ICCJ. Decizia nr. 3059/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I.Circumstanțele cauzei.
1.Obiectul cererii de chemare în judecată și procedura în primă instanță.
Prin cererea formulată reclamantul F.A.G. a solicitat lămurirea și întinderea aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 50 din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în sensul de a dispune reintegrarea în funcția publică de conducere deținută începând cu data eliberării din funcția deținută prin actul administrativ - ordinul din 24 aprilie 2009 anulat de instanță; obligarea autorității publice - M.A.D.R. la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi cuvenite din momentul eliberării nelegale din funcție și până în momentul / reintegrării efective și totale în funcția deținută; obligarea autorității publice - M.A.D.R. la plata contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat și a contribuțiilor de asigurări de sănătate aferente drepturilor bănești din momentul eliberării nelegale din funcție și până în momentul reintegrării efective și totale în funcția deținută.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că efectul anulării de către instanță a actului administrativ de eliberare din funcție - ordinul nr. 448 din 24 aprilie 2009, îl reprezintă punerea părților în situația anterioară emiterii actului juridic nul, ca și cum acest act nu ar fi existat niciodată conform adagiului "quad nullum est nullum producit effectum".
2.Hotărârea primei instanțe.
Prin încheierea din 9 ianuarie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte, cererea de lămurire a întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 50 din 28 ianuarie 2010, a lămurit întinderea și aplicarea dispozitivului sentinței menționate în sensul că reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută operează începând cu data eliberării din funcție prin ordinul din 24 aprilie 2009, anulat prin sentința menționată, respectiv începând cu data de 23 mai 2009, și a respins în rest cererea.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat mai multe petite în cadrul acțiunii principale, respectiv anularea ordinului de eliberare din funcție, reintegrarea "efectivă și totală" și obligarea la plata daunelor morale.
Din examinarea lucrărilor dosarului, instanța a apreciat că nu poate acorda drepturi pe care reclamantul nu înțelege să le solicite, fiind obligată la a respecta principiul disponibilității instituit de codul de procedură civilă.
Cât privește însă solicitarea de a lămuri de la ce dată trebuie să opereze reintegrarea reclamantului în funcția publică, instanța a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată fiind necesară o astfel de lămurire.
Cum se pare că părțile au un punct de vedere diferit cu privire la acest aspect, Curtea de Apel a constatat că este apreciază necesar să se lămurească în acest sens dispozitivul, cu indicarea clară a datei, respectiv 23 mai 2009, când a fost eliberat din funcție reclamantul prin ordinul din 24 aprilie 2009, anulat prin sentința menționată.
3. Calea de atac exercitată în cauză.
împotriva încheierii din 9 ianuarie 2012 reclamantul F.A.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin invocarea dispozițiilor cu caracter general ale art. 3041C. proc. civ.. Recurentul consideră că în mod greșit instanța de fond a respins solicitarea privind repunerea în situația anterioară eliberării din funcția publică prin ordinul din 24 aprilie 2009, de restabilire a dreptului vătămat și de reparare a prejudiciului produs prin actul administrativ nelegal, astfel că solicită să fie lămurit dispozitivul sentinței civile în sensul obligării pârâtului - M.A.D.R. la plata despăgubirii reprezentând drepturile salariale aferente funcției și a contribuțiilor legale aferente dreptului la asigurări sociale de stat și la asigurări de sănătate.
4.Apărările intimatului.
Prin întâmpinarea formulată conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii din data de 09 ianuarie 2012 prin care instanța în mod corect a reținut faptul că reclamantul nu a solicitat și plata unor despăgubiri materiale, constând în drepturi salariale restante, așa cum prevede legea.
în consecință instanța nu poate acorda drepturi pe care reclamantul nu înțelege să le .solicite, fiind obligată la a respecta principiul disponibilității instituit de codul de procedură civilă.
II.Considerentele înaltei Curți.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor intimatului cât și sub toate aspectele în temeiul art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1.Argumentele de fapt și de drept relevante.
1.1.Hotărârea a cărei anulare s-a solicitat.
Reclamantul F.A.G. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând instanței anularea ordinului M.A.D.R. din 27 aprilie 2009, prin care s-a dispus eliberarea acestuia din funcția publică de conducere de Director Executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Arad, reintegrarea în funcția publică deținută anterior și obligarea M.A.D.R. la plata daunelor morale în cuantum de 10.000.000 RON.
Prin sentința civilă nr. 50 din 28 ianuarie 2010 rămasă irevocabilă prin respingerea recursului Curtea de Apel Timișoara a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, în sensul că a dispus anularea ordinului nr. 448 din 24 aprilie 2009, reintegrarea acestuia în funcția de conducere deținută anterior și obligarea M.A.D.R. la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale.
1.2.Cererea de lămurire a dispozitivului.
Reclamantul a formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 50/2010 a Curții de Apel Timișoara sub aspectul datei reintegrării în funcție și plata despăgubirilor ca efect a anulării de către instanță a actului administrativ, respectiv repunerea în situația anterioară emiterii acestui act juridic.
Potrivit art. 2811alin. (1) C. proc. civ. în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Cererea de lămurire a dispozitivului sentinței, întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. se soluționează prin încheiere data în camera de consiliu, cu citarea părților.
Această procedură, concepută pentru situația în care dispozitivul nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare, nu poate tinde la modificarea dispozitivului.
Mai mult recurentul-reclamant nu a solicitat în cuprinsul acțiunii obligarea autorității la plata drepturilor salariale.
Este adevărat că anularea unui act de eliberare din funcție implică și restabilirea situației anterioare, respectiv reintegrarea și plata drepturilor salariale cuvenite.
Restabilirea situației anterioare nu este dispusă de instanța judecătorească din oficiu, ci numai la cererea persoanei interesate.
Că este așa rezultă și din prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici în care se arată că funcționarul public poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
Aceste drepturi puteau fi solicitate o dată cu acțiunea vizând anularea actului administrativ cât și separat.
în aceste condiții, lămurirea dispozitivului sentinței în sensul solicitat de parte, ar contraveni prevederilor art. 2811C. proc. civ., pentru că ar denatura obiectul litigiului, judecătorul neputând acorda mai mult decât s-a cerut sau altceva decât s-a cerut.
2.Temeiul legal al soluției instanței de recurs.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 coroborat cu art. 2811 C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3045/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3042/2012. Contencios → |
|---|
