ICCJ. Decizia nr. 3086/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3086/2012
Dosar nr. 11370/2/2010
Şedinţa publică de la 19 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 22 noiembrie 2010, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ţ.G. constatarea calităţii de lucrător al securităţii.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 3168 din 3 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii formulată în contradictoriu cu Ţ.G., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâtul a fost verificat în temeiul cererii formulate la CNSAS de I.D., care a solicitat stabilirea calităţii de lucrător al securităţii pentru ofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului I 211815.
Ca urmare a verificărilor efectuate a fost întocmită nota de constatare nr. DI/I/1958/18 august 2010, în temeiul căreia a fost sesizată instanţa de contencios administrativ, fiind ataşate cererii introductive înscrisurile identificate în arhiva fostei securităţi privitoare la pârât.
Astfel, s-a constatat că pârâtul a avut gradele de locotenent (1956 - 1958) şi respectiv locotenent-major (1959, 1960, 1961, 1962) în cadrul Direcţiei Regionale Timişoara, serviciul regional Arad.
Instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte dosarul I 211815 - titular I.I., rezultă din cuprinsul notei de constatare că acesta a fost arestat la data de 31 iulie 1952, pentru faptul că a făcut parte din Centrul Studenţesc Legionar din cadrul Politehnicii Timişoara, fiind condamnat la 15 ani închisoare.
Instanţa a reţinut că pârâtul Ţ.G. a întreprins faţă de numitul I.I. o serie de acţiuni ce ţin de urmărirea informativă a acestuia, iar activităţile desfăşurate de pârât se circumscriu executării în limite legale a atribuţiilor sale de serviciu, fără ca faptele şi actele imputate pârâtului să vizeze suprimarea sau îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată.
În ceea ce priveşte dosarul I 184819 - titular G.P., care a făcut parte din Organizaţia Legionară FDC (Frăţia de Cruce) desfăşurând activitate legionară până la rebeliune şi după această dată, instanţa a reţinut că acesta a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru activitate desfăşurată în organizaţia legionară, însă în recurs a fost achitat şi în anul 1960 a fost pus în libertate. Având în vedere specificul activităţilor serviciului în care îşi desfăşura activitatea pârâtul, instanţa de fond a concluzionat că achitarea pârâtului s-a circumscris executării în limite legale a atribuţiilor de serviciu.
3. Recursul declarat de CNSAS
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. "a" din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin motivele de recurs se arată că în mod greşit prima instanţă a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. "a" din O.U.G. nr. 24/2008 pe motiv că activităţile desfăşurate de pârât, în calitate de ofiţer de securitate, sunt activităţi legale, desfăşurate în limitele legale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Aceasta deoarece în cauză pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. "a" din O.U.G. nr. 24/2008 nu este relevant faptul că se exercitau atribuţii conform atribuţiilor de serviciu şi a ordine lor primite de la superiori.
În cauză acţiunile desfăşurate de pârâtul-intimat se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind irelevant faptul că unele dintre persoanele urmărite erau etichetate drept "legionare", opozanţi ai regimului comunist. Iar termenul de "element legionar" era folosit şi pentru a desemna persoanele care luaseră parte la rezistenţa armată anticomunistă din primii ani ai regimului comunist, pe cei care au sprijinit rezistenţa anticomunistă prin încercarea de a constitui organizaţii anticomuniste calificate ca fiind legionare.
Iar în cauză acţiunile pârâtului au încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii şi constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât.
La dosar pârâtul-intimat a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat depunând la dosar practică judecătorească.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - aplicarea greşită a art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
În mod greşit şi nelegal, apreciază Curtea, prima instanţă şi-a motivat soluţia de respingere a acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii pe aspectul neîndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul calificării acţiunilor desfăşurate de intimatul-pârât, în calitatea sa necontestată de ofiţer al Securităţii.
S-a apreciat greşit de prima instanţă în sensul neîndepliniri condiţiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. "a" din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul că activităţile desfăşurate de pârât împotriva unor persoane cunoscute ca fiind legionare au fost legale şi au fost exercitate în limitele atribuţiilor de serviciu, nefiind de natură a încălca drepturi şi libertăţi fundamentale.
Faţă de cele arătate, se impune următoarea precizare: definiţia legală a noţiunii de lucrător nu presupune situaţiile în care respectivele persoane (ofiţeri, subofiţeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceştia suprimau sau îngrădeau <drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului>. Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securităţii care respectând instrucţiunile din acea vreme ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de pactele internaţionale, la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securităţii. În sensul O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Pentru raţiunile expuse mai sus Curtea apreciază că pârâtul, prin activităţile desfăşurate, a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, garantate de legislaţia din acea vreme. Astfel, în speţa dată, îngrădirea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care Securitatea a încadrat persoana urmărită pentru motive politice cu sursele enumerate. De asemenea, ca urmare a materialelor adunate în acţiunea de urmărire a persoanei cunoscută ca fost legionar, pârâtul a solicitat reţinerea acestuia în vederea trimiterii în judecată.
Fapt necontestat pârâtul-intimat, conform atribuţiilor de serviciu a urmărit informativ doi foşti deţinuţi politici apreciaţi de organele de securitate ca fiind foşti legionari.
Cu ajutorul informatorilor - care erau instruiţi de intimat cu privire la tipul de informaţii pe care ar fi trebuit să le obţină, precum şi cu privire la modalitatea de obţinere a acestora - domnul T. a obţinut date referitoare la opiniile politice, anturajul, preocupările şi viaţa de zi cu zi a celor urmăriţi.
Nu prezintă relevanţă dacă informaţiile au fost obţinute prin presiuni sau prin mijloace mai puţin violente. Important este faptul că simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate fără cunoştinţa şi fără acordul acestora (aşa cum însuşi intimatul a arătat prin întâmpinarea depusă la dosar) şi pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, constituia o violare a dreptului la viaţă privată.
De asemenea, e lipsit de importanţă dacă informaţiile obţinute duceau sau nu la întreruperea situaţiei celor urmăriţi (întrucât aceştia îşi păstrau convingerile anticomuniste), sau dimpotrivă, duceau la concluzia că cei urmăriţi nu mai aveau opinii critice la adresa regimului.
Importantă este, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de intimat, în viaţa personală a celor urmăriţi. Această împrejurare demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului).
Faptul că unul dintre cei urmăriţi de Securitate a fost achitat în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în perioada comunistă probează că acuzaţiile cu privire la activitatea extremistă a acestuia nu erau fondate. Cu atât mai mult, urmărirea informativă ulterioară achitării este abuzivă şi reprezentând un act de încălcare a unui drept sau libertăţi fundamentale ale persoanelor care au făcut obiectul urmăririi instrumentate de pârât în calitate sa necontestată de ofiţer de securitate.
Dispoziţiile art. 2 lit. "a" din O.U.G. nr. 24/2008 în forma modificată prin Legea nr. 293/2008 nu mai impune, pentru reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii dovedirea faptului că ofiţerul ar fi vizat menţinerea puterii totalitar comuniste, fiind suficient un act de încălcare a unui drept sau libertăţi fundamentale, ceea ce în cauză condiţiile sunt apreciate ca fiind îndeplinite de Curte.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursului şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite acţiunea şi va constata calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul-intimat, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. "a" din O.U.G. nr. 24/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 3.168 din 3 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi constată calitatea de lucrător al securităţii a pârâtului T.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3085/2012. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 3096/2012. Contencios → |
|---|
