ICCJ. Decizia nr. 2829/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2829/2012
Dosar nr. 664/57/2010
Şedinţa publică de la 7 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 mai 2010 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.L. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei nr. 10176/ FF emisă în 07 decembrie 2009 de către pârâtă şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de despăgubiri care să reflecte valoarea reală a terenului.
În motivarea cererii, reclamantul arată că este proprietarul imobilului, teren agricol situat în extravilanul localităţii Reea, comuna Toteşti, judeţul Hunedoara, teren ce a fost ocupat abuziv de statul român în anul 1989 şi pe care au fost edificate construcţii hidroenergetice şi amenajare lac de acumulare Râul Mare – Retezat, ce aparţine în prezent de SC H. SA Bucureşti – Sucursala Hidrocentrale Haţeg.
Prin Hotărârea nr. 284/2006 a Comisiei Judeţene Hunedoara pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului, însă nu s-a dispus restituirea în natură a acestuia, fapt acceptat de reclamant, dosarul de restituire fiind înaintat autorităţii pârâte.
Pârâta şi-a întemeiat decizia contestată în mod exclusiv pe raportul de evaluare întocmit de SC C. SA Timişoara, iar reclamantul susţine că titlul de despăgubire emis în favoarea sa reprezintă în fapt o subevaluare a imobilului.
2. Apărările pârâtei.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că decizia contestată a fost emisă în baza raportului de evaluare întocmit de SC C. SA Timişoara, prin care s-a stabilit valoarea de piaţă a terenului de 0,72 ha, pe baza standardelor internaţionale de evaluare, cu respectarea în totalitate a dispoziţiilor legale în vigoare. Pârâta susţine că reclamantul avea posibilitatea de a formula obiecţiuni la raportul de evaluare întocmit, precum şi posibilitatea de a fi asistat de un evaluator ales remunerat de către acesta. Întrucât nu a existat o contestare a raportului de evaluare, raportul a fost aprobat şi a fost emisă decizia contestată. Susţine pârâta că nu poate fi luat în considerare raportul de expertiză judiciară efectuat în dosar nr. 4127/97/2007, considerând că la valoarea totală a despăgubirilor nu se poate lua în considerare contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului pe toată perioada în care a fost lipsit de uzul acestuia, iar, pentru stabilirea valorii reale a terenului conform Legii nr. 247/2005, nu pot fi luate în considerare criteriile stabilite de Legea nr. 33/1994.
La data de 10 iunie 2010, pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a evaluatorului SC C. SA Timişoara, solicitând ca, în situaţia în care pârâta va fi obligată la plata unui titlu de despăgubire mai mare decât cel stabilit, să fie obligat şi chematul în garanţie la plata acestei sume, actualizată în raport de rata inflaţiei. În susţinere, pârâta arată că întocmirea unui raport de evaluare necorespunzător nu este culpa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
3. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel.
Prin sentinţa nr. 209 din 5 iulie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:
- a admis acţiunea formulată de reclamantul P.L. şi în consecinţă:
- a modificat în parte Decizia nr. 10176 din 07 decembrie 2009 emisă de pârâtă, în sensul că se emite titlul de despăgubire în favoarea reclamantului în cuantum de 58.567 lei;
- a respins cererea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de chemare în garanţie a SC C. SA Timişoara;
- a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi Ministerului Justiţiei suma de 1.550 lei cu acelaşi titlu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Hotărârea nr. 284/2006 a Comisiei Judeţene Hunedoara pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 s-a validat propunerea comisiei locale pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 0,72 ha situat pe raza administrativ-teritorială a localităţii Reea, comuna Toteşti, judeţul Hunedoara, în favoarea reclamantului P.L.
Acest teren a fost preluat de Statul Român, iar în prezent este ocupat de construcţii hidroenergetice şi amenajare lac de acumulare Râul Mare – Retezat, care aparţin SC H. SA Bucureşti – Sucursala Hidrocentrale Haţeg.
Documentaţia aferentă acestei hotărâri a fost transmisă Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea soluţionării acesteia potrivit procedurii administrative prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
După înregistrarea dosarului la pârâtă s-a procedat la analizarea documentaţiei ce a stat la baza Hotărârii nr. 1/2007, din punctul de vedere al legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a terenului solicitat, iar, ulterior, dosarul a fost comunicat SC C. SA Timişoara, stabilită în mod aleatoriu, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Prin raportul de evaluare întocmit de S.C. Consultim S.A. Timişoara, s-a stabilit că valoarea de piaţă estimată pentru terenul în suprafaţă de 0,72 ha este de 37.235 lei (exclusiv TVA).
Pârâta şi-a însuşit acest raport de evaluare, iar, prin Decizia nr. 10176/ FF emisă în 07 decembrie 2009, a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantului P.L. în cuantum de 37.235 lei.
Prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar H.I., la solicitarea reclamantului, s-a stabilit că valoarea terenului pentru care se solicită despăgubiri este de 58.567 lei.
Această din urmă evaluare răspunde exigenţelor legii şi este de natură a oferi, prin valoarea propusă, o justă şi echitabilă reparaţie reclamantului şi moştenitorilor săi pentru pierderea patrimonială suferită urmare a imposibilităţii obiective de reconstituire a dreptului de proprietate.
Din această perspectivă apărările pârâtei sunt neîntemeiate. Evaluarea iniţială este superficială, fără o deplasare la faţa locului pentru o minimă localizare a terenului şi fără a-i oferi reclamantului posibilitatea de a aduce lămuriri suplimentare. Reclamantul nu a avut nici posibilitatea de a-şi angaja un evaluator, aşa cum susţine pârâta, întrucât, potrivit formei sintetice a raportului de evaluare, acesta nu a fost convocat la efectuarea acesteia, considerându-se că nu este necesar acest lucru, întrucât lucrarea nu implica o deplasare la faţa locului.
Împrejurarea că reclamantul a formulat sau nu obiecţiuni la raportul de evaluare nu este de natură a-l valida sau invalida. Prin recunoaşterea legală a dreptului de a contesta într-un proces deciziile comisiei pârâte, legiuitorul a conferit reclamantului toate drepturile procesuale apte pentru a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil. Aşadar, reclamantul are inclusiv dreptul de a propune proba cu expertiza tehnică de evaluare în contrapondere raportului de evaluare întocmit la solicitarea pârâtei, extrajudiciar.
Temeinicia concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză este susţinută şi de concluziile Raportului de evaluare întocmit de expertul evaluator, ec. C.L. din cadrul SC E. SRL, unde la solicitarea comisiei pârâte se evaluează un teren asemănător, cu amplasare apropiată cu cel reclamat în prezenta cauză, ajungându-se la concluzia că valoarea unei suprafeţe de 0,36 ha este de 40.359 lei, o valoare mai apropiată pe unitate de măsură decât cea stabilită de expert H.I.
Pentru a pronunţa soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie a SC C. SA, în raport cu dispoziţiile art. 60 - 63 C. proc. civ., Curtea de apel a reţinut că, în cauză, chematul în garanţie SC C. SA este un prestator de servicii de evaluare pentru pârâtă, fără a-şi fi asumat prin convenţia încheiată o obligaţie de garantare a dreptului de despăgubire la care este ţinută pârâta, ca reprezentant al Statului Român.
4. Recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin criticile din recurs, recurenta-pârâtă susţine că decizia contestată este temeinică, întrucât valoarea de piaţă a imobilului în cuantum de 37.235 lei, a fost corect stabilită prin raportul de evaluare întocmit de SC C. SA, cu respectarea „Standardelor Internaţionale de Evaluare” – Ediţia a VIII-a 2007, prin metoda comparaţiei prin bonitare şi metoda comparaţiei directe, ţinând cont de condiţiile de piaţă corespunzătoare lunii ianuarie 2009, în timp ce raportul de expertiză judiciară care a stat la baza soluţiei instanţei de fond a fost întocmit ţinând cont de condiţiile de piaţă corespunzătoare lunii februarie 2011, deşi valoarea de piaţă estimată este specifică unei date precise.
Susţine recurenta-pârâtă că instanţa a stabilit valoarea despăgubirilor pe baza unei expertize tehnice judiciare care nu a respectat Standardele Internaţionale de Evaluare, întrucât la raportul respectiv nu sunt ataşate documente din care să rezulte modul de calcul al ratei de capitalizare şi în mod eronat au avut avute în vedere preţurile terenurilor din zonă pentru perioada februarie 2011.
Recurenta-pârâtă învederează faptul că reclamantul nu a contestat valoarea despăgubirilor stabilită de societatea de evaluare, deşi avea posibilitatea de a formula obiecţiuni şi de a fi asistat de un evaluator ales, în conformitate cu prevederile art. 16 pct. 13 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.
Totodată, recurenta-pârâtă susţine că reclamantul nu poate contesta ulterior concluziile raportului de evaluare în baza căruia a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire şi că despăgubirile se stabilesc în cadrul procedurii administrative preglementate de titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar nu prin aprecierea persoanei îndreptăţite sau prin rapoarte de expertiză judiciară sau extrajudiciară.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Conform celor expuse anterior, reclamantul P.L. a învestit instanţa cu o acţiune în contencios administrativ, având ca obiect anularea Deciziei nr. 10176/ FF din 07 decembrie 2009 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de despăgubiri care să reflecte valoarea reală a terenului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a argumentat nelegalitatea şi netemeinicia deciziei contestate în raport cu valoarea despăgubirilor stabilită prin raportul de evaluare întocmit de SC C. SA.
Întrucât, conform art. 16 alin. (7) din titlul VII – „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005, „În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare”, rezultă că raportul de evaluare este un act premergător emiterii actului administrativ, reprezentat de decizia, titlul de despăgubire, ce formează obiectul acţiunii în contencios administrativ.
Or, având în vedere faptul că obiectul acţiunii îl reprezintă anularea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, emisă în baza raportului de evaluare întocmit de SC C. SA, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, „instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii”.
În consecinţă, nu pot fi primite susţinerile recurentei-pârâte în sensul că reclamantul poate formula critici cu privire la raportul de evaluare numai în cadrul procedurii administrative reglementate de titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar nu şi în cadrul acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În cadrul controlului de legalitate şi temeinicie al actului administrativ dedus judecăţii, instanţa de fond în mod corect a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice juridiciare, întocmită de expert tehnic judiciar, expert evaluator ing. H.I. şi depusă la filele 295-311 la dosarul Curţii de apel, care a concluzionat, în urma aplicării metodelor de evaluare, că valoarea de piaţă a imobilului este de 58.567 lei.
Instanţa de recurs constată că, prin criticile din recurs, recurenta-pârâtă critică raportul de expertiză tehnică judiciară sub aspectul respectării Standardelor Internaţionale de Evaluare şi modului de calcul al ratei de capitalizare şi al preţurilor terenurilor din zonă în perioadele ianuarie 2009 şi februarie 2011.
Însă, se constată că, deşi avea posibilitatea de a formula obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit de ing. H.I., recurenta-pârâtă nu a formulat asemenea obiecţiuni în faţa instanţei de fond pentru ca expertul tehnic judiciar să poată răspunde criticilor respective.
Or, instanţa de recurs nu se poate substitui expertului tehnic juridiciar pentru a răspunde fundamentat în sens afirmativ sau negativ criticilor în specialitatea evaluare formulate de către recurentă-pârâtă, pentru a concluziona eventual în sensul confirmării sau înlăturării concluziilor din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 209 din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2828/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2830/2012. Contencios → |
|---|
