ICCJ. Decizia nr. 3077/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 10 mai 2010, reclamantul C.D.A.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D. obligarea pârâtelor să repartizeze Dosarul unui consilier în vederea analizării acestuia, pentru aducerea la îndeplinire a dispoziției din 24 iunie 2007 a Primăriei Municipiului București, emisă în vederea soluționării notificării, privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, intrarea F., compus din teren în suprafață de 468,00 m.p. și construcție demolată, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 RON pe zi întârziere; obligarea pârâtelor să emită decizia sau titlul de despăgubire sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 RON pe fiecare zi întârziere.
Pârâta A.N.R.P. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
La data de 01 martie 2011, reclamantul a formulat note de ședință prin care a precizat temeiul juridic al capătului al doilea al acțiunii, în sensul că solicită obligarea pârâtelor la repartizarea Dosarului unui consilier pentru aducerea la îndeplinire a dispoziției din 24 iunie 2007 a Primăriei Municipiului București și emiterea deciziei sau titlului de despăgubire sub sancțiunea plății sumei de 10.000 RON/zi de întârziere cu titlul de penalități, în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
2.Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 4066 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P..
Instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.D.A.A. în contradictoriu cu pârâtele C.C.S.D. și A.N.R.P. în sensul că a dispus obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea deciziei sub sancțiunea daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere.
A fost respins primul capăt de cerere ca rămas fără obiect și a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. nu este întemeiată, constatând că reclamantul a justificat îndreptățirea acestei autorități de a sta în judecată pentru opozabilitate, având în vedere capetele de cerere privind obligarea la daune cominatorii, respectiv a cheltuieli de judecată, precum și faptul că pârâta C.C.S.D. nu are buget propriu.
Pe fondul cauzei, instanța de primă jurisdicție a constatat că primul capăt de cerere având ca obiect repartizarea dosarului unui consilier în vederea verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a rămas fără obiect, iar cererea de obligare a pârâtei la emiterea deciziei care să constituie titlu de despăgubire este întemeiată.
Astfel, instanța a reținut că dispoziția Primăriei Municipiului București privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent a fost analizată sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură, în ședința din 19 ianuarie 2011, fiind desemnat în dosarul reclamantului expertul evaluator.
Instanța a reținut că termenul legal de soluționare a cererii a fost depășit, constatând că propunerea acordării de despăgubiri este emisă în iunie 2007, fiind depășit un termen rezonabil justificat de încărcătura autorității competente în emiterea titlului.
Instanța a reținut că statul, prin instituțiile sale, răspunde atât pentru culpa persoanelor vinovate de neîndeplinirea sarcinilor în cadrul autorității, dar și pentru organizarea necorespunzătoare a activității de executare a legii, concretizată în lipsa cadrului administrativ necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor legale în cadrul unor termene rezonabile. Astfel, împrejurarea că pe rolul Comisiei sunt înregistrate foarte multe dosare reprezintă o justificare a lipsei oricărei intenții în întârzierea produsă, dar nu absolvă autoritatea de culpă în condițiile în care persoanele îndreptățite au conform legii dreptul la soluționarea oricărei cereri într-un termen rezonabil.
Având în vedere aceste considerente dar și prevederile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, instanța a stabilit obligația de a face în sarcina pârâtei sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 1.000 RON pe zi de întârziere, de la expirarea termenului de executare prevăzut de lege până la executarea efectivă a obligației.
Cererea pârâtei de respingere a acestui capăt de cerere ca inadmisibil nu a fost primită de instanța de fond, care a apreciat că aceste sume au rolul de a asigura executarea îndeplinirii în natură a obligației de a face, iar acordarea lor este admisibilă.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ., Curtea a obligat pârâta C.C.S.D. la plata sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
3. Recursurile formulate de A.N.R.P. și C.C.S.D.
Recurenta A.N.R.P. a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, întrucât a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, arătând că în conformitate cu dispozițiile legale, în procedura administrativă privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, numai C.C.S.D. este competentă să emită decizia conținând titlul de despăgubire.
Recurenta C.C.S.D. a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că în cadrul procedurii administrative prevăzute de lege trebuie parcurse mai multe etape, iar în cazul dedus judecății a fost desemnat un evaluator și urmează ca dosarul de despăgubire al reclamantului să fie transmis la un evaluator.
Recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea la emiterea directă a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fără să fie parcurse etapele administrative obligatorii prevăzute de lege.
De asemenea, a fost criticată soluția instanței de fond cu privire la plata penalităților de 1.000 RON pe zi de întârziere, având în vedere faptul că autoritatea a parcurs etapele obligatorii prevăzute de lege și acum dosarul reclamantului efectiv a fost transmis la evaluator, fiind întocmit raportul de evaluare. A fost criticată și soluția de acordare a cheltuielilor de judecată, apreciind că această cerere este neîntemeiată, iar în subsidiar a solicitat micșorarea acestor cheltuieli.
Decizia instanței de recurs
înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul formulat în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și cu privire la cererea privind daunele cominatorii, în sensul că va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și, în consecință, va fi respinsă acțiunea reclamantului față de această parte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, înalta Curte va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge cererea reclamantului privind aplicarea daunelor cominatorii, pentru considerentele ce urmează:
Critica formulată de recurenta A.N.R.P., cu privire la greșita soluționare a excepției privind lipsa calității procesuale pasive a acestei autorități în cauza dedusă judecății, urmează a fi primită de înalta Curte constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanța de control judiciar reține că este în sarcina A.N.R.P. să emită titlul de plată, conform dispozițiilor art. 182lit. a) din Legea nr. 247/2005, titlul VII și a dispozițiilor H.G. nr. 128/2008, în conformitate cu care emiterea titlurilor de plată și plata despăgubirilor se va face în ordinea înregistrării cererilor de opțiune, în termen de 15 zile de la data existenței disponibilităților bănești în contul A.N.R.P., însă emiterea acestui titlu este ulterioară etapei de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, decizie care se emite de C.C.S.D., conform art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
înalta Curte reține că obiectul pretenției deduse judecății vizează emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, decizie aflată în competența C.C.S.D., astfel încât excepția invocată privind lipsa calității procesuale pasive a A.N.R.P. este întemeiată și urmează a fi admisă de instanța de control judiciar.
în conformitate cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G.nr. 81/2007, care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
Critica formulată de recurent este neîntemeiată cu privire la soluția de admitere a cererii reclamantului de obligare a CCSD la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, întrucât instanța de fond a obligat pârâta C.C.S.D. să emită reclamantului decizie conținând titlul de despăgubire cu respectarea dispozițiilor din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deci cu respectarea obligatorie a etapelor prevăzute de lege, etape care se finalizează odată cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Or, din această perspectivă înalta Curte reține că nesoluționarea cererii formulate de reclamant, indiferent de motivația autorității recurente, ar echivala cu o vătămare a acestuia în dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea reparării injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută.
împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja autoritatea competentă, în tergiversarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 247/2005.
înalta Curte reține însă întemeiată critica formulată de recurent în ceea ce privește acordarea daunelor cominatorii.
Potrivit C. civ., daunele cominatorii se acordă numai atunci când este vorba de asigurarea executării obligațiilor de a face și de a nu face și au ca finalitate determinarea debitorului la executarea obligației. în materia contenciosului administrativ textul legal de acordare a daunelor cominatorii este prevăzut de dispozițiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care instanța obligă o autoritate administrativă să emită un act administrativ se poate stabili și plata unei penalități.
Penalitățile au caracterul unei sancțiuni și ca urmare, la aplicarea acestora trebuie să se aibă în vedere circumstanțele cauzei și ansamblul atribuțiilor autorității.
în cazul C.C.S.D., aceasta este învestită cu emiterea deciziilor reprezentând titlul de despăgubire pentru toate imobilele din țară care intră sub incidența Legii nr. 247/2005, situație în care, în mod obiectiv, există dificultăți de soluționare a cererilor.
Având în vedere că textul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu conține o normă imperativă și având în vedere activitatea pârâtei, instanța de control judiciar apreciază că nu se impune acordarea penalităților de întârziere.
Se reține și că potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 a fost reglementată o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile. Această procedură este însă subsecventă actualei etape judiciare, astfel că obligarea la plata daunelor cominatorii prin hotărârea criticată, apare ca neîntemeiată.
Având în vedere aceste prevederi legale, precum și faptul că textul de lege prevede un termen în interiorul căruia autoritatea publică este obligată să execute hotărârea, respectiv să emită decizia de acordare a despăgubirilor, ar fi o sarcină mult prea oneroasă obligarea pârâtei și la plata daunelor cominatorii.
înalta Curte analizând motivul de recurs referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, nu poate primi critica recurentei C.C.S.D. cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, apreciind ca nefondate aceste susțineri, având în vedere următoarele argumente:
în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții.
Având ca fundament aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții.
Or, instituția recurentă a fost în culpă pentru nesoluționarea cererii până la data introducerii acțiunii reclamantului, constatând că în cauză culpa procesuală a pârâtului rezultă implicit din soluția dată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. înalta Curte a admis recursurile, a admis excepția lipsei procesuale pasive a A.N.R.P. și a respins cererea reclamantului de acordare a daunelor cominatorii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3081/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3070/2012. contencios → |
|---|
