ICCJ. Decizia nr. 3085/2012. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3085/2012
Dosar nr. 22/2/2011
Şedinţa publică de la 19 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 03 ianuarie 2010, SC A.1 SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 1.190 din 09 decembrie 2010 emisă de aceasta şi exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 40.000 RON, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a somaţiei publice sau diminuarea spre minimul prevăzut de lege a cuantumului amenzii aplicate.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 4.189 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC A. 1 SA în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin Decizia nr. 1.190 din 09 decembrie 2010, autoritatea publică pârâtă a sancţionat radiodifuzorul SC A. 1 SA, având licenţa audiovizuală nr. TV 012.2 din 25 ianuarie 1993 şi Decizia de autorizare nr. 025-1 din 14 iunie 1994 pentru postul de televiziune A. 1, cu amendă în cuantum de 40.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la art. 16 alin. (1), (3) şi art. 211, precum şi pentru încălcarea art. 2, 3 şi 11 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa a constatat că reclamanta nu a contestat realitatea constatărilor cuprinse în Raportul de monitorizare a postului de televiziune A. 1, cu privire la emisiunile difuzate în cadrul ediţiilor emisiunii "P.M." din 20 noiembrie şi reluată în 21 noiembrie 2010 de la ora 17:30, din 27 noiembrie 2010 şi reluată în 28 noiembrie 2010 de la ora 17:35, precum şi 04 decembrie şi reluată în 05 decembrie 2010 de la ora 17:30 precum şi a emisiunii "S.P." difuzată în zilele de 27 şi 28 octombrie, numai interpretarea dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Cu referire la emisiunea "P.M. " difuzată în data de 20, 21, 27 şi 28 noiembrie 2010 de la orele 17:30 şi respectiv 17:35, precum şi în datele de 04 şi 05 decembrie difuzată la ora 17:30, societatea reclamantă a fost sancţionată pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin (2) din Legea nr. 504/2002 şi art. 16 alin. (1) şi (3) din Codul Audiovizualului.
Instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2004, difuzarea în serviciile de televiziune şi de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică şi mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare, prin codare sau ca efect al altor sisteme de acces condiţionat, se asigură că minorii din zona de transmisie, în situaţii normale, nu pot auzi sau vedea emisiunile respective.
Art. 211 alin. (1) din Codul audiovizualului prevede că pot fi difuzate producţiile audiovizualului care prezintă, în mod repetat: a) violenţă fizică, psihică sau de limbaj; b) scene de sex sau cu conotaţie sexuală, limbaj obscen; c) persoane în ipostaze degradante, numai în intervalul orar 23:00 - 06:00.
Instanţa a constatat, din analiza conţinutului raportului de monitorizare al emisiunii "P.M.", că rezultă cu prisosinţă folosirea unor expresii indecente, vulgare, obscene, cu aluzii sexuale vădite. Cum emisiunea a fost difuzată la intervale orare care permiteau vizionarea acestora şi de minori, a apreciat că în mod corect a fost dispusă sancţiunea contestată.
În ceea ce priveşte emisiunea "S.P.", difuzată în data de 27 şi 28 octombrie 2010 de postul de televiziune A. 1, Consiliul a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 2, 3 şi 11 din Decizia nr. 187/2006 din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
Curtea, a reţinut că, într-adevăr, din analiza raportului de monitorizare al emisiunii "S.P.", de mai multe ori pe parcursul emisiunii a fost nominalizat numele unui minor, iar fotografia acestuia a fost prezentată pe post, în plan apropiat sau îndepărtat, în mod repetat pe ecranul întreg sau splitat, fără ca imaginea "fotografică" a copilului să fie blurată, fiind astfel încălcate prevederile legale referitoare la obligaţiile pe care le au radiodifuzorii, de a lua toate măsurile referitoare la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii intime, private şi de familie, astfel încât copilul să nu fie implicat în orice mod în emisiuni radio sau de televiziune, să nu fie expus niciun risc fizic, psihic ori moral care ar putea decurge din realizarea emisiunilor respective.
3. Recursul declarat de SC A. SA Bucureşti
În termen legal, împotriva hotărârii primei instanţe, a declarat recurs reclamanta solicitând, în principal, ca efect al admiterii acestuia, anularea Deciziei nr. 1.190 din 9 decembrie 2010 şi exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 40.000 RON, iar în subsidiar, diminuarea cuantumului spre minimul prevăzut, chiar înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a somaţiei publice.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate recurenta a înfăţişat următoarele critici, menite a evidenţia pretinsa nelegalitate a hotărârii instanţei de fond şi a dispoziţiilor din Decizia nr. 1.190 din 9 decembrie 2010 privind cele două emisiuni, menţinute prin sentinţa atacată:
- emisiunea "P.M." nu a încălcat dispoziţiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 544/2002 şi nici pe cele ale art. 211 alin. (1) lit. b) din Decizia nr. 187/2006 întrucât expresiile folosite (e.g. "mata eşti ori dobitoc ori eşti golan"; "împreună cu Nina facem dragoste"; "o carte despre istoria sexului", "eşti un maimuţoi opărit domnule, eşti un ordinar", etc.) nu sunt nici vulgare şi nici nu au avut conotaţii sexuale, având în contextul emisiunii o natură pamfletară;
- emisiunea "P.M." nu a conţinut scene şi gesturi cu conotaţie sexuală, scena de aşa-zisă nuditate invocată de Consiliul Naţional al Audiovizualului neavând acest caracter întrucât nicio zonă intimă a vreunui personaj nu a fost descoperită vederii;
- legea nu impune ca subiectele alese să aibă umor subtil sau valoare educativă şi/sau informaţională, astfel cum a reţinut Consiliul Naţional al Audiovizualului, nefiind relevante aşadar opţiunile şi standardele personale ale membrilor acesteia autorităţi în ceea ce priveşte emisiunile de divertisment, astfel că măsura aplicată are caracter abuziv, dreptul la libera exprimare bucurându-se de protecţie nu numai în conţinut dar şi în ceea ce priveşte forma de exprimare, după cum a statuat şi CEDO în jurisprudenţa sa;
- cu referire la emisiunea "S.P." (în recurs este greşit trecută ca şi în acţiunea iniţială, "P.M."), în mod eronat s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor din Decizia nr. 1.857/2006 întrucât simpla constatare că numele copilului a fost rostit în timpul emisiuni, fiind prezentată şi fotografia, apărută deja într-un ziar de mare tiraj nu putea prezenta pericolul social avut în vedere de CNA, derivând din păstrarea anonimităţii copilului, mai cu seamă că dată fiind ora târzie a emisiunii, urmările sunt practic inexistente şi cu atât mai puţin se poate vorbi de încălcarea dreptului la imagine şi viaţa intimă.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor aduse de recurentă, raportat la actele şi lucrările dosarului şi faţă de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., dar şi de apărările formulate de intimata-pârâtă CNA prin întâmpinarea la motivele de recurs, reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage fie casarea, fie modificarea sentinţei atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că prin motivele de recurs nu sunt aduse critici efective hotărârii primei instanţe, fiind reiterate consideraţiunile reclamantei vizând nelegalitatea Deciziei CNA nr. 1.190 din 9 decembrie 2010, în manieră evident similară cu aspectele înfăţişate deja prin cererea de chemare în judecată.
Recurenta-reclamantă a sesizat instanţa de contencios cu solicitarea de anulare a Deciziei CNA nr. 1.19 din 9 decembrie 2010 şi în principal de exonerare de plata amenzii în cuantum de 40.000 RON ce i-a fost aplicată, iar în subsidiar de reducere a acesteia, arătând că în mod nelegal s-a reţinut de către autoritatea intimată că ar fi încălcat mai multe prevederi din legislaţia audiovizuală referitoare la protecţia copiilor, în câteva ediţii ale emisiunilor "P.M." şi "S.P.".
Contrar celor reafirmate de recurentă prin recursul promovat şi în acord cu cele statuate de prima instanţă, Înalta Curte reţine, raportat la prevederile art. 39 alin. (2) şi art. 16 alin. (3) din Codul audiovizualului, că emisiunile "P.M.", prin conţinutul lor şi urmare a difuzării într-un interval orar ce făcea posibilă şi vizionarea lor de către minori, au încălcat normele legale citate ce prevăd expres necesitatea şi modalitatea de protecţie a minorilor a căror dezvoltare fizică, mentală sau morală poate fi afectată prin programele difuzate în serviciile de televiziune şi radiodifuziune.
Rapoartele de monitorizare aflate la dosar atestă că în cadrul mai multor ediţii a emisiunii "P.M.", încadrate de recurenta-reclamantă ca producţii audiovizuale ce puteau fi vizionate de copii în vârstă de până la 12 ani, numai cu acordul sau împreună cu părinţii sau familia (AP), au fost folosite expresii vulgare, cu conotaţie sexuală, iar personajele, sumar îmbrăcate au mimat chiar şi gesturi obscene (a se vedea scena parodierii lui M.S. descrisă de intimată).
Dreptul la liberă exprimare invocate de recurentă consacrat şi afirmat ca atare în practica CEDO, dar şi în legislaţia internă nu a fost nesocotit în cazul recurentei câtă vreme, actele şi lucrările dosarului au demonstrat că autoritatea intimată, în mod justificat a reţinut afectarea protecţiei ce se impune a fi acordată minorilor, statele putând lua măsuri adecvate pentru a garanta că emisiunile de televiziune difuzate nu cuprind programe cu potenţial de a afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a acestora (Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European - Cap. VII).
Aspectele redate în rapoartele de monitorizare şi cu privire la emisiunile "S.P.", difuzate la 27 şi 28 octombrie 2010, cu referire la prezentarea pe ecran a fotografiei unui copil despre care s-a afirmat că a fost abandonat de mama sa, cu menţionarea datelor de identitate ale acestuia, de mai multe ori, demonstrează şi încălcarea de către recurentă a prevederilor art. 3 şi 11 din Codul audiovizualului potrivit cu care "copilul are dreptul al protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale".
Împrejurarea invocată de recurentă vizând aşa-zisa lipsă de pericol social derivând din publicarea anterioară a imaginii copilului în ziarul "Libertatea" nu este de natură, şi în opinia Înaltei Curţi, să înlăture răspunderea reclamantei care, în calitatea sa de radiodifuzor şi-a încălcat rolul de a proteja şi promova drepturile dar şi interesul superior al copilului.
Şi sub acest aspect se reţine că prima instanţă a realizat o pertinentă şi convingătoare aplicare a prevederilor art. 3 şi 11 din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual raportat la situaţia de fapt descrisă, încălcarea textelor de lege arătate de către postul de televiziune sancţionat fiind aşadar temeinic motivată.
În fine, cu referire la motivele noi de recurs expuse oral cu ocazia dezbaterilor în şedinţă publică, de către recurentă, expres arătate în preambulul prezentei decizii, Înalta Curte reţine tardivitatea formulării acestora raportat la prevederile art. 303 şi 301 C. proc. civ., niciunul dintre aspectele menţionate nefiind indicate în cererea iniţială de recurs, depusă cu respectarea termenului legal. Aspectul învederat atrage respingerea acestora pe temeiul arătat, nefiind necesară aşadar analizarea distinctă a motivelor noi de către instanţa de control judiciar.
Reţinând aşadar că nu sunt întemeiate criticile recurentei-reclamante, faţă de consideraţiunile sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge aşadar ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. 1 SA Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 4.189 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3083/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3086/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
