ICCJ. Decizia nr. 2828/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2828/2012
Dosar nr. 6870/1/2011
Şedinţa publică de la 7 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 martie 2011 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău a chemat în judecată Ministerul Mediului şi Pădurilor, solicitând a se dispune anularea hotărârii din procesul-verbal nr. 216339 din 14 februarie 2011, prevăzută în anexa 2 pct. 5, în baza căreia s-a respins contestaţia reclamantei de a i se atribui direct în gestionare fondul de vânătoare nr. 46 Găiceana.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată, în esenţă, că, deşi avea dreptul de ai se atribui direct în gestiune fondul de vânătoare, conform art. 4 alin. (1) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010, întrucât a fost propusă de Asociaţia Proprietarilor de Teren Găiceana care deţine peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic respectiv, cererea sa a fost respinsă cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile susmenţionate.
Reclamanta arată că Asociaţia Proprietarilor de Teren Găiceana s-a constituit în baza O.G. nr. 26/2000, conform Încheierii din 8 decembrie 2010 a Judecătoriei Podu Turcului, pronunţată în dosar nr. 1492/829/2010 definitivă şi irevocabilă, cu suprafeţele de teren menţionate care se suprapun peste Fondul de vânătoare Găiceana cu scopul propunerii pentru atribuirea directă a fondurilor de vânătoare ce sunt constituite pe terenurile proprietatea membrilor asociaţi în favoarea gestionarului legal constituit în vederea încheierii între acesta şi administratorul faunei de interes cinegetic a contractului de gestionare.
Prin Hotărârea Adunării generale nr. 1, asociaţia a propus atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul Fondului cinegetic nr. 46 Găiceana către Societatea de Vânătoare M. Bacău.
Prin încheierea din 8 decembrie 2010 a Judecătoriei Podu Turcului pronunţată în dosar nr. 1492/829/2010, s-a stabilit că Asociaţia Proprietarilor de Teren Găiceana deţine peste 50% din suprafeţele de teren din Fondul de vânătoare nr. 46 Găiceana, dosarul de constituire a asociaţiei fiind depus la minister.
În esenţă, reclamanta susţine că în mod nelegal şi netemeinic, a fost respinsă cererea sa de atribuire directă a Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana.
2. Hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de Tribunalul Bacău.
Prin sentinţa nr. 393 din 8 aprilie 2011, Tribunalul Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că în calitate de pârât a fost chemat în judecată Ministerul Mediului şi Pădurilor.
3. Desfăşurarea procedurii judiciare şi hotărârea pronunţată de Curtea de apel.
La data de 16 mai 2011, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a înţeles să cheme în judecată şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava, deoarece aceasta a tergiversat verificările şi a eliberat adresa cu rezultatul verificărilor în ultima zi când trebuia depus dosarul la minister, avizul fiind dat negativ deoarece s-au invocat două contracte de vânzare cumpărare terenuri pentru suprafaţa de 910,48 ha teren ce nu au fost prezentate reclamantei şi că inspectoratul nu a ţinut cont de o hotărâre a instanţei de judecată definitivă şi revocabilă.
Reclamanta a depus la dosar adresa nr. 122 din 5 mai 2011 emisă de SC G.G.R. SRL prin care această societate a adus la cunoştinţă că, în calitate de proprietar a suprafeţei de 900,48 ha teren conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1934 din 15 iunie 2010 şi nr. 18 din 10 ianuarie 2011, este de acord cu menţinerea suprafeţei de teren menţionată în cadrul Asociaţiei Proprietarilor de Teren Găiceana.
Asociaţia Proprietarilor de Teren Găiceana a formulat cerere de intervenţie în interes propriu arătând că, în mod greşit şi nelegal, pârâtele au eliminat de la atribuirea directă pe reclamantă, că cele două contracte de vânzare-cumpărare nr. 1934/2010 şi nr. 18/2011 încheiate după hotărârea membrilor fondatori de constituire au fost prezentate în mod tendenţios, însă terenul ce face obiectul celor două contracte nu şi-au schimbat regimul rămânând în continuare în proprietatea privată tot în cadrul asociaţiei.
La termenul din 2 iunie 2011, instanţa a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Asociaţia Proprietarilor de Teren Găiceana, iar, prin încheierea din data de 16 iunie 2011, a fost respinsă cererea de suspendare, ca nefondată.
Prin sentinţa nr. 118 din 7 iulie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondate, atât acţiunea reclamantei, cât şi cererea de intervenţie formulată de Asociaţia de proprietari de Teren Găiceana.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Societatea de Vânătoare M. Bacău a solicitat atribuirea directă a Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana, prin cererea nr. 2 din 14 ianuarie 2011.
Prin adresa nr. 4 din 14 ianuarie 2011, I.T.R.S.V. Suceava face cunoscut reclamantei Societatea de Vânătoare M. Bacău şi Asociaţiei de Proprietari de Teren Găiceana că: (I) suprafaţa de 900,48 ha (teren pădure), cu care au fost înscrişi în asociaţie numiţii D.G.A.N.şi D.G.M. este inclusă în Fondul cinegetic nr. 46 denumit Găiceana, însă nu mai aparţine acestora, fiind vândută cumpărătorului SC G.G.R. SRL; (II) din suprafaţa de 365,80 ha islaz, trecută în proprietatea privată a comunei Găiceana, judeţul Bacău, prin Ordinul prefectului judeţului Bacău nr. 286 din 21 august 2001, trupul de păşune „Mănăstire” în suprafaţă totală de 73,78 ha, nu este inclus în fondul de vânătoare 46 Găiceana, cu excepţia unei suprafeţe de 3,73 ha, rezultând o suprafaţă inclusă în fond de 295,75 ha; (III) suprafaţa de 37,47 ha islaz, trecută în proprietatea privată a comunei Găiceana, este inclusă în totalitate în Fondul cinegetic nr. 46 Găiceana; (IV) în ceea ce priveşte suprafaţa de 420 ha, din care 416,00 arabil şi 4,00 pădure, înscrisă în situaţia Primăriei comunei Găiceana, comisia locală pentru aplicarea Legilor fondului funciar, comisia locală nu este proprietar, aceasta nu se poate substitui unui proprietar şi nu există acorduri de adeziune, astfel încât suprafaţa respectivă nu poate aparţine unei asociaţii; (V) în ceea ce priveşte suprafaţa de 6,00 ha, înscrisă în acordul de asociere de R.M., din actele depuse la dosarul de atribuire rezultă că persoana respectivă face dovada proprietăţii numai pentru suprafaţa de 1,65 ha, diferenţa rămasă neputând fi luată în considerare ca făcând parte din Asociaţia Proprietarilor de Terenuri Găiceana, datorită lipsei acordului de adeziune; (VI) suprafaţa de 2,445 ha este inclusă în Fondul cinegetic nr. 46 denumit Găiceana, însă acordul de asociere din data de 04 aprilie 2010 este semnat de N.I., iar nu de către titularul dreptului de proprietate care este mama decedată a persoanei respectiv, astfel că nu poate fi luată în considerare ca făcând parte din Asociaţia Proprietarilor de Terenuri Găiceana.
I.T.R.S.V. Suceava a concluzionat în sensul că, deşi susţine că deţine suprafaţa de 4.057,96 ha din suprafaţa totală de 7.503 ha a Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana, conform celor expuse anterior asociaţia nu face dovada deţinerii întregii suprafeţe.
În raport cu dispoziţiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 102/2010.
Curtea de apel a reţinut că, din suprafaţa de 4057,96 ha teren cu privire la care reclamanta susţine că este formată din suprafeţele incluse în Asociaţia Proprietarilor de Terenuri Găiceana, suprafaţa de 900,48 ha (pădure), cu care au fost înscrişi în asociaţia numiţii D.G.A.N. şi D.G.M., nu mai aparţine acestora, fiind vândută cumpărătorului SC G.G.R. SRL, iar, la data constituirii asociaţiei, suprafaţa de 455,24 ha era deja vândută prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1934 din 15 iunie 2010.
Totodată, la data emiterii răspunsului de către I.T.R.S.V. Suceava, noii proprietari nu aveau depuse acorduri de adeziune la asociaţia de proprietari, pentru menţinerea suprafeţei de 910,48 ha în cadrul asociaţiei.
A mai reţinut instanţa că nu au fost respectate prevederile art. 11 alin. (2) şi art. 12 alin. (2) din Statutul asociaţiei pentru includerea în asociaţie a SC G.G.R. SRL, astfel încât acordul prin care această societate îşi menţine suprafaţa deţinută în cadrul asociaţiei de proprietari nu poate avea nicio valoarea juridică, fiind necesară modificarea Statutului în acest sens. În consecinţă, instanţa a reţinut că adresa nr. 122 din 5 mai 2011 emisă de SC G.G.R. SRL nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Statutul asociaţiei.
Astfel, la data de 14 ianuarie 2011, Asociaţia de Proprietari de Teren Găiceana nu îndeplinea condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 102/2010 pentru atribuirea directă a Fondului de vânătoare 46 Găiceana, iar acordul de adeziune este ulterior datei când se impunea a fi depusă cererea şi documentaţia aferentă solicitării atribuirii directe, completarea ulterioară a dosarului de atribuire neputând fi luată în considerare.
Întrucât, conform Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 193 din 30 aprilie 2010, suprafaţa totală a Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana este de 7.503 ha, suprafaţă necontestată sub aspectul întinderii de către reclamantă, pentru a îndeplini condiţiile impuse de legiuitor, Asociaţia de Proprietari de Teren Găiceana trebuia să facă dovada că deţine peste 50% din suprafaţa acestuia, adică peste 3.751,5 ha, însă, conform celor expuse anterior, dacă, din suprafaţa de 4.057,96 ha teren ce totalizează suprafeţele care se afirmă că sunt incluse în asociaţie, se scade doar suprafaţa de 900,48 ha, rezultă o suprafaţă de 3.157,48 ha, instanţa având în vedere şi situaţia celorlalte suprafeţe expusă în adresa I.T.R.S.V. Suceava, care fie nu sunt incluse în fondul de vânătoare fie nu aparţin asociaţiei din cauza că nu există acorduri de adeziune valabile.
Totodată, instanţa a apreciat că pentru a se reţine existenţa acordului de asociere evidenţele fiscale invocate de reclamantă nu echivalează cu existenţa unor titluri de proprietate.
În raport cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (1) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010, instanţa a reţinut că, la data formulării cererii de atribuire directă şi analizării acesteia, reclamanta nu a făcut dovada deţinerii în proprietate a peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic şi nici a deţinerii în proprietate a tuturor suprafeţelor de teren incluse în Asociaţia de Proprietari de Terenuri Găiceana, iar condiţiile prevăzute de legiuitor a fi îndeplinite la data formulării cererii nu pot fi complinite ulterior, deoarece s-ar crea o situaţie diferenţiată pentru ceilalţi participanţi la atribuire.
Curtea de apel a calificat cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Asociaţia de Proprietari de Teren Găiceana, ca fiind o veritabilă cerere de intervenţie în interes alăturat, deoarece, în raport cu dispoziţiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., asociaţia nu justifică un drept în prezenta cauză, întrucât la atribuirea directă a fondului de vânătoare a participat Societatea de Vânătoare M. Bacău şi, având în vedere că acţiunea formulată de Societatea de Vânătoare M. Bacău este nefondată, nici cererea de intervenţie nu este fondată, pentru aceleaşi considerente reţinute mai sus.
4. Recursul declarat de reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta-reclamantă susţine că în mod greşit instanţa de fond a avut în vedere aspectele menţionate în adresa Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava nr. 4 din 14 ianuarie 2011 în sensul că Asociaţia de Proprietari de Teren Găiceana nu deţine peste 50% din suprafaţa Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana.
În acest sens, în privinţa suprafaţei de 900,48 ha, recurenta-reclamantă susţine că numiţii D.G.A.N. şi D.G.M., după ce au semnat actele constituitve ale asociaţiei, nu au adus la cunoştinţă înstrăinarea suprafeţei de teren, iar o astfel de modificare în privinţa asociaţiei poate avea loc numai cu respectarea procedurilor legale. În aceste condiţii, Asociaţia de Proprietari de Teren Găiceana a îndeplinit toate formalităţile necesare în vederea atribuirii directe a dreptului de gestionare a Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana în favoarea Societăţii de Vânătoare M. Bacău, în condiţiile art. 4 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010.
În acelaşi sens, recurenta-reclamantă susţine că dobânditorul suprafeţei respective de teren – SC G.G.R. SRL a consimţit la rămânerea în continuare în asociaţie.
Astfel, recurenta-reclamantă susţine că instanţa nu a ţinut cont de înregistrările din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de Judecătoria Podu Turcului referitoare la Asociaţia de Proprietari de Teren Găiceana, cu atât mai mult cu cât modificarea propritarului suprafeţei respective nu a fost înregistrată, astfel că nu produce efecte juridice.
Prin precizările depuse la data de 21 mai 2012, recurenta-reclamantă arată că personalul silvic a verificat şi a constatat, conform inventarului suprafeţelor de pădure la data de 11 ianuarie 2011, că Asociaţia de Proprietari de Teren Găiceana deţine peste 50% din Fondul de vânătoare nr. 46 Găiceana, inventarul transmis de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava, prin adresa nr. 16862 din 19 septembrie 2011.
Totodată, susţine recurenta-reclamantă că, prin adresa transmisă, intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava a încălcat hotărârea pronunţată de Judecătoria Podu Turcului, întrucât cumpărătorul suprafeţelor de teren cunoştea situaţia juridică a acestora şi le-a cumpărat grevate de sarcini, dobândind calitatea de asociat în locul vânzătorului, astfel că terenurile au rămas în continuare în Fondul de vânătoare nr. 46 Găiceana.
Reiterând faptul că Asociaţia de Proprietari de Teren Găiceana deţine peste 50% din Fondul de vânătoare nr. 46 Găiceana, conform hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de Judecătoria Podu Turcului, recurenta-reclamantă invocă excepţia autorităţii de lucru judecat, susţinând că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra acesteia.
Recurenta-reclamantă a depus, în copie, adresa Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava nr. 16862 din 19 septembrie 2011, decizia nr. 215 din 28 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia civilă şi adresa nr. 122/05 mai 2011 a SC G.G.R. SRL
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău a solicitat, în principal, anularea hotărârii din procesul-verbal nr. 216339 din 14 februarie 2011, prevăzută în anexa 2 pct. 5, în baza căreia s-a respins contestaţia reclamantei de a i se atribui direct în gestionare Fondul de vânătoare nr. 46 Găiceana, tinzând să obţină obligarea autorităţii pârâte, Ministerul Mediului şi Pădurilor, să îi atribuie direct dreptul de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana, în condiţiile art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010.
Conform art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010:
„Art. 3. – 1) Atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează numai dacă solicitantul dovedeşte îndeplinirea uneia dintre următoarele condiţii:
a) este propus, prin înscrisuri originale, pentru atribuirea directă de către persoana fizică sau juridică ce dovedeşte proprietatea asupra a minimum 51% din suprafaţa fondului cinegetic în cauză, pentru situaţia prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a);
Art. 4. – 1) Pentru recunoaşterea deţinerii în proprietate a minimum 51% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic, pentru situaţia prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), în cazul asociaţiilor de proprietari, acestea trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii:
a) sunt constituite conform legii;
b) au ca scop alegerea şi propunerea gestionarului fondului cinegetic în cuprinsul căruia persoanele asociate deţin în proprietate mai mult de 51% din suprafaţa acestuia, cu care administratorul fondului cinegetic poate încheia contract de gestionare;
c) fac dovada proprietăţii suprafeţelor de teren incluse în asociaţiile de proprietari cu copii de pe documente de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ - teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoţite de declaraţia pe propria răspundere, în original, a conducerii asociaţiei de proprietari, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1;
d) fac dovada includerii proprietăţii prevăzute la lit. c) şi art. 3 alin. (1) lit. a) şi b) în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea printr-un document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic şi cinegetic în a cărui rază de competenţă se află fondul cinegetic în cauză.
2) Dovedirea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se face prin depunerea următoarelor documente, în copie legalizată:
a) act constitutiv şi statut, care trebuie să cuprindă suprafaţa deţinută prin asocierea proprietarilor şi scopul prevăzut la alin. (1) lit. b);
b) act judecătoresc de înfiinţare;
c) certificat de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor”.
În esenţă, prin sentinţa recurată, Curtea de apel a reţinut că actul administrativ contestat este legal, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru atribuirea directă în condiţiile prevederilor citate, deoarece, din suprafaţa de 4057,96 ha teren cu privire la care reclamanta susţine că este formată din suprafeţele incluse în Asociaţia Proprietarilor de Terenuri Găiceana, suprafaţa de 900,48 ha (pădure), cu care au fost înscrişi în asociaţie membrii D.G.A.N. şi D.G.M., nu mai aparţine acestora, fiind vândută cumpărătorului SC G.G.R. SRL, iar acordul exprimat de cumpărător în sensul menţinerii suprafeţei de teren în asociaţie nu respectă prevederile art. 11 alin. (2) şi art. 12 alin. (2) din statutul asociaţiei.
Astfel, din suprafaţa totală de 7.503 ha a Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana (conform Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 193 din 30 aprilie 2010 şi necontestată de reclamantă) Asociaţia de Proprietari de Teren Găiceana trebuia să facă dovada că deţine peste 50% din suprafaţa acestuia, adică peste 3.751,5 ha, însă, conform celor expuse anterior, dacă, din suprafaţa de 4.057,96 ha teren ce totalizează suprafeţele care se afirmă că sunt incluse în asociaţie, se scade doar suprafaţa de 900,48 ha, rezultă o suprafaţă de 3.157,48 ha. În acelaşi sens, instanţa a avut în vedere şi situaţia celorlalte suprafeţe, astfel cum este expusă în adresa Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava care fie nu sunt incluse în fondul de vânătoare, fie nu aparţin asociaţiei din cauza că nu există acorduri de adeziune valabile.
Înalta Curte constată că, prin recurs, recurenta-reclamantă critică sentinţa pronunţată de Curtea de apel numai în ceea ce priveşte considerentele referitoare la suprafaţa de 900,48 ha, pentru motivul că vânzătorii nu au adus la cunoştinţa asociaţiei înstrăinarea terenului, iar dobânditorul suprafeţei respective, SC G.G.R. SRL, a consimţit la rămânerea în continuare în asociaţie, astfel că instanţa trebuia să ţină cont de înregistrările din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de Judecătoria Podu Turcului.
Conform dispoziţiilor citate anterior (art. 3 alin. (1) lit. c) şi d) din Regulamentul susmenţionat), „pentru recunoaşterea deţinerii în proprietate a minimum 51% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic” trebuie să se facă „dovada proprietăţii suprafeţelor de teren incluse în asociaţiile de proprietari cu copii de pe documente de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective”, precum şi „dovada includerii proprietăţii în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea printr-un document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic şi cinegetic în a cărui rază de competenţă se află fondul cinegetic în cauză.”
Or, este necontestat de către recurenta-reclamantă faptul că D.G.A.N. şi D.G.M., în calitate de membrii ai Asociaţiei de Proprietari de Teren Găiceana au vândut suprafaţa de teren de 900,48 ha, cu care au participat la constituirea acestei persoane juridice.
Este adevărat că membrii fondatori D.G.A.N. şi D.G.M. nu au notificat preşedintelui Asociaţiei intenţia de a se retrage şi nu a fost urmată procedura de retragere din asociaţie, conform art. 10 alin. (2) din statutul asociaţiei.
De asemenea, este adevărat că, prin adresa nr. 122 din 05 mai 2011 (fila 21 la dosarul de recurs) SC G.G.R. SRL, în calitate de proprietar al suprafeţei de 900,48 ha, şi-a exprimat acordul pentru menţinerea suprafeţei deţinute în cadrul Asociaţiei de Proprietari de Teren Găiceana.
În acelaşi timp, însă, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada faptului că SC G.G.R. SRL a devenit membru al asociaţiei, cu respectarea procedurii prevăzute de art. 12 alin. (1) din statut, prin adoptarea hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor de acceptare a acestui nou membru şi prin încheierea unui act adiţional la statut prin care noii membri să fie menţionaţi în preambulul statutului.
Scopul asociaţiei, conform art. 4 din Statut, constă în „desemnarea pentru atribuirea directă a fondurilor de vânătoare ce sunt constituite pe terenurile proprietatea membrilor asociaţiei în favoarea gestionarului legal constituit, în vederea încheierii între acest şi administratorul faunei de interes cinegetic a contractului de gestionare”.
Astfel fiind, atâta timp cât membrii D.G.A.N. şi D.G.M. au vândut suprafaţa de teren de 900,48 ha, iar cumpărătorul suprafeţei SC G.G.R. SRL nu a devenit membru al asociaţiei în condiţiile prevăzute de Statutul Asociaţiei, simpla exprimare de către noul proprietar al suprafeţei a acordului de voinţă pentru menţinerea terenului în cadrul Asociaţiei de Proprietari de Teren Găiceana nu produce efectele juridice urmărite de recurenta-reclamantă, întrucât terenul deţinut de un subiect de drept care nu este membru statutar al asociaţiei nu poate fi considerat, în sensul art. 4 din Statutul asociaţiei, ca făcând parte din „terenurile proprietatea membrilor asociaţiei”.
Atâta timp cât suprafaţa de teren de 900,48 ha vândută de membrii D.G.A.N. şi D.G.M. şi cumpărată de SC G.G.R. SRL nu mai face parte din „terenurile proprietatea membrilor asociaţiei” în mod legal şi temeinic autorităţile publice pârâte şi instanţa de fond au concluzionat că suprafaţa respectivă nu poate fi luată în considerare la calculul suprafeţei de teren deţinute de asociaţie în cuprinsul Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana.
În consecinţă, în mod corect s-a apreciat că, din suprafaţa de 4057,96 ha (conform art. 13 din Statut) deţinută de Asociaţia de Proprietari de Teren Găiceana din Fondul de vânătoare nr. 46 Găiceana, asociaţia a făcut dovada proprietăţii doar cu privire la suprafaţa de 3.157,48 ha, ceea ce reprezintă mai puţin de 50% din suprafaţa totală de 7.503 ha a Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana.
În aceste condiţii, criticile din recurs referitoare la dovada proprietăţii suprafeţelor de teren incluse în Asociaţia de Proprietari de Teren Găiceana reprezentând minimum 50% din suprafaţa Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana sunt neîntemeiate, iar susţinerile recurentei referitoare la excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de hotărârea Judecătoriei Podu Turcului nu pot fi primite, deoarece aspectele menţionate în adresa nr. 4 din 14 ianuarie 2011 a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava nu contravin hotărârii judecătoreşti invocate, ci atestă împrejurări de fapt şi de drept care au intervenit ulterior hotărârii respective.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Societatea de Vânătoare M. Bacău împotriva sentinţei civile nr. 118 din 7 iulie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2824/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2829/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
