ICCJ. Decizia nr. 2831/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2831/2012
Dosar nr. 6624/2/2010
Şedinţa publică de la 7 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată la data de 22 iulie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Z.Z. a chemat în judecată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „C.C.S.D.”), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta: să desemneze evaluator şi să predea dosarul acestuia în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru imobilul din Bucureşti, sector 5, compus din teren şi construcţie, în termen de 30 de zile de la data de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul menţionat în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; la plata penalităţilor de 1.000 lei/zi de întârziere în situaţia neexecutării hotărârii; la plata amenzii de 20% din salariul brut pe economie, pe zi de întârziere aplicabilă conducătorului autorităţii centrale, în situaţia neexecutării hotărârii; la plata daunelor morale în sumă de 200.000 lei; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat următoarele:
Dosarul care a stat la baza emiterii Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 11961 din 28 iulie 2009, ce rectifica Dispoziţia 8826 din 28 septembrie 2007, a fost înregistrat la C.C.S.D. sub nr. 45490/ CC, fiind parcursă etapa transmiterii şi înregistrării dosarului.
Au trecut mai bine de 9 ani de la data depunerii notificării, iar dosarul nu a fost soluţionat, ceea ce contravine principiului soluţionării cauzei într-un termen rezonabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Înainte de a se adresa instanţei, a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi a solicitat pârâtei, prin cererea înregistrată sub nr. RG/32295 din 02 mai 2010, desemnarea unui evaluator, predarea dosarului către acesta, precum şi emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Prin adresa nr. RG/32295/9726/L10 din 09 iunie 2010, pârâta i-a comunicat faptul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 11961 din 28 iulie 2009 i-a fost înaintat şi înregistrat cu nr. 45155/ CC, a explicat procedura administrativă din cadrul instituţiei, refuzând, astfel, soluţionarea celor solicitate prin plângerea prealabilă.
Modalitatea în care pârâta înţelege să finalizeze dosarul administrativ prelungeşte în mod nejustificat procedura de acordare a despăgubirilor ce i se cuvin, invocând jurisprudenţa C.E.D.O. în privinţa termenului rezonabil de soluţionare a unei cereri şi faptul că este nevoit să suport costurile şi durata unui litigiu care a început în anul 2001, prin formularea notificării şi care nu este soluţionat după atâta timp.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 7, art. 8 alin. (1), art. 18, art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi ale titlului VII din Legea nr. 247/2005, precum şi Decizia internă a C.C.S.D. nr. 2815 din 16 septembrie 2008.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel.
Prin sentinţa nr. 2512 din 30 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul Z.Z., reţinând, în esenţă, următoarele:
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 16 alin. (5) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, transmiterea dosarelor către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare se poate face numai pentru dosarele în care cererea de restituire în natură a fost respinsă în mod întemeiat, verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură realizându-se în temeiul alin. (4) al aceluiaşi articol.
În speţă, prin adresa nr. 45490/ CC din 06 iunie 2010, pârâta C.C.S.D. a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti tabelul cuprinzând lista bunurilor şi serviciilor ce se pot oferi în compensare din luna anterioară emiterii dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 11961/28 iulie 2009, adresă care nu a primit încă un răspuns.
Curtea de apel a apreciat drept justificată solicitarea cuprinsă în adresa susmenţionată, în condiţiile în care, din dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, rezultă că propunerea acordării de despăgubiri în condiţiile legii speciale se poate face dacă persoanei îndreptăţite nu îi pot fi acordate în compensare alte bunuri sau servicii.
În concluzie, Curtea de apel a apreciat că nu există, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, un refuz nejustificat al pârâtei de desemnare a evaluatorului şi nici de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
3. Recursul declarat de reclamantul Z.Z.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel, a declarat recurs reclamantul Z.Z., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Printr-o primă critică din recurs, recurentul-reclamant susţine că instanţa a reţinut în mod greşit că la dosarul administrativ nu se regăseşte tabelul cuprinzând lista bunurilor şi serviciilor ce se pot oferi în compensare din luna anterioară emiterii Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 119614 din 28 iulie 2009, respectiv nota din 13 iulie 2007, potrivit căreia municipalitatea nu dispune de bunuri şi/sau servicii care pot fi acordate în compensare, fiind astfel respectate dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Susţine recurentul-reclamant că dosarul administrativ înregistrat la C.C.S.D. este complet, iar C.C.S.D. a emis adresa către P.M.B., prin care a solicitat completarea dosarului, după introducerea cererii de chemare în judecată.
Recurentul-reclamant arată că instanţa nu a luat în considerare faptul că a demarat procedura administrativă încă din anul 2001, iar nesoluţionarea până în prezent reprezintă o încălcare a principiului termenului rezonabil consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
4. Apărarea intimatei-pârâte C.C.S.D.
Intimata-pârâtă C.C.S.D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esenţă, că soluţionarea dosarului administrativ poate fi realizată numai cu respectarea ordinii cronologice stabilită prin Decizia C.C.S.D. nr. 2815 din 16 septembrie 2008, după parcurgerea etapelor prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi de Normele metodologice de aplicare a legii, în ordinea dosarelor verificate în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat şi constatate a fi complete.
Intimată-pârâtă invocă faptul că, potrivit O.U.G. nr. 4/2012, a fost suspendată pentru o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În legătură cu cererea reclamantului de obligare a C.C.S.D. la plata a 1.000 lei/zi de întârziere şi la plata de daune morale, intimată-pârâtă susţine că este neîntemeiată, întrucât nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat al C.C.S.D., care este ţinută de respectarea Deciziei C.C.S.D. nr. 2815/2008, dispoziţiile art. 1536 C. civ. nu sunt incidente, iar reglementarea aplicabilă, O.U.G. nr. 81/2007, nu prevede acordarea dobânzii legale.
Cererea reclamantului de aplicare a amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată, întrucât nu se poate reţine pasivitatea, reaua-credinţă sau culpa C.C.S.D. în privinţa soluţionării cererii reclamantului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.
Conform circumstanţelor cauzei, prin Dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti 8826 din 28 septembrie 2007, astfel cum a fost modificată prin Dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 11961 din 28 iulie 2009, a fost soluţionată notificarea nr. 1145/2002 formulată de Z.Z., în sensul respingerii cererii „privind restituirea în natură a apartamentului din imobilul situat în Bucureşti, sector 5, întrucât terenul este afectat de elemente de sistematizare, iar construcţia a fost demolată” şi propunerii de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru apartament şi pentru cota-parte de 5,62% din suprafaţa terenului, imposibil de restituit în natură.
Dosarul aferent dispoziţiei susmenţionate a fost înregistrat la data de 22 septembrie 2009 la C.C.S.D. sub nr. 45490/ CC (conform înscrisului de la fila 50 a dosarului de fond).
Prin adresa nr. 45490/ CC din 06 octombrie 2010, C.C.S.D. a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti completarea dosarului cu înscrisuri care să descrie apartamentul (pentru a se cunoaşte suprafaţa, anul edificării, materialele folosite la edificare, utilităţi etc.), cu fotocopia paşaportului valabil la zi al persoanei îndreptăţite şi cu tabelul cuprinzând lista bunurilor şi serviciilor ce se pot oferi în compensare din luna anterioară emiterii dispoziţiei, cu precizarea că nota potrivit căreia municipalitatea nu dispune de asemenea bunuri şi/sau servicii a fost emisă la data de 13 iulie 2007, iar dispoziţia a fost emisă la data de 28 iulie 2009.
Nici aspectele reţinute de instanţa de fond şi nici apărările intimatei-pârâte întemeiate pe necesitatea completării dosarului administrativ aferent dispoziţiei emise de Primarul General al Municipiului Bucureşti nu pot fi primite, întrucât, pe de o parte, nota din 13 iulie 2007, potrivit căreia municipalitatea nu dispune de bunuri şi/sau servicii în compensare, răspunde cerinţelor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, data emiterii sale fiind apreciată prin raportare la Dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti 8826 din 28 septembrie 2007, iar, pe de altă parte, aspectele din cuprinsul adresei C.C.S.D. referitoare la descrierea imobilului pot fi lămurite în cadrul procedurii de evaluare a imobilului. Sub aspectul solicitării de depunere a fotocopiei paşaportului valabil la zi al reclamantului, instanţa constată că la dosarul administrativ este depusă procura specială de reprezentare a petentului Z.Z. de către avocat L.C., astfel că o asemenea solicitare nu poate justifica întârzierea soluţionării dosarului.
Intervalul de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţiilor pentru imobilul preluat abuziv, în condiţiile în care intimatul-reclamant a depus notificarea în anul 2002, iar calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 8826 din 28 septembrie 2007, modificată ulterior, prin Dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 11961 din 28 iulie 2009, dosarul fiind înregistrat în anul 2009 la C.C.S.D., conferă consistenţă concluziei că durata procedurii administrative de soluţionare a notificării este de natură a încălca principiul soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Faptul că legea specială (titlul VII al Legii nr. 247/2005) nu prevede un termen pentru soluţionarea dosarelor nu conferă suport apărărilor pârâtei, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituţia României, normele naţionale cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să contravină principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de dispoziţiile susmenţionate din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci şi în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.
În aprecierea conduitei autorităţii publice pârâte, instanţa are în vedere inclusiv faptul că, abia după trei luni de la data introducerii cererii de chemare în judecată la 2 iulie 2010, pârâta C.C.S.D., prin adresa nr. 45490/ CC din 06 octombrie 2010, a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti completarea dosarului cu administrativ cu datele menţionate anterior.
Complexitatea etapelor procedurale reglementate de titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi de Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare sau a unei totale pasivităţi a autorităţii publice.
Astfel fiind, având în vedere faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (5), (6) şi (7) din titlul VII – „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire poate fi realizată numai după desemnarea evaluatorului autorizat şi întocmirea raportului de evaluare, în considerarea caracterului complex al acestor proceduri, Înalta Curte apreciază ca fiind rezonabilă obligarea pârâtei C.C.S.D. să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunţarea prezentei hotărâri.
În fine, apărările pârâtei referitoare la aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 4/2012 nu pot fi primite, întrucât acţiunea a fost introdusă la data de 22 iulie 2010, iar hotărârea judecătorească recurată a fost pronunţată la data de 30 martie 2011 anterior intrării în vigoare a actului normativ invocat, astfel că, potrivit principiului tempus regit actum, dispoziţiile acestuia nu sunt de natură a fundamenta o altă soluţie.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Z.Z. împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pe care o va modifica în sensul admite acţiunii formulate de reclamant şi obligării pârâtei C.C.S.D. să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunţarea prezentei hotărâri, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Având în vedere soluţia pronunţată, în temeiul art. 274 C. proc. civ., intimată-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va fi obligată la plata către recurentul-reclamant Z.Z. a sumei de 2.400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond şi în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Z.Z. împotriva sentinţei civile nr. 2512 din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată.
Admite acţiunea formulată de reclamantul Z.Z. în sensul că obligă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunţarea prezentei hotărâri.
Menţine celelaltedispoziţii ale sentinţei atacate.
Obligă intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata către recurentul-reclamant Z.Z. a sumei de 2.400 lei cheltuieli de judecată în fond şi în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2830/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2833/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
