ICCJ. Decizia nr. 2674/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2674/2012
Dosar nr.334/45/2011
Şedinţa publică din 30 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 19 aprilie 2011 reclamantul M.B.S. a chemat în judecată Agenţia Naţională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. 39620/G/II din 28 martie 2011 prin care s-a stabilit starea sa de incompatibilitate, întrucât în perioada 1 septembrie 2008 - 25 februarie 2010 ar fi deţinut simultan funcţia de consilier al primarului şi calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Popeşti, judeţul Iaşi.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că susţinerea pârâtei este eronată, întrucât, odată cu numirea sa în funcţia de consilier personal al primarului, a încetat de drept calitatea de consilier local. De altfel, a arătat reclamantul, după încheierea contractului individual de muncă ca şi consilier al primarului la 1 septembrie 2008, nu a mai desfăşurat nicio activitate în calitate de consilier local.
Prin Sentinţa nr. 213 din 27 iunie 2011 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deţinut iniţial de la 18 iunie 2008 calitatea de consilier local, iar începând din 1 septembrie 2008 şi pe aceea de angajat în aparatul de specialitate al primarului.
Astfel, s-a constatat că, deşi reclamantul nu a exercitat efectiv funcţia de consilier local ulterior datei de 1 septembrie 2008, el nu şi-a manifestat expres voinţa de a opta pentru una din cele două calităţi incompatibile, în termenul de 60 de zile prevăzut de Legea nr. 161/2003, care să fie materializată într-o hotărâre de consiliu local.
De asemenea, instanţa a reţinut că în fapt, postul de consilier local a fost vacantat doar în februarie 2010, după ce reclamantul a formulat cerere de demisie.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul M.B.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Reclamantul a reiterat apărarea privind încetarea de drept a calităţii de consilier local, neavând aplicabilitate prevederile art. 91 din Legea nr. 161/2003 care se referă la ipoteza în care funcţia ce atrage starea de incompatibilitate preexista validării în consiliul local.
S-a mai arătat că formalităţile pentru constatarea încetării mandatului de consilier local reveneau prefectului şi consiliului local, împrejurarea că în februarie 2010 reclamantul şi-a prezentat demisia nefiind de natură să atragă aplicabilitatea prevederilor art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 393/2004.
Reclamantul a învederat şi faptul că pârâta şi-a întemeiat raportul de evaluare pe dispoziţiile Legii nr. 176/2010, iar perioada pentru care s-a constatat starea de incompatibilitate este anterioară intrării în vigoare a actului normativ sus-menţionat, aspect în raport de care întreaga procedură desfăşurată de Agenţia Naţională de Integritate este lovită de nulitate.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, susţinerea privind nulitatea procedurii desfăşurate de pârâtă nu are temei legal, întrucât, potrivit art. 34 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, verificările aflate în curs de desfăşurare la agenţie la data intrării în vigoare a actului normativ - ca în speţă - continuă, potrivit procedurii prevăzute de aceasta şi, de asemenea, se menţin probele administrate şi actele procesuale efectuate anterior.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul în perioada 1 septembrie 2008 - 25 februarie 2010 s-a aflat în stare de incompatibilitate, deoarece prin HCL Popeşti nr. 26 din 17 iunie 2008 a fost validată alegerea sa ca şi consilier local, iar prin Dispoziţia nr. 804 din 1 septembrie 2008 s-a dispus numirea în funcţia de consilier în aparatul de specialitate al primarului, demisia din prima calitate intervenind la 25 februarie 2010.
În art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, astfel cum a fost modificat prin art. 132* din Legea nr. 215/2001 introdus prin Legea nr. 286/2006, se prevede că funcţia de consilier local este incompatibilă cu calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul de specialitate al primarului.
Potrivit art. 91 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 actualizată, starea de incompatibilitate intervine după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcţie incompatibilă cu cea de ales local.
Reclamantul avea obligaţia ca în cel mult 15 zile de la numirea sa în aparatul de specialitate al primarului să renunţe la funcţia pe care o deţinea anterior, de consilier local, în conformitate cu prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.
Referitor la susţinerea reclamantului privind încetarea de drept a calităţii de consilier local în caz de incompatibilitate, potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, este de menţionat că, în conformitate cu dispoziţiile alineatului 3 al aceluiaşi text, această situaţie - de încetare a mandatului înainte de expirarea duratei normale - trebuie constatată printr-o hotărâre a consiliului local care să ia act şi să declare vacant locul respectiv.
În consecinţă, întrucât starea de incompatibilitate nu a fost adusă la cunoştinţa consiliului local care să declare locul vacant, nu se poate susţine că ar fi intervenit încetarea de drept.
În fapt, starea de incompatibilitate a încetat de abia după data de 25 februarie 2010 când reclamantul a demisionat din calitatea de consilier local, după ce anterior, la 25 ianuarie 2010 fusese înregistrată la pârâtă o sesizare privind starea de incompatibilitate.
În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M.B.S., împotriva Sentinţei nr. 213 din 27 iunie 2011 a Curţii de apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2670/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2677/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
