ICCJ. Decizia nr. 2981/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 26 ianuarie 2010, reclamantele B.C.C., A.S.O. și A.M. în contradictoriu cu pârâtul C.S.M. au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:
1.Anularea art. 2 al Hotărârii nr. 376 din 21 mai 2009 a C.S.M., secția pentru judecători, privind pe reclamantele B.C.C. și A.S.O.;
2.Anularea art. 2 al Hotărârii nr. 188 din 21 mai 2009 a C.S.M., secția pentru procurori, privind pe reclamanta A.M.;
3.Anularea actelor premergătoare care au stat la baza emiterii hotărârilor, respectiv anularea (invalidarea) calificativului "respins" acordat la testul psihologic;
4.Constatarea nulității absolute a operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat de fiecare dintre reclamante;
5.Obligarea pârâtului la emiterea unor hotărâri prin care să se constate că reclamantele îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 303/2004 pentru numirea în funcția de judecător, respectiv de procuror;
6.Obligarea pârâtului să valideze rezultatele obținute de reclamante la concursul de admitere în magistratură din data de 29 martie 2009 și să propună Președintelui României numirea noastră pe posturile pe care ar fi avut vocație să le ocupe, ca urmare a mediei obținute.
7.Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantele au arătat, că la data de 29 martie 2009 au participat la concursul de intrare în magistratură organizat de către pârât pentru candidații care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 33 din Legea nr. 303/2004.
Arată reclamantele că anterior verificării cunoștințelor nu s-a efectuat nicio testare medicală sau psihologică, iar după aflarea rezultatelor concursului unde au obținut calificativul admis au susținut testarea psihologică în urma căreia au fost declarate respinse.
Reclamantele au criticat modalitatea de desfășurare a testării psihologice apreciată, în opinia acestora, ca fiind defectuoasă și încălcând dispozițiile ce reglementează modul de organizare a acestui gen de testare.
Au mai criticat și organizarea testării psihologice după examenul de verificare a cunoștințelor de specialitate, apreciind că testarea trebuia organizată înainte, ca o condiție prealabilă de acces la testarea cunoștințelor de specialitate.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței precum și excepția de tardivitate, ambele soluționate prin respingere, conform încheierii din ședința publică din 7 mai 2010.
Referitor la fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii introductive arătând că au fost respectate dispozițiile legale referitoare la organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură.
Referitor la testarea psihologică pârâtul a arătat că au fost respectate dispozițiile art. 37 din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 152 din 1 martie 2006, cu modificările ulterioare.
Ulterior, reclamantele au ridicat excepția de nelegalitate a Hotărârilor C.S.M. nr. 152/2006 și nr. 668/2009.
în motivarea excepției de nelegalitate, reclamantele au arătat că prin cele două acte administrative criticate sub aspectul nelegalitaților, pârâtul a ignorat dispozițiile cuprinse în art. 33 din Legea nr. 303/2004, care prevăd că testarea psihologică reprezintă o condiție de admisibilitate inițială ce trebuie verificată înainte de organizarea examenului de testare a cunoștințelor de specialitate.
Referitor la excepția de nelegalitate pârâtul a solicitat respingerea acesteia.
Prin sentința nr. 152 din 4 martie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile de nelegalitate formulate de către reclamantele B.C.C., A.S.O., și A.M. și a respins acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâtul C.S.M.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:
Reclamantele au participat la concursul pentru intrarea în magistratură organizat de către pârât în data de 29 martie 2009, fiind declarate admise la proba de verificare a cunoștințelor de specialitate.
După această probă reclamantele au susținut testarea psihologică în urma căreia au fost declarate respinse.
La dosar s-au depus copii ale testărilor psihologice realizate de către reclamante, precum și rapoartele elaborate în urma testării acestora.
Cu privire la excepția de nelegalitate, invocată conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, reclamantele au criticat dispozițiile art. 14, 226, 227 _i 37 din Hotărârea C.S.M. nr. 152/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de numire în funcțiile de judecător și procuror, fără concurs.
De asemenea s-a criticat hotărârea din 2009 de aprobare a componenței comisiilor de testare psihologică și de reexaminare psihologică a candidaților declarați admiși la concursul de admitere în magistratură organizat la data de;29 martie 2009.
Referitor la nelegalitatea dispozițiilor art. 14, 226, 227 _i 37 cuprinse în Hotărârea C.S.M. nr. 152/2006, reclamantele au arătat că încalcă dispozițiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, în sensul că nu s-a respectat ordinea de verificare a îndeplinirii condițiilor de acces în profesie așa cum este stabilită textul de lege precitat, respectiv în mod nelegal s-a organizat testarea psihologică după testarea cunoștințelor de specialitate în condițiile în care testarea psihologică trebuie să fie realizată anterior, ca o condiție prealabilă ce permite accesul la testarea cunoștințelor de specialitate.
Analizând în considerentele sentinței textele de lege criticate, Curtea a constatat că nu se poate reține existența unei vătămări ca urmare a nelegalității procedurii urmate în privința reclamantelor.
Curtea a reținut că examinarea psihologică, alături de cea medicală este o condiție eliminatorie de acces în profesie, însă, faptul că reclamantele au fost testate psihologic după proba scrisă, nu înseamnă că au fost prejudiciate.
A apreciat Curtea că punctul de vedere al reclamantelor este greșit, întrucât din cuprinsul art. 14 alin. (2) lit. a)-d) și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, rezultă cu claritate că sunt mai multe cerințe cumulative pentru accesul în profesie, neîndeplinirea uneia dintre ele generând respingerea candidatului.
Este cert faptul că și în privința reclamantelor trebuia să aibă loc testarea psihologică. Momentul în care aceasta are loc, înainte sau după testarea scrisă, este lipsit de relevanță sub aspectul admisibilității candidaturii.
Accesul în profesie este garantat, în fapt, de suma calificativelor pozitive obținute de către candidat, indiferent de succesiunea testărilor.
Referitor la o eventuală nesocotire a dispozițiilor legale, ce vizează succesiunea organizării testărilor, Curtea a constatat că reclamantele nu au relevat vătămarea intereselor lor.
Punctul de vedere al reclamantelor, în sensul că admiterea la proba de verificare a cunoștințelor de specialitate este echivalentul admiterii în magistratură și că în urma respingerii la testul psihologic s-ar fi creat o contradicție, o nesocotire a drepturilor deja câștigate (obținerea calificativului "admis" la proba de testare a cunoștințelor), a fost apreciat ca fiind unul greșit.
în realitate, admiterea în magistratură este rezultatul îndeplinirii unor condiții cumulative și nu alternative.
în opinia Curții, chiar și în situația în care s-ar reține temeinicia excepțiilor de nelegalitate invocate se poate constata că nu se poate admite accesul reclamantelor în magistratură în mod direct, decât numai după susținerea probelor în succesiunea indicată de reclamante ca fiind legală. în caz contrar reclamantele ar accede în profesie fără a se verifica dacă îndeplinesc o condiție cumulativă (testarea psihologică).
în consecință, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, pentru motivele expuse anterior, Curtea a respins excepția de nelegalitate.
în privința fondului, Curtea a constatat că nu pot fi reținute elementele de nelegalitate ale procedurii de verificare a testării psihologice, invocate de către reclamante și a avut în vedere, în principal, faptul că s-a urmat procedura de organizare a testării psihologice, așa cum a fost prevăzută în Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin hotărârea C.S.M. nr. 152/2006, cu modificările ulterioare.
Referitor la testarea psihologică propriu-zisă și la rezultatele ei, a reținut că nu sunt elemente vizibile de nelegalitate, aceeași procedură fiind urmată pentru toți candidații, admiși sau respinși.
Curtea a mai constatat că nu poate să procedeze la analiza criticilor formulate de către reclamante procedurii de testare psihologică, întrucât aceasta ar însemna o adăugare la conținutul Regulamentului și nu o urmărire strictă a modului de aplicare al acestuia de către comisiile de concurs, fiind atributul emitentului să modifice dispozițiile Regulamentului și nu al instanței de judecată.
Conținutul concret al testării psihologice nu poate sa fie reevaluat de către instanță. Aceasta ar presupune cunoștințe de specialitate, interpretarea rezultatelor excedând competenței instanței.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A.M., în nume propriu, precum și în calitate de mandatar al reclamantelor B.C.C. și A.S.O., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică și formulând următoarele critici pe care le-a încadrat generic, din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 5 , 7, 8 și 9 C. proc. civ.:
- prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.;
- instanța a încălcat principiile contradictorialității și dreptului la apărare în procesul civil deoarece nu a pus în dezbaterea părților excepții de procedură și de fond pe care le-a reținut în considerentele hotărârii atacate, respectiv inexistența unei vătămări sau a unui prejudiciu decurgând din actele administrative atacate;
- instanța a încălcat autoritatea de lucru judecat rezultată din sentința nr. 278/2010 a Curții de Apel Cluj, precum și a sentințelor nr. 142/2010 a Curții de Apel Iași și nr. 203/2010 a Curții de Apel Suceava - hotărâri rămase irevocabile prin care instanțele respective au admis excepția de nelegalitate a art. 14 alin. (1) , (27) și (29) din Hotărârea C.S.M. nr. 439/2006 de aprobare a Regulamentului privind concursul de admitere a examenului de absolvire a I.N.M. (prevederi care sunt identice cu cele din Hotărârea C.S.M. nr. 152/2006). De asemenea, a fost admisă excepția de nelegalitate a hotărârii nr. 1664/2009 a Plenului C.S.M., care este identică cu Hotărârea C.S.M. nr. 668/2009. Totodată, la data de 21 martie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința nr. 82/2011 a admis excepția de nelegalitate care vizează aceleași articole din Hotărârea C.S.M. nr. 152/2006 și nr. 668/2009;
- instanța a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, în sensul că a invocat condiția existenței unei vătămări, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, deși prezenta cerere a fost formulată în temeiul art. 4 din legea menționată;
- au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 conform cărora instanța trebuia să se pronunțe de urgență în ședință publică asupra excepției de nelegalitate, iar în ipoteza respingerii excepției instanța avea obligația să repună cauza pe rol și să soluționeze cererea de probatorii în ceea ce privește petitele 4 și 5, cerere care, la termenul din 25 iunie 2010 a fost prorogată după depunerea înscrisurilor de către pârâtă;
- instanța de fond a analizat doar parțial acțiunea formulată, în sensul că a omis complet să analizeze excepția de nelegalitate privind Hotărârea C.S.M. nr. 668/2009 de aprobarea a componenței comisiilor de testare psihologică și de reexaminare psihologică a candidaților declarați admiși la concursul de admitere în magistratură din 29 martie 2009;
- instanța a respins în mod greșit excepția de nelegalitate a Hotărârii C.S.M. nr. 152/2006, deși există o contradicție evidentă între articolele 14, 226 , 227 _i 37 și dispozițiile Legii nr. 303/2004 cu privire la momentul la care se desfășoară testarea psihologică. în acest sens, art. 14 alin. (2) din lege prevede ca o condiție de înscriere la concursul de înscriere în magistratură, condiția de a fi apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcției și, de asemenea, articolul 2 din aceeași lege menționează această condiție ca o condiție cerută la înscriere, iar nu ulterior promovării concursului.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și, cu prioritate, criticile formulate în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de către reclamanta A.M. în nume propriu, în cadrul recursului formulat, având în vedere că aceste critici atrag casarea cu trimitere a sentinței atacate, instanța de control judiciar constată următoarele:
Astfel, potrivit cererii prin care reclamanta a formulat excepția de nelegalitate, obiectul excepției l-au constituit două acte administrative respectiv Hotărârea C.S.M. nr. 152/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în Magistratură, precum și procedura de numire în funcțiile de judecător și procuror, fără concurs (art. 14, 227 și 37) și Hotărârea nr. 668 a Plenului C.S.M. din 9 aprilie 2009 de aprobare a componenței comisiilor de testare psihologică și de reexaminare psihologică a candidaților declarați admiși la concursul de admitere în magistratură organizat la data de 29 martie 2009. Cu toate acestea, considerentele sentinței civile nr. 152/2011 prin care s-au soluționat atât excepția de nelegalitate cât și acțiunea principală, nu cuprind nici o referire la cel de-al doilea act administrativ, respectiv Hotărârea nr. 668 a Plenului C.S.M.
De asemenea, tot în cadrul soluționării excepției de nelegalitate, instanța nu s-a pronunțat asupra unor apărări importante formulate de reclamantă, respectiv eventuala discriminare care ar putea să rezulte din existența unei practici judiciare neunitare, invocându-se hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-au soluționat excepții de nelegalitate și acțiuni judecătorești considerate similare de către reclamantă în sensul admiterii contestațiilor formulate (sentința civilă nr. 4223 din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sentința civilă nr. 4734 din 14 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind astfel încălcate prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. privind motivarea hotărârii.
în legătură cu capătul de cerere privind obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să se constate că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 pentru funcția de judecător, instanța de fond a ignorat principiul rolului activ, omițând să ceară reclamantei precizări referitoare la modalitatea de îndeplinire a condiției aptitudinii psihologice pentru a fi numită în funcția de magistrat. Din acest motiv, pe parcursul procesului, reclamanta a făcut susțineri contradictorii , arătând fie că această condiție nu mai trebuie verificată din moment ce actul care o prevede urmează a fi anulat , fie că îndeplinirea condiției a fost dovedită prin depunerea unui raport de evaluare psihologică, întocmit de un psiholog acreditat.
Pentru lămurirea tuturor acestor aspecte ce vizează obiectul și apărările invocate în susținerea excepției de nelegalitate, precum și precizarea capătului de cerere referitor la constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 303/2004 pentru numirea în funcția de judecător, având în vedere respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1), (2) și (5) C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamanta A.M., casând sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării instanța de fond va analiza și celelalte critici formulate în cuprinsul recursului și care vizează fondul cauzei.
în ceea ce privește recursul formulat de reclamanta B.C.C., cu referire la art. 112 pct. 2 C. proc. civ., acesta va fi anulat pentru lipsa calității de reprezentant a d-nei A.M., întrucât nu s-a făcut dovada raporturilor de mandat cu privire la declararea și susținerea recursului.
Referitor la recursul formulat de A.S.A., s-a constatat că acesta a fost lipsit de interes, recurenta având în prezent calitatea de magistrat, ca urmare a susținerii și promovării unui alt concurs de admitere în magistratură.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2985/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2966/2012. Contencios → |
|---|
