contestat raportul de evaluare, în termenul reglementat de lege, astfel că acesta nu mai produce consecinţele stabilite de lege până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, în cazul unui conflict de interese, actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută.
Pentru anularea actelor juridice sau administrative, Agenţia sesizează instanţa de contencios administrativ dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termen de 15 de zile de la primirea acestuia.
Din interpretarea coroborată a textelor legale incidente în cazul conflictului de interese, rezultă că numai dacă raportul de evaluare nu a fost contestat în termen de 15 zile de la primire, Agenţia sesizează instanţa pentru anularea actelor.
Dacă s-a formulat contestaţie la instanţa de contencios administrativ, raportul de evaluare este lipsit de efecte până la pronunţarea instanţei sesizate cu acţiune în anularea raportului de evaluare.
După ce instanţa a stabilit irevocabil existenţa conflictului de interese, atunci în termen de 6 luni se poate formula sesizarea pentru anularea actelor.
Sesizarea instanţei mai înainte ca aceasta să se pronunţe irevocabil asupra contestaţiei persoanei evaluate este prematură, cum just a reţinut prima instanţă.
În ceea ce priveşte critica referitoare la disjungerea cererii reconvenţionale, Înalta Curte arată că s-a adoptat această soluţie prin încheierea din 8 iunie 2011 care nu a format obiectul recursului.
Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 Cod procedura civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 335/F-Cont din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2583/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2607/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
