ICCJ. Decizia nr. 3083/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3083/2012
Dosar nr. 6428/97/2010
Şedinţa publică de la 19 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 6428/97/2010, reclamantul P.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Asociaţia Revoluţionarilor 21 Decembrie Orăştie, astfel cum a fost precizată, să se dispună obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la emiterea certificatului de revoluţionar şi a titlului de Luptător pentru victoria Revoluţiei din 1989, în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004 şi cu dispoziţiile din Normele metodologice de aplicare a legii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat următoarele excepţii: excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, susţinând că reclamantul a solicitat recunoaşterea dreptului pretins abia în anul 2010, după termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că, potrivit art. 3 din Legea nr. 42/1990, titlurile de Erou-martir al Revoluţiei din decembrie 1989 şi Luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 se conferă de către Preşedintele României, la propunerea Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, iar Subsecretariatul de Stat pentru Problemele Victimelor Revoluţiei din decembrie 1989, prin a cărui restructurare s-a înfiinţat Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, nu a avut nicio atribuţie în legătură cu publicarea certificatelor de revoluţionar în M. Of.; excepţia lipsei procedurii prealabile, susţinând că, deşi reclamantul a îndeplinit faţă de SSPR procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, acesta nu a îndeplinit procedura specială prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004; excepţia tardivităţii, susţinând că persoanelor îndreptăţite pentru atribuirea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din 1989 li s-a atribuit acest titlu în perioada 1999 - 2000, titlu care se putea obţine doar în perioada funcţionării Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989; excepţia inadmisibilităţii, susţinând că Legea nr. 341/2004 nu prevede posibilitatea acordări a noi certificate pentru persoanele cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de revoluţionar, ci doar posibilitatea preschimbării acestora.
Prin Sentinţa nr. 1307/CA/2011 pronunţată de către Tribunalul Hunedoara, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, reţinându-se că, în conformitate cu prevederile art. 1 din H.G. nr. 760/2003, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, astfel că, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiul este de competenţa acestei instanţe.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 201 din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesual pasive, excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia tardivităţii plângerii şi excepţia inadmisibilităţii, toate invocate de către pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Instanţa a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.T. împotriva pârâţilor Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Asociaţia Revoluţionarilor 21 Decembrie 1989 Hunedoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin adresa nr. 18/12249 din 06 octombrie 2010, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a comunicat reclamantului că se află în imposibilitate de a rezolva favorabil cererea acestuia, întrucât reclamantul nu deţine Certificatul de Luptător pentru victoria Revoluţiei din 1989 eliberat de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 sau de comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din 1989 şi, respectiv, nu figurează în M. Of. ca posesor al titlului solicitat.
Împotriva refuzului pârâtului de a emite actele solicitate, considerat nejustificat de către reclamant, s-a formulat, în conformitate cu prevederile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, acţiune în contencios administrativ.
Instanţa de primă jurisdicţie a constatat că a fost invocat în cauză un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, astfel încât pentru formularea acţiunii în contencios administrativ nu este necesară formularea unei plângeri prealabile, reclamantul având posibilitatea de a se adresa direct instanţei, situaţie în care atât excepţia lipsei procedurii prealabile cât şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii au fost respinse ca neîntemeiate.
În ceea ce priveşte excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune şi a tardivităţii acţiunii, instanţa a constatat că, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ poate fi sesizată în termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cereri, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data introducerii cererii.
Instanţa a constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului la data de 15 septembrie 2010, iar acţiunea a fost introdusă la data de 16 noiembrie 2010, rezultând în mod evident că termenul de 6 luni şi, cu atât mai puţin, cel de un an, nu s-au împlinit, iar excepţiile privind prescripţia dreptului la acţiune şi a tardivităţii acţiunii au fost respinse ca neîntemeiate.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, instanţa a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, atribuirea titlului solicitat de către reclamant se realizează pe baza propunerilor înaintate Administraţiei Prezidenţiale de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, astfel că această instituţie justifică calitate procesuală pasivă în cauză, instanţa respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ca neîntemeiată.
Pe fondul acţiunii introductive, instanţa a reţinut că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 titlurile instituite la alin. (1), printre care se regăseşte şi cel solicitat de către reclamant, se acordă în condiţiile legii, avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 1.412/2004, în înţelesul prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 prin acordarea titlurilor se înţelege preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990 - 1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calităţi de revoluţionar.
Din prevederile legale sus-menţionate instanţa de fond a reţinut că, în temeiul Legii nr. 341/2004, nu pot fi acordate noi titluri şi calităţi de revoluţionar, astfel că pentru atribuirea unuia din titlurile prevăzute de alin. (1) al art. 3 este necesar ca reclamantul să deţină un certificat doveditor al calităţii de revoluţionar emis în perioada 1990 - 1997.
Constatând că reclamantul nu deţine un atare certificat, instanţa a reţinut că refuzul pârâtului de eliberare a certificatului de revoluţionar şi a titlului de Luptător pentru victoria Revoluţiei din 1989 nu este nejustificat.
3. Recursul declarat de P.T.
Prin motivele de recurs formulate recurentul a criticat soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul a criticat soluţia dată întrucât apreciază ca nejustificat refuzul de soluţionare a cererii sale. A precizat că în ceea ce priveşte împrejurarea că legea prevede posibilitatea efectuării demersurilor de obţinere a certificatelor şi calităţii de revoluţionar până la un anumit termen nu exonerează Comisia SSPR de obligaţia de soluţionare a cererilor depuse ulterior.
A precizat că are informaţii că SSPR a eliberat certificate noi de revoluţionar şi după anul 1997.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual reparaţii pentru daune morale.
De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.
Noţiunea de contencios administrativ este definită de Legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul principal al cauzei deduse judecăţii îl reprezintă obligarea pârâtei la soluţionarea cererii reclamantului, aşa cum a solicitat expres prin cererea introductivă. Instanţa de control judiciar reţine că recurentul-reclamant a invocat refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea, respectiv de a răspunde pretenţiilor sale, de a-i fi eliberat certificatul de revoluţionar şi titlul de Luptător pentru victoria Revoluţiei din 1989, în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004.
În cauza de faţă însă recurentul-reclamant nu a dovedit existenţa refuzului nejustificat din partea autorităţii pârâte de a răspunde sau a soluţiona cererile, deoarece răspunsul transmis de autoritatea pârâtă sesizată nu echivalează cu un refuz nejustificat, în sensul prevederilor legale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Definiţia excesului de putere este dată de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând administraţiei publice, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
În cauza de faţă, nu îi poate fi imputată pârâtei împrejurarea că nu a procedat, urmare a cererii reclamantului, la comunicarea unui răspuns, în sensul că cererea reclamantului a fost analizată, însă nu a putut fi soluţionată pozitiv având în vedere faptul că reclamantului nu i-a fost conferit în temeiul Legii nr. 42/1990 titlul de luptător pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989 şi nici nu are depusă vreo cerere de preschimbare a certificatului de revoluţionar în temeiul Legii nr. 341/2004.
În aceste condiţii, cum refuzul pârâtei de rezolvare favorabilă a cererii reclamantului se priveşte ca fiind justificat, se constată că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea reclamantului, întrucât soluţia dată are un temei legal.
Înalta Curte a reţinut că în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor are competenţa de a preschimba doar certificatele doveditoare care au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, în perioada 1990 - 1997 şi nu de a elibera noi certificate pentru persoane cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de revoluţionar în temeiul Legii nr. 42/1990.
Nici celelalte critici formulate de recurentul-reclamant nu pot fi reţinute şi, pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de P.T. împotriva Sentinţei nr. 201 din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3073/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3085/2012. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
