ICCJ. Decizia nr. 2892/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul Ș.V. a chemat în judecată pârâta D.G.F.P. Bistrița Năsăud solicitând obligarea acesteia la soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de impunere din 26 august 2010.
în susținerea acțiunii reclamantul a arătat că a formulat contestația administrativ fiscală împotriva acestei decizii de impunere care nu a fost soluționată în termenul prevăzut de art. 70 alin. (1) C.proc.fisc. aducându-i-se la cunoștință că va fi amânată soluționarea contestației până după ce Comisia Centrală Fiscală va emite o decizie în aplicarea unitară a dispozițiilor legale privitoare la impozitarea tranzacțiilor cu bunuri imobile.
Reclamantul a mai arătat că în speța de față este vorba de nesoluționarea unei cereri adresate organului fiscal în termenul legal asimilat unui act administrativ de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar amânarea soluționării unei contestații nu este prevăzută de legea procesual fiscală.
D.G.F.P. Bistrița-Năsăud a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 391 din 30 iunie 2011,Curtea de Apel Cluj, a admis acțiunea formulată de reclamantul Ș.V. și a dispus obligarea D.G.F.P. Bistrița Năsăud la soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de impunere din 26 august 2010.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.
Activitatea de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P. Bistrița Năsăud a emis decizia de impunere din 26 august 2010 prin care a stabilit în sarcina reclamantului Ș.V. obligația de plată a sumei de 896.425 RON reprezentând T.V.A. suplimentar și accesorii aferente.
Reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de impunere înregistrată din 13 septembrie 2010.
Prin adresa din 29 martie 2011 pârâta a adus la cunoștința reclamantului că amână soluționarea contestației până va fi emisă de către Comisia Centrală Fiscală o decizie în aplicarea unitară a dispozițiilor legale privitoare la impozitarea tranzacțiilor cu bunuri imobile.
Potrivit art. 213 alin. (2) C. proc. fisc., organul de soluționare al contestației administrativ fiscale pentru lămurirea cauzei poate solicita punctul de vedere al direcțiilor de specialitate din minister sau al altor instituții ori autorități.
Astfel, s-a reținut că această solicitare nu este de natură să ducă la suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă conform art. 214 C. proc. fisc., și nici nu întrunește condițiile prevăzute de art. 2 lit. c) din O.P.A.N.A.F. potrivit căruia poate fi suspendată inspecția fiscală.
De asemenea, art. 70 C. proc. fisc., este aplicabil în acest caz însă, termenul de 45 de zile de la înregistrare este de recomandare, iar în cazul în care sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
Totuși, Curtea de Apel, a apreciat că nu se coroborează prevederile art. 213 alin. (2) C. proc. fisc. cu art. 70 alin. (2) C. proc. fisc., și chiar în ipoteza în care aceste texte s-ar corobora, soluționarea contestației nu poate fi amânată pe un termen nedeterminat pentru ca în această ipoteză organul fiscal ar adăuga un nou caz de suspendare la cele prevăzute în art. 214 C. proc. fisc.
Prin urmare, este în concordanță cu prevederile legale prevăzute la art. 205, 218 C. proc. fisc. solicitarea reclamantului de a i se soluționa contestația.
Curtea a considerat că și în ipoteza solicitării unui punct de vedere comisiei centrale fiscale pentru soluționarea unitară a dispozițiilor legale ce reglementează modul de impozitare a tranzacțiilor cu bunuri imobile, contestația reclamantului trebuie soluționată într-un termen rezonabil.
Cum, de la data de 13 septembrie 2010 până la promovarea acțiunii 20 aprilie 2011, organul fiscal avea posibilitatea și obligația soluționării contestației administrativ fiscale și nu a făcut-o, urmează să fie obligat la soluționarea contestației pe cale judecătorească.
în consecință, în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea și va obliga D.G.F.P. Bistrița-Năsăud la soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere din 26 august 2010.
împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Bistrița Năsăud criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 3041C. proc. civ., înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamant ca rămasă fără obiect pentru următoarele argumente.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj reclamantul Ș.V. a chemat în judecată pârâta D.G.F.P. Bistrița Năsăud solicitând obligarea acesteia la soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de impunere din 26 august 2010.
Prin sentința nr. 391 din 30 iunie 2011,Curtea de Apel Cluj, a admis acțiunea formulată de reclamantul Ș.V. și a dispus obligarea D.G.F.P. Bistrița Năsăud la soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de impunere din 26 august 2010.
La termenul de judecată din data de 25 mai 2012, termen fixat pentru soluționarea recursului declarat de D.G.F.P. a Județului Bistrița Năsăud împotriva sentinței nr. 391/2011 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, consilierul juridic din partea recurentei-pârâte a învederat instanței de control judiciar că D.G.F.P. Bistrița Năsăud s-a pronunțat pe cale administrativă, solicitând astfel amânarea judecării cauzei pentru a se depune la dosar decizia Comisiei Fiscale și celelalte acte care au stat la baza emiterii deciziei.
Urmare a măsurii dispuse de către instanța de control judiciar D.G.F.P. Bistrița Năsăud a depus la dosarul de recurs al cauzei copia deciziei din 15 septembrie 2011 emisă de D.G.F.P. Năsăud - Biroul de Soluționare a Contestațiilor, privind soluționarea contestației formulată în calea administrativă de atac precum și copia acțiunii civile formulată împotriva deciziei din 15 septembrie 2011, înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 8 noiembrie 2011.
Astfel fiind, înalta Curte constată că acțiunea reclamantului, a rămas fără obiect.
în consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înalta Curte a admis recursul și a modificat sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca rămasă fără obiect.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2898/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2893/2012. Contencios → |
|---|
