ICCJ. Decizia nr. 2610/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2610/2012
Dosar nr.624/2/2011
Şedinţa publică din 25 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul O.C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, întrucât pârâtul a fost de acord cu punerea la dispoziţia organelor de Securitate a unei camere din cadrul imobilului aparţinând ocolului silvic Nehoiaşu, brigada a IV-a Harţagu în scopul efectuării întâlnirilor cu reţeaua informativă din cadrul şantierului, în condiţii de conspirativitate deplină.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3387 din 11 mai 2011, a admis acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului O.C. de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Colaborarea prin facilitarea culegerii de informaţii se realizează prin îndeplinirea a două condiţii:
1) Înlesnirea activităţii de culegere de informaţii de la reţeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziţia organelor de Securitate „a locuinţei sau a altui spaţiu" deţinut.
Această condiţie este îndeplinită în speţă, întrucât, pentru asigurarea conspirativităţii, organele de Securitate l-au contactat pe pârât la biroul pe care îl deţinea în calitate de brigadier şef al sectorului silvic Nehoiaşu, brigada a IV-a Harţagu, la data de 16 decembrie 1978 şi i-a propus colaborarea, în sensul celor consemnate în raportul cu propunerea de recrutare. Gazda a fost de acord cu această solicitare şi a semnat angajamentul de colaborare.
Este irelevant pentru reţinerea calităţii de colaborator forma juridică în temeiul căreia persoana aflată în discuţie posedă spaţiul solicitat, legiuitorul apreciind că este suficientă simpla deţinere a acestuia.
De asemenea, nu prezintă importanţă dacă în casa de întâlniri au fost sau nu introduse surse sau ce fel de informaţii au furnizat Securităţii colaboratorii introduşi în casa conspirativă.
În speţă, în perioada 1978 - 1989, camera pusă la dispoziţie de către pârât a oferit condiţii optime de întâlnire cu reţeaua informativă.
2) Punerea la dispoziţia Securităţii a spaţiului respectiv să se facă în mod voluntar.
În cauză şi această condiţie legală este îndeplinită, întrucât pârâtul a semnat angajament cu Securitatea în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul O.C., care a solicitat casarea sa, iar în urma rejudecării cauzei respingerea acţiunii reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) ultima teză din OUG nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
În concret, recurentul a arătat că ipoteza legală aflată în discuţie - punerea la dispoziţia Securităţii a unui anumit spaţiu în mod voluntar - nu este îndeplinită, întrucât asupra sa au fost exercitate presiuni morale, în urma cărora a fost nevoit să semneze angajamentul cu Securitatea.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 2 lit. b) ultima teză din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii coordonau activitatea informatorilor.
Din interpretarea dispoziţiei legale anterior citate, rezultă faptul că, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, este necesar ca înlesnirea activităţii de culegere de informaţii de la reţeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu deţinut în mod voluntar.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă faptul că intimatul a fost de acord să sprijine organele de Securitate prin punerea voluntară la dispoziţia acestora a unei camere din cadrul imobilului aparţinând ocolului silvic Nehoiaşu, brigada a IV-a Harţagu în scopul efectuării întâlnirilor cu reţeaua informativă din cadrul şantierului, în condiţii de conspirativitate deplină.
În acest sens, recurentul a semnat angajament cu Securitatea la data de 16 noiembrie 1978.
La dosarul de fond au fost prezentate mai multe rapoarte din care rezultă faptul că această casă de întâlniri a fost efectiv folosită şi că intimatul a avut o atitudine corespunzătoare, de sprijin faţă de organele de Securitate.
De menţionat faptul că recurentul nu a probat susţinerea în sensul că asupra sa au fost exercitate presiuni pentru a semna angajamentul cu Securitatea.
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de O.C. împotriva Sentinţei civile nr. 3387 din 11 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 256/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 267/2012. Contencios → |
|---|
