ICCJ. Decizia nr. 2931/2012. Contencios

Decizii ICCJ 2012 (Contencios administrativ)

Sesizarea instanței de fond

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, Regia Autonomă Municipală R.A.M. Buzău a formulat contestație împotriva deciziei din 05 iunie 2009 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.-D.G.S.C. și a solicitat anularea deciziei și revocarea/anularea proceselor-verbale de control financiar din 04 iunie 2008 și din 24 noiembrie 2008 emise de A.N.A.F. - D.G.F.B. Buzău.

în motivarea soluției reclamanta a arătat că actele sunt nelegale și netemeinice deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate calcula penalități de întârziere și majorări de întârziere pentru debitul în valoare de 8.423.329,83 RON care face obiectul O.U.G. nr. 128/2006, iar în privința modului de constituire și plată a fondului de risc nu s-a ținut seama de prevederile O.M.E.F. din 15 iunie 2005.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 287 din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte contestația, a fost anulată în parte decizia din 05 mai 2009 emisă de A.N.A.F. și procesul verbal de control din 04 iunie 2008 și 24 noiembrie 2008 emise de D.G.F.P. Buzău în sensul că le menține pentru 225.892 RON ce reprezintă penalități de întârziere aferente ratei de capital 199.258 RON și respectiv fondul de risc neconstituit 26.364 RON.

în motivarea soluție, instanța de fond a reținut că prin acordul de împrumut subsidiar și de garanție încheiat la 3 octombrie 1997 între Ministerul Finanțelor, în calitate de împrumutat, contestatoarea R.A.M. Buzău, în calitate de subîmprumutat și Consiliul Local al Municipiului Buzău - în calitate de autoritate locală coordonatoare a activității Regiei și garant al acesteia, s-a convenit ca B.E.R.D. să acorde un împrumut Ministerului Finanțelor, din care suma de 15.356 milioane dolari S.U.A. a fost subîmprumutată contestatoarei pentru îndeplinirea obiectivelor proiectului "Dezvoltarea utilităților municipale - sisteme de încălzire în municipiul Buzău - Județul Buzău", Regiei revenindu-i obligația de a rambursa la M.E.F. suma aferentă împrumutului subsidiar în termen de 15 ani, incluzând o perioadă de grație de 5 ani, începând cu anul 2002 până în anul 2011, plățile trebuiau efectuate în luna mai, respectiv, noiembrie, iar fiecare rată în cuantum de 767.800 dolari S.U.A. cuprindea rata de capital, dobânda și comisionul de angajament, conform art. V, secțiunea 5.01 și 5.02, precum și obligația de a constitui și de a plăti un fond de risc în cotă de 1% din întregul împrumut B.E.R.D., conform secțiunii 5.02.

în perioada 26 mai 2008-04 iunie 2008, inspectori din cadrul A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău au verificat modul de respectare a prevederilor A.I.S.G., au încheiat procesul verbal de control financiar din 4 iunie 2008, prin care au constatat că R.A.M. Buzău nu a achitat obligația de plată reprezentând rată de capital, dobândă, comision de angajament, ce totalizează 9.631.457,45 RON, la care s-au calculat penalități de întârziere în sumă de 671.449,33 RON și majorări de întârziere în cuantum de 11.133.349,93 RON, constatându-se, de asemenea, că aceeași regie nu a constituit fondul de risc, potrivit acordului, ce însumează 1.209.485,88 RON la care se adaugă majorări de întârziere 1.365.007,80 de RON și penalități de întârziere 112.240,88 de RON.

Ulterior, inspectorii din cadrul D.G.F.P. Buzău au verificat modul de respectare al aceluiași A.I.S.G. în perioada 11 noiembrie 2008-24 noiembrie 2008, încheind procesul verbal de control din 24 noiembrie 2008, prin care au reținut că R.A.M. Buzău nu a îndeplinit obligația de plată reprezentând rata de capital, dobânda și comisionul de angajament, în totalitate, virându-se doar suma de 1.068.028 RON, conform O.P. din 16 octombrie 2008, astfel că datoria externă neachitată este de 11.224.166,02 RON, la care se adaugă majorări de întârziere de 12.436.770,77 RON și penalități de întârziere de 671.449,33 RON, iar cu privire la fondul de risc, s-a constatat că în perioada supusă controlului nu au fost efectuate plăți, astfel că la data de 24 noiembrie 2008, contestatoarea are obligații de plată în cuantum de 1.293.063,90 RON fond de risc, 1.545,221,20 RON majorări de întârziere și 112.240,88 RON penalități de întârziere.

Cele două procese-verbale de control financiar au fost contestate de R.A.M. Buzău, iar prin decizia din 5. Iunie 2009, ANAF - D.G.S.C. a respins, ca neîntemeiată, contestația administrativ fiscală, reținându-se că Regia nu a îndeplinit obligația de rambursare a împrumutului subsidiar, nici pe cea de constituire și plată a fondului de risc, astfel că în mod corect au fost stabilite obligațiile principale și accesorii în sarcina contestatoarei.

Principalele apărări ale regiei contestatoare, în ceea ce privește nelegalitatea actelor administrativ-fiscale, vizează aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 128/2006 privind unele măsuri pentru diminuarea arieratelor bugetare, art. 1 din acest act normativ prevede că obligațiile principale ale contribuabililor prevăzuți în anexă, reprezentând impozite, taxe, contribuții, T.V.A., datorate sau datorate și amânate la data de 31 decembrie 2006, cu scadență în anul următor, se scutesc la plată, de aceeași scutire beneficiind și obligațiile principale către fondul de risc, aferente împrumuturilor externe, garantate sau subgarantate, fiind scutite de plată și obligațiile fiscale accesorii, aferente obligațiilor prevăzute de alin. (1) și (2) al acestui text de lege, la poziția 31 din Anexa la ordonanța de urgență fiind nominalizată și R.A.M. Buzău, astfel că, într-adevăr, Regia beneficiază de scutirile prevăzute de O.UG. nr. 128/2006, atât în ceea ce privește obligațiile principale, cât și accesoriile reprezentate de majorări și/sau penalități de întârziere, pentru o atare scutire nefiind necesară autorizarea de către Comisia Europeană, nici de către Consiliul Concurenței, cum rezultă din adresa nr. 3096 din 16.07.2007 emisă de Consiliul Concurenței și din considerentele deciziei nr. 282 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.

întrucât contestatoarea beneficiază de scutirile la plată a obligațiilor principale și accesorii lor, conform OUG nr. 128/2006, rata de capital datorată în perioada 10 mai 2008-31 octombrie 2008 totalizează 4.868.864,52 RON, la care se adaugă penalități de întârziere ce sunt datorate de R.A.M. Buzău, conform art. VIII, secțiunea 8.1 din A.I.S.G., ce totalizează 199.528 RON, conform concluziilor din expertiza contabilă, iar fondul de risc neconstituit aferent aceleiași perioade are un cuantum de 237.438,70 RON, la care se adaugă penalități de întârziere în sumă de 26.364 RON, accesorii datorate potrivit aceRONași clauze contractuale.

S-a apreciat că, în mod greșit, organele fiscale au stabilit datorii principale și accesorii în sarcina contestatoarei, conform proceselor-verbale din 4 iunie 2008 și respectiv din 24 noiembrie 2008, fără a avea în vedere că R.A.M. Buzău beneficiază de scutiri la plată conform O.U.G. nr. 128/2006, obligațiile datorate de Regie, aferente perioadei 10 mai 2008-31 octombrie 2008 sunt cele stabilite de expertul contabil, la care se adaugă penalitățile de întârziere, calculate de același expert sub clasificația "majorări de întârziere" ce totalizează 225.892 RON, însă, contestatoarea nu datorează și majorări de întârziere și penalități, întrucât potrivit art. 8.01 din A.I.S.G., pentru neîndeplinirea în termen a obligațiilor de plată și a obligației constituirii fondurilor de garanție, Regia va achita în plus o penalitate pe fiecare zi de întârziere egală cu cea percepută pentru neplata obligațiilor către bugetul de stat, ceea ce nu înseamnă că se datorează atât penalități de întârziere, cât și majorările prevăzute de art. 119 C. proc. fisc.

Curtea a constat că procesele-verbale de control financiar din 4 iunie 2008 și 24 noiembrie 2008, emise de D.G.F.P. Buzău precum și decizia din 5 mai 2009, emisă de A.N.A.F. sunt afectate de nelegalitate, în sensul că la stabilirea obligațiilor principale, reprezentate de rata de capital și fondul de risc, nu s-a făcut aplicația dispozițiilor O.U.G. nr. 128/2006, potrivit cărora R.A.M. Buzău beneficiază de scutirea la plată a acestor obligații și a accesoriilor aferente, precum și sub aspectul calculului atât de penalități de întârziere, cât și de majorări, deși un atare cumul este nelegal, fiind aplicabilă clauza contractuală prevăzută de secțiunea 8.01 din A.I.S.G., Regia datorând doar penalități ce sunt egale cu majorările de întârziere prevăzute de art. 119 din O.G. nr. 92/2003, contestația promovată este întemeiată în parte, și s-a dispus desființarea în parte a actelor administrativ fiscale în conformitate cu art. 47 C. proc. fisc. art. 1, 8 și 18 din Legea contenciosului administrativ și au fost menținute pentru suma de 225.892 RON, ce reprezintă penalități de întârziere aferente ratei de capital - 199.528 RON, respectiv fondului de risc neconstituit 26.364 RON.

Calea de atac exercitată

împotriva acestei sentințe au declarat recurs D.G.F.P. Buzău, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, A.N.A.F. și Regia autonomă Municipală R.A.M. Buzău.

în recursul declarat de D.G.F.P. Buzău se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 3041C. proc. civ.

Soluția instanței de fond este criticată pentru că s-a reținut că R.A.M. Buzău beneficiază de scutiri de plată conform O.U.G. nr. 128/2006.

Prin O.U.G. nr. 117/2006 au fost stabilite procedurile naționale în materia ajutorului de stat iar la art. 3 alin. (1) O.U.G. nr. 117/2006 se prevede că "Ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi autorizat", iar în art. 7 alin. (1) se stipulează "Consiliul Concurenței îndeplinește rolul de autoritate de contact în raporturile dintre Comisia Europeană și autoritățile și instituțiile publice, inclusiv instituțiile publice implicate în procesul de privatizare, denumite în continuare autorități, alți furnizori de ajutorul de stat și beneficiarii de ajutor de stat, implicate în procedurile din domeniul ajutorului de stat".

De aceea, art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 128/2006 se raportează la procedura instituită de O.U.G. nr. 117/2006, aprobată cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr. 137/2007 și că scutirea obligațiilor bugetare reținută în mod eronat de instanța fondului, s-ar fi materializat cu parcurgerea acestei proceduri.

în procesele de control financiar s-a și menționat că M.E.F. va proceda la anularea debitului pentru perioada 2002-2005 în suma de 8.423.329 RON și majorările de întârziere aferente în suma de 11.601.083,42 RON după rezolvarea problemei ajutorului de stat, potrivit recomandărilor Comisiei Europene, conform O.U.G. nr. 128/2006.

Având în vedere că până la data emiterii deciziei contestate, prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 128/2006 nu au fost finalizate, în sensul că măsurile de natura ajutorului de stat prevăzute de ordonanță nu au fost notificate în conformitate cu legislația în vigoare de către ministerul, instituția publică sau autoritatea publică în subordinea căreia își desfășoară activitatea R.A.M. Buzău și contestatoarea nu a făcut dovada finalizării acestei proceduri, în mod corect s-a susținut în motivele de recurs, că organul de soluționare a contestației nu a luat act de efectele sentinței.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul menținerii în totalitate a măsurilor dispuse prin actele administrative contestate.

II. în recursul declarat de A.N.A.F. au fost invocate revederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 3041 C. proc. civ.

în motivele de recurs se critică soluția instanței de fond în ceea ce privește scutirea la plată conform O.U.G. nr. 128/2006, pentru că nu s-a ținut seama de faptul că modul de acordarea a ajutorului de stat este reglementat prin O.U.G. nr. 117/2006, că O.U.G. nr. 128/2006 a fost aprobată prin Legea nr. 90/2010, iar Comisia Europeană a informat autoritățile române că forul comunitar este autoritatea competentă pentru evaluarea compatibilității cu reglementările în domeniul ajutorului de stat, a ajutoarelor acordate după 1 ianuarie 2007, data aderării României la U.E., că ajutorul nu poate fi pus în aplicare decât după ce acest organism comunitar se va pronunța cu privire la compatibilitatea acestuia cu piața internă.

Pentru că nu a fost emisă de o decizie de autorizare a ajutoarelor de stat , nu se poate invoca O.U.G. nr. 128/2006, iar actele vor fi anulate după rezolvarea problemei ajutorului de stat.

S-a arătat că penalitățile de întârziere au fost calculate potrivit art. VIII, secțiunea 8.01 lit. a) din A.I.S.G. dar și secțiunea 8.03, iar calcularea accesoriilor aferente obligațiilor fiscale neachitate la scadență se face în conformitate cu O.G. nr. 92/2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 210/2005 și, de aceea, au fost calculate atât majorări și penalități de întârziere.

în ceea ce privește obligarea la plată cheltuielilor de judecată se critică soluția instanței de fond pentru că acestea pot fi acordate numai ca urmare a culpei procesuale.

Cheltuielile privind angajarea unui apărător, cele privind administrarea probatoriului sunt cheltuieli obișnuite și nu se pot imputa părții adverse, or, în cauză acțiunea a fost admisă în parte dar au fost acordate integral cheltuieli de judecată, cu nesocotirea dispozițiilor art. 276 C. proc. civ.

III. Recursul declarat de R.A.M. Buzău a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în parte.

în motivele de recurs se arată că instanța de fond a omis să precizeze că din suma de 199.528 RON penalități de întârziere aferente ratelor de capital, regia a achitat suma de 194.176,45 RON (cu O.P. din 20 mai 2008 și O.P. din 16 octombrie 2008), iar diferența a fost stabilită în mod eronat, fără a se avea în vedere perioada de grație acordată regiei până la 20 mai 2008, penalitățile calculându-se de la data de 10 mai 2008 asupra valorii obligației lor de plată neachitate până la termenul de 20.05.2008, numai pentru valoarea rămasă și nu pentru întreaga rată scadentă.

Cu privire la penalitățile de întârziere aferente comisionului la fondul de risc de 26.364 RON, suma a fost stabilită în mod eronat, mai mare, cu 18.601,81 RON decât cea reală, se susține în motivele de recurs.

Baza o reprezintă comisionul la fondul de risc care era la 20 mai 2008 în valoare de 72.513,68 RON pentru că rata de capital din luna mai 2008 în valoare de 2.208.028 RON a fost achitată atât din surse bugetare în sumă de 846.000 RON și din sume proprii ale regiei în sumă de 1.362,028 RON, componenta din sume proprii reprezentând 61,69% în mod corespunzător și comisionul la fondul de risc trebuia constituit proporțional cu ponderea sumelor proprii la rambursarea ratei de capital, astfel că valoarea penalității de întârziere aferente comisionului la fondul de risc este de 44.610,31 RON.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul menținerii procesului-verbal de control și a deciziei A.N.A.F. doar pentru suma de 201.938,64 RON din care 194.176,45 RON penalități de întârziere aferente ratelor de capital și 7762,19 RON penalități de întârziere aferente fondului de risc neconstituit.

Regia Autonomă Municipală R.A.M. Buzău a formulat întâmpinare la recursurile declarate de D.G.F.P. Buzău și A.N.A.F.

Instanța de recurs a solicitat date de la Consiliul Concurenței în legătură cu aplicarea O.U.G. nr. 128/2006.

Regia Autonomă Municipală R.A.M. Buzău a solicitat adresarea unei întrebări preliminare conform art. 234 Tratatul de Funcționare a U.E., dar prin încheierea din 6 aprilie 2012 a fost respinsă cererea de sesizare a Curții de Justiție a U.E. ca neîntemeiată.

4. Soluția instanței de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente, înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Prin actele fiscale întocmite de D.G.F.P. Buzău (procesul-verbal de control financiar încheiat la 04 iunie 2008 și din 24 noiembrie 2009) și prin decizia din 05 iunie 2009 emisă de A.N.A.F. s-a stabilit că la data de 04 iunie 2008 R.A.M. Buzău avea obligații neachitate către Ministerul Economiei și Finanțelor în ceea ce privește obligația externă: 9.631.357,45 RON - rata de capital, dobânda și comision de angajament, 11.133.349,93 RON - majorări de întârziere, 671.449,33 RON - penalități de întârziere, 1.209.485,88 - fond de risc, 1.365.007,80 RON - majorări de întârziere, 112.240,88 RON - penalități de întârziere.

Ulterior, la data de 24 noiembrie 2008, R.A.M. Buzău avea următoarele obligații neachitate față de Ministerul Economiei și Finanțelor în ceea ce privește obligația externă: 11.224.166,02 RON - rate de capital, dobânda și comision de angajament, 12.436.770,77 RON - majorări de întârziere, 671.449,33 RON - penalități de întârziere, 1.293.063,90 RON - fond de risc, 1.545.221,20 RON - majorări de întârziere, 112.240,88 RON - majorări de întârziere.

Instanța de fond a anulat parțial actele întocmite considerând că debitul pentru perioada 2002-2005 în sumă de 8.423.329 RON precum și majorările de întârziere aferente nu se impuneau a fi incluse pentru că aceste sume au făcut obiectul O.U.G. nr. 128/2006 și reclamanta este scutită de plata acestora.

Criticile din recursurile declarate de D.G.F.P. Buzău, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și A.N.A.F. vizează tocmai această problemă a aplicabilității sau nu a O.U.G. nr. 128/2006.

Referitor la această problemă trebuie precizat că prin O.U.G. din 21 decembrie 2006 privind unele măsuri pentru diminuarea arieratelor bugetare, publicată în M. Of. nr. 1042/28.12.2006 s-a dispus scutirea de la plată a obligațiilor fiscale principale conform evidenței fiscale la data de 31 decembrie 2005 pentru mai mulți contribuabili, între care și R.A.M. Buzău, conform art. 1 alin. (2).

Potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 128/2006 s-au scutit de la plată și obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor prevăzute la alin. (1) și (2), datorate și neachitate până la data punerii în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) și (2).

Chiar în cuprinsul ordonanței, în art. 2 alin. (1), s-a prevăzut că " Măsurile de natura ajutorului de stat prevăzute de prezenta ordonanță de urgență vor fi notificate, în conformitate cu legislația în vigoare, în numele tuturor furnizorilor, de către ministerul, instituția publică sau autoritatea publică în subordinea căreia își desfășoară activitatea contribuabili prevăzuți în anexă", iar măsurile de scutire se aplicau de către organele fiscale competente, în termen de 30 de zile de la autorizarea ajutorului de stat, conform legii art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 128/2006.

La momentul adoptării O.U.G. nr. 128/2006 România nu era membră a U.E., pentru că aderarea s-a produs la 1 ianuarie 2007, or O.U.G. nr. 128/2006 a fost publicată la 28 decembrie 2006. O.U.G. nr. 128/2006 a fost aprobată, fără modificări, prin Legea nr. 90/2010.

Potrivit legislației în vigoare la data adoptării O.U.G. nr. 128/2006 art. 14 alin. (1) din Legea nr. 143/1999 privind ajutoarele de stat, ajutoarele de stat se notificau Consiliului Concurenței și se acordau numai după autorizarea lor de către aceasta.

Din probele depuse la dosar rezultă că ajutorul de stat acordat potrivit O.U.G. nr. 128/2006 nu a fost notificat Consiliului Concurenței și nu a fost autorizat de această autoritate anterior datei de 01 ianuarie 2007.

Notificarea ajutorului de stat acordat prin O.U.G. nr. 128/2006 către Consiliul Concurenței s-a făcut în luna iunie 2007, dar la acea dată această autoritate nu mai avea atribuții în această materie, în conformitate cu art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006 "Consiliul Concurenței îndeplinește rolul de autoritate de contact în raporturile dintre Comisia Europeană și autoritățile și instituțiile publice, inclusiv instituțiile publice implicate în procesul de privatizare, denumite în continuare autorități, alți furnizori de ajutor de stat și beneficiarii de ajutor de stat, implicați în procedurile din domeniul ajutorului de stat" și autorizarea ajutorului de stat se face de Comisia Europeană potrivit art. 3 alin. (1) din același act normativ.

Tot din probele administrate în fața instanței de recurs rezultă că nici Comisia Europeană nu a fost notificată pentru autorizarea vreunui ajutor de stat către reclamanta R.A.M. Buzău.

Pentru că O.U.G. nr. 128/2006 a fost adoptată anterior aderării României la U.E., între Consiliul Concurenței și Comisia europeană a fost purtată o amplă corespondență în legătură cu cele prevăzute în acest act normativ, dar problema ce trebuie soluționată în prezenta cauză este dacă ajutoarele de stat prevăzute de O.U.G. nr. 128/2006 au fost acordate în anul 2006 sau ele urmau să fie acordate ulterior.

Dat fiind faptul că ajutorul de stat nu a fost acordat cu respectarea Legii nr. 143/1999, dar nu a fost respectată nici procedura prevăzută în O.U.G. nr. 117/2006 se poate aprecia că reclamanta nu a beneficiat de scutirile la plată prevăzute de O.U.G. nr. 128/2006.

De altfel, chiar și art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 128/2006 s-a prevăzut că "Măsurile referitoare la scutirile la plată se aplică de organele fiscale competente în termen de 30 de zile de la autorizarea ajutorului de stat conform legii".

în condițiile în care nici anterior aderării României la U.E. aceste ajutoare nu au fost autorizate și nici după data aderării acestea nu pot fi considerate autorizate sau nu au fost autorizate, se poate concluziona că reclamanta nu poate beneficia de scutirile prevăzute de O.U.G. nr. 128/2006.

De altfel, înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în același sens în cadrul unui litigiu și s-a precizat că se impune, pentru a beneficia de scutiri, să fie autorizat ajutorul de stat (decizia din 27 octombrie 2011 înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal).

De altfel, această problemă a fost soluționată și printr-o hotărâre a secției de contencios administrativ și fiscal, a înaltei Curți de Casație și Justiție de unificare a practicii judiciare și s-a stabilit că beneficiul scutirii la plată prevăzute de O.U.G. nr. 128/2006 este condiționat de obținerea autorizării ajutorului de stat în cadrul procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 117/2006.

Reclamanta a depus la dosar o serie de hotărâri pronunțate de alte instanțe prin care alte societăți comerciale indicate în anexa la O.U.G. nr. 128/2006, au beneficiat de aceste scutiri, iar instanțele au apreciat că scutirile la plată sunt valabile pentru că ele vizează sume scadente anterior aderării Românei la U.E.

în raport de soluția adoptată de Plenul Secției de contencios administrativ a înaltei Curți de Casație și Justiție, nu se va ține seama de soluțiile pronunțate de alte instanțe, ci practica instanțelor judecătorești va trebui să respecte pozițiile adoptate de instanța supremă.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi admise recursurile declarate de A.N.A.F. și D.G.F.P. Buzău în nume propriu și al Ministerul Finanțelor Publice, va fi modificată sentința atacată și respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

în aceste condiții, având în vedere că instanța de fond a menținut actele de control pentru 225.892 RON penalități e întârziere aferente ratei de capital în sumă de 199.528 RON și 26.364.RON - fondul de risc neconstituit prin luarea în considerare numai a sumelor ce nu au făcut obiectul O.U.G. nr. 128/2006 și pentru că instanța de recurs a apreciat că reclamanta nu a beneficiat de scutirea sumelor ce au făcut obiectul acelei ordonanțe, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul RAM Buzău pentru că recursul vizează cuantumul datoriei fără luarea în considerare a sumelor de care nu a fost scutită.

← ICCJ. Decizia nr. 2933/2012. Contencios  ICCJ. Decizia nr. 2918/2012. Contencios →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2931/2012. Contencios