ICCJ. Decizia nr. 3070/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 18 ianuarie 2012, reclamantul M.C. a solicitat în contradictoriu cu M.A.I. suspendarea ordinului M.A.I. nr. II/4381 din data de 07 decembrie 2011, prin care au încetat raporturile de muncă ale reclamantului cu pârâta, ca urmare a reorganizării/reducerii de activitate, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond.
2.Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 44 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantul M.C. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, urmare a reorganizării instituției, a fost emis la data de 07 decembrie 2011, ordinul M.A.I. nr. II/4381, prin care au încetat raporturile de serviciu ale reclamantului.
împotriva acestui ordin, reclamantul a formulat plângere prealabilă.
Instanța de primă jurisdicție a reținut că, pentru admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei.
Cele două condiții impuse în mod cumulativ de art. 14 trebuie analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă producerea unei pagube în cazul particular dedus judecății.
în privința îndeplinirii primei condiții impuse de acest text de lege, cazul bine justificat, instanța a reținut că, în cauza dedusă judecății, cazul bine justificat este motivat de reclamant prin prisma motivelor de nulitate absolută ale actului administrativ contestat, numai că motivele de nelegalitate ale actului presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare. Instanța a constatat că nu au fost invocate de reclamant aspecte care să nu implice cercetarea legalității actului și care să pună sub semnul îndoielii aparența de legalitate a ordinului de eliberare din funcție.
Având în vedere că nu există un caz bine justificat, instanța a apreciat că nu se mai impune verificarea îndeplinirii în cauză a celei de-a doua condiții, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la paguba iminentă.
3. Recursul declarat de reclamantul M.C.
Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
Se arată că prin sentința recurată s-a respins cererea de suspendare a executării ordinului M.A.I. nr. 1/65 din 30 iunie 2011 prin care recurentului i-au încetat raporturile de serviciu ca urmare a reorganizării I.G.P.F. Bihor.
Prin motivele de recurs se critică ca nelegală și netemeinică sentința pronunțată de instanța de fond apreciindu-se că este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul aprecierii nelegale privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Se solicită suspendarea ordinului contestat, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea acestui act apreciindu-se îndeplinite cele două condiții ale cererii de suspendare.
în ceea ce privește prima condiție, cea a existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 recurentul arată că ordinul contestat, ca act administrativ este lovit de nulitate, invocându-se șase aspecte de nulitate și aspecte de netemeinicie ale ordinului contestat a cărui suspendare, se solicită.
Ca motive de nulitate se invocă lipsa preavizului reglementat de dispozițiile Legii nr. 188/1999 și de codul muncii, indicarea instanței competente să soluționeze contestația, nepublicarea ordinului M.A.I. nr. 129/2011 în baza căruia a fost făcută reorganizarea, lipsa unui act normativ în baza căruia să fie stabilit nr. de posturi pentru fiecare structură, lipsa procesului de evaluare a personalului și încălcarea unor dispoziții constituționale.
Ca motiv de netemeinicie se invocă faptul că reorganizarea instituției nu a fost efectivă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 100 alin. (4) și (5) din Legea nr. 188/1999 la data emiterii O.U.G. nr. 54/2011.
în ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente recurentul arată că din punct de vedere material familia sa este grav afectată.
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a O.M.A.I. din 7 decembrie 2011 până la soluționare irevocabilă a acțiunii în anularea acestui act.
La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
Sentința atacată prin care s-a respins cererea de suspendare a executării Ordinului M.A.I. din 7 decembrie 2011 prin care au încetat raporturile de muncă ale recurentului, este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
în ceea ce privește prima condiție cea a existenței unor cazuri bine justificate de natură a infirma puternic prezumția de legalitate a ordinului contestat, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat că motivele de nulitate și de nelegalitate invocate nu sunt de natură a răsturna prezumția de legalitate pe care se fondează caracterul executoriu al acestui ordin.
înalta Curte apreciază că toate criticile formulate în recurs, grupate în aspecte de nulitate și nelegalitate invocate în recurs privind legalitatea și realitatea procesului de reorganizare și dispozițiile legale aplicabile în cauză, reprezintă motive de fond care nu pot fi reținute ca motive temeinic justificate ale cererii de suspendare.
Mai mult, clarificarea aspectelor care țin de interpretarea dispozițiilor legale aplicabile și de valoarea probatorie a înscrisurilor prezentate în raport de dispoziții constituționale incidente, nu se poate realiza pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci doar în cadrul acțiunii având ca obiect anularea ordinului contestat, adică la fondul cauzei.
în cauză motivele invocate de recurent, în cererea de recurs nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății, acesta fiind considerentul pentru care Curtea apreciază că instanța de fond a apreciat corect, în sensul neîndeplinirii condiției cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
în ceea ce privește a doua condiție, cea a existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, aceasta nu este îndeplinită, în cauză nefiind probat un prejudiciu material viitor și previzibil, iar lipsa îndeplinirii primei condiții, în cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cerința fiind în sensul îndeplinirii cumulative a celor două condiții.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. a respins recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3077/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3075/2012. contencios → |
|---|
