ICCJ. Decizia nr. 2830/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2830/2012
Dosar nr. 1130/54/2009
Şedinţa publică de la 7 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii, apărările pârâtelor şi derularea procedurii judiciare în faţa primei instanţe.
1.1. Prin acţiunea înregistrată la data de 15 aprilie 2011 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.C. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.R.P.”) şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „C.C.S.D.”), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să fie obligate pârâtele să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv situat în Craiova, şi la plata daunelor morale şi a sumei de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la executarea efectivă a acesteia.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că autoarea lui, B.P., a deţinut imobilul în litigiu care a fost expropriat şi demolat, iar, în baza prevederilor Legii nr. 10/2011, în calitate de moştenitor, a formulat notificare prin executorul judecătoresc fiind emisă Dispoziţia nr. 6876 din 01 iunie 2005 a Primarului Municipiului Craiova, prin care i s-au acordat măsuri reparatorii sub forma de titluri de valoare nominală, pentru imobilul imposibil de restituit în natură în limita sumei de 2.142.802.000 lei, la care a fost evaluat imobilul.
Arată reclamantul că dosarul, conţinând întreaga documentaţie, inclusiv decizia de acordare a titlurilor de valoare nominală, a fost înaintat în anul 2006 la A.N.R.P., fiind înregistrat sub nr. 19137/ CC, însă, deşi a formulat ulterior cerere de eliberare a titlurilor, C.C.S.D. nu a înţeles să îndeplinească această obligaţie legală.
Reclamantul susţine că, prin tergiversarea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, i-au fost create grave prejudicii materiale şi morale, deoarece este în vârstă de peste 80 de ani, are o pensie modestă şi, prin neîndeplinirea obligaţiilor de emitere a titlurilor de despăgubiri, este lipsit de folosinţa sumei stabilite ca despăgubire.
Totodată, reclamantul invocă încălcarea principiului termenului rezonabil prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la aceeaşi Convenţie, jurisprudenţa C.E.D.O. şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie.
1.2. Apărările pârâtei C.C.S.D.
Pârâta C.C.S.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că se află în imposibilitate de a continua procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005, întrucât s-a constatat că documentaţia nu este corect întocmită, conform pct. 16.5 din normele metodologice de aplicare a titlului VII din L.247/2005, prin neprecizarea în mod expres a obiectului emiterii Dispoziţiei nr. 3216/2006, respectiv, pentru care din imobilele construcţii şi/sau teren se soluţionează notificarea, precum şi prin neprecizarea suprafeţelor acestora. În acelaşi sens, pârâta a arătat că notificantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, putând beneficia numai de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcţie demolat. Arată pârâta că dosarul de despăgubire nr. 19137/ CC a fost restituit Primăriei Municipiului Craiova în vederea completării cu actele şi înscrisurile necesare, conform Normelor metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pârâta a solicitat respingerea, ca inadmisibil, a capătului de cerere referitor la acordarea daunelor solicitate de reclamantă, invocând dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ.
1.3. La termenul de judecată din 24 septembrie 2009, reclamantul a învederat că, după returnarea dosarului de despăgubire către Primăria Craiova, Primarul Municipiului Craiova a emis Dispoziţia nr. 24594 din 17 septembrie 2009, prin care a respins notificarea nr. 59/N/2003 şi a dispus încetarea efectelor Dispoziţiei Primarului nr. 3216/2006.
1.4. Excepţia de nelegalitate invocată de pârâta C.C.S.D.
C.C.S.D. a depus note scrise în care a arătat că, în susţinerea dreptului de proprietate a fost depus un act sub semnătură rivală încheiat la data de 31 martie 1952 prin care F.B. a cumpărat imobilul şi teren în suprafaţă de 630 mp, teren ce face obiectul notificării.
La data de 25 septembrie 2009, pârâta C.C.S.D. a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiei Primarului Municipiului Craiova nr. 3216/2006.
1.5. Apărările pârâtei A.N.R.P.
Pârâta A.N.R.P., prin concluziile scrise depuse la dosar, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând, în esenţă, că în cadrul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, C.C.S.D., iar nu A.N.R.P., este învestită cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
1.6. La termenul de judecată din data de 04 februarie 2010, reclamantul a depus certificatul de grefă nr. 5079 din 04 februarie 2010 eliberat de Tribunalul Dolj, secţia civilă, în dosarul nr. 14696/63/2009 în care s-a arătat că, la data de 13 octombrie 2009, reclamantul B.C. a formulat contestaţie, în baza Legii nr. 10/2001 împotriva Dispoziţiei de respingere a notificării nr. 24594 din 17 septembrie 2009 a Primăriei Municipiului Craiova, solicitând anularea dispoziţiei şi restituirea în natură a imobilului, situat în Craiova, compus în suprafaţă de 374 m.p şi construcţie în suprafaţă de 173,6 m.p.; acţiunea, având ca obiect Legea nr. 10/2001 a fost înregistrată pe rolul secţiei administrativ şi fiscal sub nr. 11934/63/2009, iar, prin încheierea de şedinţă de 17 noiembrie 2009 a fost înaintată secţiei civile, spre competentă soluţionare. La data de 16 decembrie 2009, cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei civile sub nr. 14696/63/2009, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel cu privire la excepţia de nelegalitate invocată de pârâta C.C.S.D.
Prin încheierea de şedinţă din 11 martie 2011, Curtea de apel a respins cererea formulată de pârâta C.C.S.D. cu privire la sesizarea instanţei competente cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 3216/2006, reţinând, în esenţă, că actul contestat este un act civil, conform art. 25 alin. (4) din Legea 10/2001, republicată, iar nu un act administrativ care să poată forma obiectul excepţiei de nelegalitate în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.
3. Suspendarea judecării cauzei dispusă de Curtea de apel.
Prin încheierea de şedinţă din 11 martie 2011, Curtea de apel, constatând că soluţionarea prezentei cauze depinde de modul în care va fi tranşată problema legalităţii Dispoziţiei nr. 24594 din 17 septembrie 2009 ce face obiectul dosarului nr. 14696/63/2009 al Tribunalului Dolj, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea irevocabilă a litigiului ce face obiectul dosarului menţionat anterior.
4. Repunerea cauzei pe rol.
La data de 18 noiembrie 2010, reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol pentru continuarea judecăţii la care a anexat decizia nr. 309 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă în dosarul nr. 14696/63/2009 cu menţiunea definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.
5. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel.
Prin sentinţa nr. 324 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:
- a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul B.C., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.;
- a obligat pârâta C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova;
- a respins capătul de cerere privind daunele morale şi cominatorii;
- a respins acţiunea faţă de A.N.R.P.
Pentru a pronunţa aceată hotărâre, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
5.1. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P.
În temeiul art. 137 C. proc. civ., Curtea de apel a constatat că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P., reţinând că, potrivit art. 13 alin. (1) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, obligaţiile legale privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri şi întocmirea raportului de evaluare revin C.C.S.D., iar faptul că, potrivit art. 2 din H.G. nr. 361/2005, A.N.R.P. asigură organizarea şi funcţionarea secretariatului C.C.S.D., nu îi conferă Autorităţii legitimare procesuală pasivă în acţiunile promovate, prin care se invocă refuzul nejustificat de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
5.2. Pe fondul cauzei.
Reclamantul împreună cu mama sa au solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să li se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
Prin Dispoziţia nr. 3216 din 30 ianuarie 2006, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de despăgubiri către reclamant şi mama acestuia pentru imobilul notificat sub nr. 59/N/2002, imposibil de restituit în natură.
Se constată, astfel, că reclamantul a început procedura de recuperare a bunului său ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2002 (59/N/2002), autoritatea locală cu competenţe în materia stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pronunţându-se la 30 ianuarie 2006.
Ulterior, dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor a fost transmis la C.C.S.D. unde a fost înregistrat sub nr. 19137/ CC din 28 februarie 2006, în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, potrivit dispoziţiilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, obligaţie ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta C.C.S.D.
În consecinţă, Curtea de apel a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident dreptul la un proces echitabil şi principiul termenului rezonabil în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi de a aduce atingere noţiunii de bun aparţinând reclamantului, în sensul art. 1 din protocolul adiţional nr. 1 la aceeaşi Convenţie.
Instanţa a respins susţinerea pârâtei C.C.S.D. potrivit căreia nu poate fi continuată procedura reglementată de lege în vederea emiterii titlului de despăgubire, motivat de faptul că, prin adresa nr. 19137/ CC din 16 februarie 2009, întreaga documentaţie a fost retransmisă Primăriei Municipiului Craiova. A reţinut instanţa că restituirea documentaţiei echivalează practic cu o dezînvestire a C.C.S.D.. Prin adresa invocată, C.C.S.D. face referiri la calitatea de proprietar a reclamantului cu privire la imobil, deşi controlul său este limitat la verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură (art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005 şi art. 16.10 din Norme), neputând repune în discuţie calitatea persoanei de a beneficia de măsurile reparatorii la care în prealabil s-a reţinut a fi îndreptăţită potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi nici întinderea îndreptăţirii acesteia referitor la bunurile pentru care s-a constatat în prealabil că beneficiază de măsuri reparatorii.
În consecinţă, soluţia de restituire a dosarului către Primăria Municipiului Craiova este nelegală având caracter de tergiversare a emiterii titlului de despăgubire.
Că este aşa o probează şi faptul că, după reprimirea documentaţiei, Primarul Municipiului Craiova a emis o altă dispoziţie, respectiv Dispoziţia nr. 24594 din 17 septembrie 2009, prin care a respins notificarea nr. 59/N/2003 şi a decis ca Dispoziţia nr. 3216/30 ianuarie 2006 să îşi înceteze efectele, întrucât solicitanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu înscris în formă autentică.
Prin Decizia nr. 309 din 13 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost admisă contestaţia reclamantului B.C. în sensul anulării Dispoziţia nr. 24594 din 17 septembrie 2009 emisă de Primarul Municipiului Craiova, reţinându-se că Dispoziţia nr. 3216 din 30 ianuarie 2006 reprezintă un act juridic ce a intrat în circuitul civil şi care nu mai putea fi anulat sau revocat printr-o altă dispoziţie a aceleiaşi autorităţi.
Instanţa a respins cererea de obligare la daune cominatorii şi daune morale, întrucât art. 24 din Legea nr. 554/2004 reglementează o procedură specială de sancţionare a autorităţilor, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive şi irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.
6. Recursul declarat de pârâta C.C.S.D.
Pârâta C.C.S.D. a declarat recurs împotriva încheierii din 11 martie 2011 şi a sentinţei civile nr. 324 din 16 iunie 2011, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 1130/54/2009, invocând art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Cu privire la încheierea din 11 martie 2011, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că dispoziţia emisă de Primarul Municipiului Craiova, contestată pe calea excepţiei de nelegalitate, este un act juridic civil. În esenţă, recurenta-pârâtă susţine că dispoziţia respectivă este un act administrativ unilateral cu caracter individual, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 16 alin. (21) din titlul VII – „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005. În argumentarea excepţiei invocate, recurenta-pârâtă arată că, în urma verificării dosarului aferent Dispoziţiei nr. 3216/2006 a Primarului Municipiului Craiova, înregistrat la C.C.S.D. sub nr. 19137/ CC, s-a constatat că notificatorul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, deoarece a depus un act sub semnătură privată din 31 martie 1952 prin care F.B. a cumpărat imobilul teren în suprafaţă de 630 mp, act care este nul absolut, ca act translativ de proprietate, putând fi considerat doar ca o promisiune de vânzare-cumpărare, conform art. 4 din Decretul nr. 221/1950 cu referire la art. 11 din Decretul nr. 144/1958 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la sentinţa pronunţată de Curtea de apel, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod netemeinic şi nelegal a obligat C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.
În esenţă, recurenta-pârâtă arată că dosarul de despăgubire transmis C.C.S.D. nu este întocmit cu respectarea pct. 16.5 din Normele de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005, deoarece Dispoziţia nr. 3216/2006 a Primarului Municipiului Craiova nu precizează pentru care dintre imobilele construcţii şi/sau teren se soluţionează notificarea şi nici suprafeţele acestora, iar, în dovedirea dreptului de proprietate, a fost depus un înscris sub semnătură privată din 31 martie 1952, susmenţionat, care, potrivit aceloraşi argumente, este nul de drept, astfel că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, putând beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent numai pentru imobilul construcţie demolat.
Referitor la respectarea principiului termenului rezonabil, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire poate fi realizată numai cu respectarea procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 şi că nu se poate reţine existenţa unei tergiversări din partea C.C.S.D., atâta timp cât decizia poate fi emisă numai conform procedurii legale, iar nu la simpla cerere a persoanei îndreptăţite.
Totodată, recurenta-pârâtă învederează faptul că emiterea deciziei se poate face numai după parcurgerea etapelor administrative în cadrul unor proceduri complexe, care nu pot fi realizate în termenul de 30 de zile, prevăzut art. 22 din Legea nr. 554/2004, fiind necesară parcurgerea etapei evaluării, conform art. 16 din titlul VII din Legea nr. 247/2005, care nu depinde în totalitate de voinţa C.C.S.D.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
1. Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din 11 martie 2011, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 1130/54/2009
În ceea ce priveşte criticile din recurs referitoare la greşita respingere de către instanţa fondului a excepţiei de nelegalitate invocate de recurenta-pârâtă cu privire la Dispoziţia nr. 3213/2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova, instanţa de control judiciar constată că soluţia Curţii de apel este legală şi temeinică şi în acord cu jurisprudenţa constantă şi unitară în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a reţinut că dispoziţia emisă de primar în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, prin care se propune acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de către stat şi care nu mai pot fi restituite în natură, intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât poate fi contestată în termenele şi în condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, iar nu pe calea contenciosului administrativ (a se vedea, cu titlu de exemplu, decizia nr. 151 din 15 ianuarie 2009 şi decizia nr. 5756 din 11 decembrie 2009, publicate în „Excepţia de nelegalitate. Jurisprudenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, 2009”, E.H., Bucureşti, 2011).
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva încheierii din 11 martie 2011, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, Secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 1130/54/2009.
2. Cu privire la recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 324 din 16 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Înalta Curte constată că, în cea mai mare parte a motivării căii de atac exercitate în cauză, sunt reluate apărările de la fond privind complexitatea procedurii reglementare de titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi inexistenţa unei culpe a autorităţii în derularea acesteia.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţiilor pentru bunurile imobile preluate abuziv, în condiţiile în care calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziţia nr. 3216 din 30 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova, iar dosarul a fost înregistrat în acelaşi an la C.C.S.D., conferă consistenţă concluziei instanţei de fond, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Cu referire concretă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reţine că instanţa de fond întemeiat a reţinut că, prin conduita manifestată în soluţionarea dosarului de despăgubire, autoritatea pârâtă a încălcat principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 parag.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a cărui incidenţă nu este înlăturată de împrejurarea că învestirea Comisiei Centrale şi desemnarea evaluatorului se fac potrivit procedurii speciale reglementate de titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Nici faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluţionarea dosarelor nu conferă suport susţinerilor autorităţii publice recurente, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituţia României, normele naţionale cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să contravină principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag.1 din Convenţie, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci şi în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.
Soluţionarea cauzelor în mod imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil constituie şi element al dreptului la o bună administraţie, drept fundamental al cetăţeanului Uniunii Europene consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităţilor publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate.
Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivităţii autorităţii publice.
Susţinerea recurentei-pârâte referitoare la faptul că dosarul a fost remis Primăriei Municipiului Craiova nu poate fi primită şi nu este de natură a deroba instituţia de obligaţiile ce îi incumbă cu privire la realizarea competenţei legale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Sub acest aspect, Curtea constată că demersurile Comisiei în dosarul administrativ înregistrat încă din anul 2006, au fost efectuate când, prin adresa nr. 19137/ CC din 16 februarie 2009, dosarul a fost restituit Primăriei în vederea analizării anumitor aspecte. Chiar într-o asemenea împrejurare, pasivitatea manifestată de instituţia publică în perioada scursă de la data înregistrării dosarului şi încălcarea principiului termenului rezonabil prin neexercitarea atribuţiilor legale în soluţionarea dosarului de despăgubire cu care a fost învestită nu pot fi înlăturate prin simpla remitere a dosarului către Primăria Muinicipiului Craiova la 3 ani (2009) de la data înregistrării (2006).
În ceea ce priveşte criticile recurentei-pârâte referitoare la dovada dreptului de proprietate al notificatorului cu privire la imobilul teren ce formează obiectul dispoziţiei emise de Primarul Municipiului Craiova, instanţa de recurs constată că această problemă a fost tranşată cu caracter irevocabil prin decizia nr. 309 din 13 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 14696/63/2009, depusă de reclamant la dosarul de fond (filele 149-151), astfel că susţinerile din recurs referitoare la înscrisul sub semnătură privată din 31 martie 1952 prin care F.B. a cumpărat imobilul teren în suprafaţă de 630 mp nu pot fi primite.
Cu toate acestea, având în vedere faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (5), (6) şi (7) din titlul VII – „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire poate fi realizată numai după desemnarea evaluatorului autorizat şi întocmirea raportului de evaluare, precum şi în considerarea caracterului complex al acestor proceduri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că, sub acest aspect, sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă C.C.S.D. în privinţa obligării la emiterea titlului de despăgubire cu aplicarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază ca fiind rezonabilă obligarea pârâtei C.C.S.D. să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunţarea prezentei hotărâri.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 324 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, pe care o va modifica în sensul obligării C.C.S.D. să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunţarea prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva încheierii din 11 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 1130/54/2009.
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 324 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că obligă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunţarea prezentei hotărâri.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2829/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2831/2012. Contencios → |
|---|
