ICCJ. Decizia nr. 3045/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamantul S.M.A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României - A.N.R.P. și C.C.S.D. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora să soluționeze cererea de restituire a proprietății intr-un termen rezonabil și să statueze care este perioada de timp rezonabilă pentru soluționarea cererilor de restituire a proprietății, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a mai arătat că prin dispozițiile nr. 2275/2008, respectiv nr. 2276/2008, Primăria Municipiului Orșova a soluționat notificările formulate, privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele situate în Municipiul Orșova, orașul vechi, ținând cont de cele dispuse de Tribunalul Mehedinți, secția civilă, prin sentința civilă nr. 250 din 12 aprilie 2010, rămasă definitivă și irevocabilă.
Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr. 3113 din 29 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâta C.C.S.D. să emită, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, titlul de despăgubire în favoarea reclamantului pentru imobilele ce fac obiectul dispozițiilor, ambele din 16 august 2007, emise de Primarul Municipiului Orșova, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. respingând ca atare acțiunea față de această pârâtă și a obligat pârâta C.C.S.D. la 1.000 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., invocată din oficiu, a apreciat-o ca fiind întemeiată în condițiile în care prin capătul principal de cerere s-a solicitat obligarea pârâtelor la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, iar potrivit art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este dată în competența C.C.S.D.
Analizând actele dosarului pe fondul cauzei, Curtea de Apel a apreciat că există refuz nejustificat al pârâtei C.C.S.D., în înțelesul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, în privința emiterii titlului de despăgubiri în favoarea reclamantului, în condițiile în care aceasta are o obligație legală de a emite titlul, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu există nici un impediment legal pentru îndeplinirea acestei obligații.
în opinia Curții de Apel, pârâta C.C.S.D. nu are posibilitatea legală de a proceda la verificarea legalității restituirii în natură în condițiile în care, prin sentința civilă nr. 250 din 12 aprilie 2007 a Tribunalului Mehedinți secția civilă, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat dreptul reclamantului la acordarea de despăgubiri în echivalent valoric pentru imobilele din Mun. Orșova.
împotriva hotărârii instanței de fond, pârâta C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului se arată că aspectele reținute de instanța de fond potrivit cărora urmare procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-ar depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei sunt neîntemeiate deoarece chiar jurisprudența instanței europene a drepturilor omului prevede unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv, complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant.
S-au făcut referiri la etapele pe care procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și în etapa analizării legalității respingerii în natură a imobilului notificat s-a constatat că acesta trebuie completat.
Referitor la etapa evaluării s-a arătat că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea dosarului în ordinea de înregistrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D., decizie care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul C.C.S.D.
Recurenta critică hotărârea instanței de fond și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.
Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluție, înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.
Alin. (3) al aceluiași art. prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
în mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
în alin. (8) se arată că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate /propuse, actualizate cu indicele de inflație.
Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect sunt nefondate.
După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.
Inițial, Comisia Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Una dintre garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerității procedurilor judiciare.
Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, așa cum este cazul în speță.
Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.
Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudența C.E.D.O. se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Nici motivul de recurs privind greșita acordare a cheltuielilor de judecată nu poate fi primit.
Având în vedere soluția pronunțată de instanța de fond, înalta Curte constată că în mod corect aceasta a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel fiind, înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.
în consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a obligat recurenta la plata sumei de 1.000 RON către intimat, reprezentând cheltuieli de judecată, în recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3075/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3059/2012. Contencios → |
|---|
