ICCJ. Decizia nr. 302/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 302/2012
Dosar nr. 2049/54/2010
Şedinţa publică de la 24 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curţii de Apel Craiova, reclamantul C.F. a chemat în judecată pe pârâţii Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, solicitând obligarea primei pârâte să avizeze favorabil propunerea SSPR de preschimbare a certificatului doveditor, iar Preşedintele acestei Comisii să semneze certificatul doveditor preschimbat, precum şi obligarea pârâtului SSPR să valideze cererea sa de preschimbare şi să propună Comisiei avizarea favorabilă a dosarului de preschimbare a certificatului, să tipărească certificatul doveditor preschimbat, Secretarul de Stat să-l semneze şi să-l ştampileze, să-l prezinte în vederea semnării Preşedintelui CPRD şi să-l elibereze.
Pârâtul Secretariatul de Stat Pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare, invocând excepţiile lipsei procedurii prealabile, prematurităţii introducerii cererii şi inadmisibilităţii acţiunii.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 140 din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul C.F., împotriva pârâţilor Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a analizat excepţiile invocate de pârât prin întâmpinare, în ordinea dedusă din caracterul acestora şi efectele pe care le produc şi a apreciat întemeiată excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, având în vedere dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată, potrivit cărora "contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care le soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens", dispoziţii coroborate cu art. 20 alin. (1) şi 3 din H.G. nr. 1412 din 02 septembrie 2004 pentru aplicarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, conform cărora persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor sau care consideră, pe bază de probe, că în cazul altor persoane cărora le-a fost preschimbat certificatul doveditor nu au fost respectate prevederile legale, pot face contestaţie la Comisia Parlamentară, în termen de maxim 6 luni de la data publicării în M. Of. a listei finale cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, urmând ca modul de soluţionare a contestaţiei să fie comunicat contestatarului şi SSPR în termen de 30 de zile de la data depunerii.
Astfel, instanţa de primă jurisdicţie a apreciat că în ceea ce priveşte procedura de contestare a modului de soluţionare a cererii prin nepreschimbarea certificatului, Legea nr. 341/2004 şi Normele de aplicare a acesteia stabilesc norme speciale, derogatorii de la dreptul comun, privind efectuarea procedurii prealabile, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, atât în ce priveşte termenul, cât şi condiţiile de efectuare a plângerii prealabile care, în toate cazurile, urmează să-i fie adresată Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989.
Instanţa de fond a reţinut că în cauza de faţă, învestind instanţa de judecată cu o acţiune prin care se contestă refuzul Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989 şi Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor de a-şi îndeplini obligaţiile legale de preschimbare a certificatului doveditor al titlului, acordat potrivit Legii nr. 42/1990, reclamantul a urmat procedura prealabilă, nu în raport cu Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, ci faţă de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, căruia i s-a adresat cu contestaţia formulată la data de 21 iunie 2010, ataşată la dosarul cauzei.
Pentru aceste considerente, instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că neparcurgând procedura prealabilă specială şi obligatorie prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, reclamantul nu se poate adresa direct instanţei de judecată pentru recunoaşterea dreptului pretins şi repararea eventualului prejudiciu suferit, lipsa plângerii prealabile formulate în condiţiile speciale şi obligatorii, prevăzute de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, constituie un fine de neprimire al acţiunii în contencios administrativ.
3. Recursul declarat de C.F.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul-reclamant a criticat hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică, indicând ca temei al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a arătat că prin acţiunea introductivă a solicitat obligarea SSPR să trimită dosarul Comisiei Parlamentare în vederea publicării în M. Of., întrucât numele său nu apare publicat, iar instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, soluţionând cauza pe excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare instanţei de fond, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Văzând dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 1412/2004, privind Normele metodologie de aplicare a Legii nr. 341/2004, Înalta Curte constată că Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor are obligaţia de a elabora lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, precum şi cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare.
În ceea ce priveşte procedura de contestare a modului de soluţionare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc următoarele: "Contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care se soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens".
În completarea acestei norme legale, potrivit art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, se stabileşte că persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor "pot face contestaţie la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în M. Of. al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)".
În cauză, se reţine că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, reclamantul deţine adeverinţa nr. 17184 din 27 februarie 1997, care atestă calitatea de beneficiar al Legii nr. 42/1990, republicată şi în care se precizează că după tipărirea certificatelor reclamantul urmează să primească certificatul cu nr. 17184.
Înalta Curte constată că recurentul-reclamant s-a adresat SSPR, iar prin adresa din 18 mai 2010 această instituţie i-a comunicat refuzul de soluţionare a cererii reclamantului, motivat de faptul că acesta nu are un dosar depus în temeiul Legii nr. 341/2004 şi nici în baza Legii nr. 42/1990, precum şi pentru considerentul că termenul final de solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare ale calităţii de revoluţionar şi de depunere a documentelor solicitate pentru completarea dosarelor de preschimbare a certificatelor de revoluţionar a fost 30 aprilie 2009.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente sau dacă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi eventual reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.
Înalta Curte a constatat că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat acţiunea pe excepţia de inadmisibilitate, reţinând că reclamantul nu a îndeplinit procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, întrucât văzând deciziile nr. 412/2006, nr. 801/2009, nr. 473/2006 şi nr. 176/2009 pronunţate de Curtea Constituţională a reţinut că această comisie parlamentară pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei nu a fost creată prin regulament parlamentar, ci prin lege, iar activitatea sa este una de control parlamentar al unei activităţi administrative a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, situaţie în care procedura cu această Comisie este facultativă, persoana interesată având posibilitatea fie de a apela la această procedură, fie de a se adresa direct instanţei de judecată.
Pentru aceste considerente, văzând că în cauza dedusă judecăţii nu trebuie urmată procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, trimiţând cauza spre soluţionare instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de C.F. împotriva Sentinţei nr. 140 din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 290/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 3222/2012. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
