ICCJ. Decizia nr. 2824/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2824/2012
Dosar nr. 5106/121/2009
Şedinţa publică de la 7 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată la data de 10 septembrie 2009 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta SC T.2 SRL – Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, Administraţia Finanţelor Publice Galaţi şi preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei nr. 232 din 20 august 2009 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere şi a raportul de inspecţie fiscală nr. 1502 din 12 februarie 2009 emise de Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Galaţi, prin care au fost impuse societăţii obligaţii fiscale suplimentare în valoare de 674.404 lei, din care: impozit pe profit 568.319 lei şi majorări de întârziere 106.085 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, următoarele:
Prin decizia de impunere şi Raportul de inspecţie fiscală au fost stabilite în sarcina societăţii obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 674.404 lei constând în 568319 lei impozit pe profit şi 106.085 lei majorări de întârziere, întrucât organele de control au considerat a nu fi deductibilă la calculul venitului impozabil suma de 3.551.993 lei reprezentând marfă achiziţionată de la SC I.C. SRL, motivat de faptul că, în perioada ianuarie – iulie 2008, când reclamanta a pretins că a cumpărat de la societatea respectivă deşeuri metalice, SC I.C. SRL era inactivă, fiind declarată astfel prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 832 din 11 octombrie 2006, publicat în M. Of. al României, partea 1, nr. 850 din 17 octombrie 2006. organele fiscale au avut în vedere dispoziţiile art. 21 alin. (4) lit. r) din C. fisc.
Contestaţia formulată de societate împotriva deciziei de impunere şi raportului de inspecţie fiscală a fost respinsă prin Decizia nr. 232 din 20 august 2009.
Reclamanta susţine că, deşi furnizorul SC I.C. SRL figura ca inactiv în perioada în care au fost efectuate tranzacţiile menţionate în raportul de inspecţie fiscală, totuşi acesta a desfăşurat activităţi generatoare de venituri, depunând declaraţii fiscale, iar faptul că cererea acestei societăţi de scoatere de pe lista contribuabililor inactivi a fost formulată cu mare întârziere nu-i poate fi imputată reclamantei în privinţa derulării operaţiunilor comerciale efectuate în realitate.
La data de 30 octombrie 2009, reclamanta a invocat nelegalitatea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 832 din 11 octombrie 2006 pentru aprobarea Listei contribuabililor inactivi şi a Listei contribuabililor reactivaţi.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 102 din 30 martie 2010, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, următoarele:
Cu privire la nelegalitatea Ordinului preşedintelui A.N.A.F. nr. 832 din 11 octombrie 2006, în afară de susţinerile privitoare la declararea ca inactivă a SC I.C. SRL, reclamanta nu a formulat nicio susţinere referitoare la neconcordanţa cu legea a respectivului act administrativ.
În ceea ce priveşte actele de impunere fiscală, Curtea de apel a constatat a fi corectă măsura dispusă de organele fiscale, atâta vreme cât operaţiunile fiscale incriminate au fost efectuate cu o societate declarată inactivă, fiind incidente dispoziţiile art. 21 din C. fisc., invocate de către autoritatea pârâtă, care sunt de strictă interpretare, legiuitorul nefăcând nicio distincţie între contribuabilii inactivi care desfăşoară activitate, chiar împotriva legii, şi cei ce nu desfăşoară efectiv activitate.
Susţinerile reclamantei referitoare la culpa organelor fiscale care nu au soluţionat cu celeritate cererea SC I.C. SRL de a fi reactivată, sunt lipsite de relevanţă juridică, starea de inactivitate fiind una de necontestat în plan formal şi procedural.
3. Recursul declarat de reclamanta SC T.2 SRL – Galaţi
Împotriva Sentinţei nr. 102 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs reclamanta SC T.2 SRL – Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
4. Hotărârea instanţei de recurs.
Prin Decizia nr. 1124 din 24 februarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de SC T.2 SRL Galaţi împotriva sentinţei nr. 102 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că, în mod nelegal, nu a fost citat în cauză şi preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în calitate de emitent al ordinului a cărui nelegalitate a fost invocată de reclamantă.
5. Hotărârea instanţei de rejudecare.
În rejudecare, Curtea de Apel Galaţi a dispus citarea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în calitate de emitent al Ordinului nr. 832/2006 şi, rejudecând cauza în fond, prin Sentinţa civilă nr. 210 din 28 iunie 2011, a admis acţiunea reclamantei şi, în consecinţă, a dispus anularea Raportului de inspecţie fiscală şi a Decizia de impunere nr. 1502/2009 emise de Administraţia Finanţelor Publice Galaţi şi a exonerat pe reclamanta SC T.2 SRL – Galaţi de plata datoriilor bugetare stabilite prin actele de impunere anulate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în privinţa SC I.C. SRL nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 21 alin. (4) lit. r) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, deoarece contribuabilului declarat inactiv trebuia să i se suspende şi certificatul de înregistrare fiscală, pentru ca incidentul intervenit în activitatea acestuia să devină opozabil tuturor. Or, din adresa O.R.C. Galaţi nr. 48662 din 22 octombrie 2009, nu rezultă că s-ar fi făcut menţiuni în acest sens în Registrul Comerţului, aşa încât din acest punct de vedere declaraţia de inactivitate este inoperantă.
Pe cale de consecinţă, Curtea de apel, reţinând nelegalitatea Ordinului nr. 832 din 11 octombrie 2006 emis de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în privinţa SC I.C. SRL, a apreciat că operaţiunile efectuate de către reclamantă cu acest comerciant sunt valabile, astfel că nu subzistă aprecierea organelor fiscale privind nerealitatea achiziţiilor efectuate de societate.
6. Recursurile formulate de pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei civile nr. 210 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi.
6.1. Recursul formulat de pârâta D.G.F.P. Galaţi.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta consideră că în mod greşit instanţa de fond a reţinut neîntrunirea condiţiilor prevăzute de art. 21 alin. (4) lit. r) din Legea nr. 57/ 2003, deoarece data declarării/încetării stării de inactivitate este data publicării în M. Of. al României a Ordinului Preşedintelui A.N.A.F., emis în acest sens.
Suspendarea la care face referire instanţa de fond este o suspendare de drept, conform art. 4 din O.P. A.N.A.F. nr. 575/2006, fără a îndeplinirea vreunei formalităţi.
6.2. Recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta critică respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui A.N.A.F., avându-se în vedere că ordinul atacat este un act administrativ normativ ce emană de la un organ administrativ şi prin care se statornicesc norme juridice cu caracter general.
Sunt invocate prevederile art. 1 şi 4 alin. (2) pct. 37,art. 12 alin. (1), art. 12 alin. (3), art. 12 alin. (8) şi art. 4 alin. (2) pct. 8 din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F.
Pe fondul cauzei, recurenta consideră că prima instanţă nu a ţinut seama de prevederile legale incidente, respectiv art. 1 şi 3 din O.P. A.N.A.F. nr. 575/2006.
7. Apărările formulate de intimata-reclamantă S.C. Tastrom 2 SRL Galaţi.
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în speţă nu sunt întrunite prevederile art. 21 alin. (4) lit. r) C. proc. civ., au fost depuse toate documentele doveditoare, iar contribuabilului SC I.C. SRL, deşi declarat inactiv, nu i s-a suspendat certificatul de înregistrare fiscală, ci i s-a emis un certificat nou cu nr. B0526969 din 31 martie 2005.
II. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată
1. Recursurile sunt fondate pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
1.1. Din oficiu, instanţa de recurs a pus în discuţia părţilor motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.
Se constată că Sentinţa nr. 2010 din 28 iunie 2011 pronunţată în rejudecare a fost dată de acelaşi judecător care a hotărât şi în primul ciclu procesual, prin Sentinţa nr. 102 din 30 martie 2010.
Cele două hotărâri judecătoreşti au analizat fondul cauzei, astfel încât judecătorul ce a pronunţat sentinţa recurată în prezentul dosar se află în incompatibilitate, situaţie prevăzută de art. 24 alin. (4) C. proc. civ. şi sancţionată de dispoziţiile art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. prin casarea hotărârii astfel pronunţată, ca o garanţie a imparţialităţii judecătorului.
1.2. Se mai reţine că deşi prin Decizia civilă nr. 1124 din 24 februarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus ca excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 832/2006 să fie soluţionată în contradictoriu cu emitentul actului, Preşedintele A.N.A.F., conform dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, instanţa de rejudecare nu a citat în dosar în calitate de pârât pe preşedintele A.N.A.F.
Mai mult, deşi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a preşedintelui A.N.A.F., la dosar nu se regăseşte dovada citării acestuia în proces, alături de instituţia al cărei conducător este, respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
2. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursurile vor fi admise, sentinţa atacată va fi casată, urmând a se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 210 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2821/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2828/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
