ICCJ. Decizia nr. 3191/2012. Contencios
| Comentarii |
|
1. încheierile atacate
Prin încheierile din 5 octombrie 2011 și, respectiv, 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VII-a de contencios administrativ fiscal, a dispus menținerea măsurii suspendării judecății acțiunii formulate de reclamanta SC M.S.I. SRL, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., prin care contestă ordonanța nr. 169/2001, emisă de autoritatea pârâtă.
Pentru a pronunța aceste încheieri, prima instanță a reținut că, în cauză, subzistă motivele suspendării judecății, dispusă în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 11 iunie 2002, respectiv soluționarea dosarului penal.
2. Exercitarea căii de atac
împotriva încheierilor din 5 octombrie 2011 și, respectiv, 11 ianuarie 2012 ale Curții de Apel București, secția a VII-a de contencios administrativ și fiscal, considerându-le netemeinice și nelegale, a declarat recurs reclamanta SC M.S.I. SRL.
în motivele de recurs se arată că dosarul a fost suspendat la solicitarea pârâtei C.N.V.M. în baza art. 244 alin. (2) C. proc. civ., dar se apreciază că suspendarea în baza art. 244 alin. (2) nu se poate dispune pe baza unor simple afirmații imprecise, ci era necesar ca pârâta C.N.V.M. să facă dovada declanșării începerii urmăririi penale și totodată avea obligația să învedereze instanței de contencios administrativ în ce măsură constatarea infracțiunii a influențat soluția din pricina respectivă.
Pârâta C.N.V.M. nu numai că nu s-a conformat în sensul dovedirii celor învederate mai sus, dar la termenul din 11 ianuarie 2012 a depus adresa emisă de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în care se precizează că prin ordonanța din 30 martie 2010 s-a dispus reînceperea urmăririi penale, dosarul fiind disjuns și declinată cauza în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Pentru a subzista suspendarea era imperios necesar a exista la dosarul cauzei dovada începerii urmăririi penale, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale nu are nicio influență asupra soluției civile.
S-a solicitat să se constate că încheierea de suspendare este nemotivată, or, o încheiere nemotivată nu respectă exigențele art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. respectiv noțiunea de proces echitabil care presupune ca o instanță care nu a motivat încheierea de suspendare să fi examinat totuși real problemele esențiale care i-au fost expuse.
Recurenta a învederat că nu subzistă motivele suspendării și că SC M.S.I. SRL are blocate acțiunile pe care le deține la SC R. SA. Blocarea acțiunilor s-a făcut prin emiterea Ordonanței C.N.M.V. din 20 iunie 2001, fiind restricționate la vânzare 57.004 acțiuni deținute de SC R. SA având ca motiv privatizarea frauduloasă, motiv care nu a fost probat și nu are suport legal.
SC M.S.I. SRL nu a făcut obiectul activităților de "risc supravegheat" și nu a fost niciodată și nu este învinovățită de activitatea de manipulare a pieței de capital, nefiind implicată, prin nici un act oficial emis de organele și structurile C.N.M.V.
S-a invocat și faptul că SC M.S.I. SRL a avut câștig de cauză în procesul cu A.V.A.S. și s-a stabilit că privatizarea SC R. SA a fost perfect legală, A.V.A.S. nu a fost prejudiciat în nici un fel.
Prin sentința civilă nr. 426 din 26 ianuarie 2005, decizia nr. 3908 din 6 decembrie 2002, decizia nr. 2104 din 2 aprilie 2009 și decizia nr. 1437 din 17 martie 2009 înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat ordonanța nr. 169/2001 emisă de C.N.V.M. ca fiind netemeinică și nelegală.
în raport de aceste decizii și care dovedesc că măsura luată de C.N.V.M. este abuzivă și lipsită de motivare legală s-a solicitat redeschiderea judecării cauzei, admiterea recursului la încheierea de suspendare.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 82,art. 244 C. proc. civ., art. 6 C.E.D.O. și art. 7 C.E.D.O.
Au fost depuse la dosar hotărârile judecătorești invocate în motivele de recurs.
3. Soluția instanței de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
în anul 2001 reclamanta SC M.S.I. SRL a formulat contestație împotriva ordonanței nr. 169 din 20 iunie 2001 emisă de C.N.V.M.
Prin ordonanța nr. 169 din 20 iunie 2001 emisă de C.N.V.M. au fost restricționate la vânzare următoarele dețineri de acțiuni:
- 125.572 acțiuni deținute de SC R. SA la SC C. SA Oradea;
- 56.460 acțiuni deținute de SC R. SA la SC C.A. SA București;
- 60.690 acțiuni deținute de SC R. SA și 45.402 acțiuni deținute de SC P.C. la SC G.I.T. SA București;
- 266.275 acțiuni deținute de D.A.M.F.L. la SC C. SA București;
- 1.765.024 acțiuni deținute de D.A.M.E.I. la SC F. SA București;
- 133.014 acțiuni deținute de D.A.M.E.I. și 57.004 acțiuni deținute de SC M.S.I. SRL la SC R. SA București;
- 239.460 acțiuni deținute de S.M. la SC C.C. SA București;
- 3.399.120 acțiuni deținute de SC R.A. SA la SC D. SA București;
- 240.210 acțiuni deținute de SC I. SRL la SC S.S. SA București (fostă SC F.R.B.);
- 138.929 acțiuni deținute de SC P. SA la SC S. SA București;
- 58.337 acțiuni deținute de SC R. SA la SC M. SA;
- 107.005 acțiuni deținute de D.A.M.E.I. la SC S. SA S.
Cauza a fost suspendată inițial prin încheierea din 11 iunie 2002 până la soluționarea dosarului penal.
Prin Ordin din 25 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a conflictului ivit între D.I.I.C.O.T. și D.N.A., cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, dar s-a emis ordonanța din 18 iulie 2008 de către parchetul de pe lângă Tribunalul București și a fost declinată competența în favoarea D.I.I.C.O.T. - structura centrală.
Ulterior, prin ordin din 30 martie 2010 a Procurorului D.I.I.C.O.T. s-a dispus reînceperea urmăririi penale împotriva inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de subminare a economiei naționale și s-a declinat cauza, după disjungere, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București pentru săvârșirea altor infracțiuni.
Instanța de fond, prin încheierile din 5 octombrie 2011 și 11 ianuarie 2012, a menținut măsura suspendării cauzei până la finalizarea dosarului penal aflat în prezent pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
în raport de aceste dispoziții și de probele depuse la dosar se constată că încheierile atacate au fost date cu nerespectarea acestor prevederi.
Este adevărat că legea dă posibilitatea instanței de a suspenda cauza, art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instituind un caz de suspendare facultativă a judecării cauzei, dar atunci când apreciază că se impune suspendarea trebuie să verifice îndeplinirea condiției impuse de text.
Astfel, în cauză, din probele depuse nu rezultă că s-a început urmărirea penală pentru vreo infracțiune în condițiile în care, după declinări succesive de competență între organele parchetului, față de sesizarea care datează din 2001, în 2010 dosarul a fost declinat în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, dar nu s-a făcut vreo dovadă în sensul că în acel dosar s-ar fi început urmărirea penală pentru vreo infracțiune și astfel nici nu se poate stabili dacă aceea infracțiune are înrâurire hotărâtoare asupra prezentei cauze.
De aceea, se impune, în baza art. 312 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei, pentru continuarea judecății la instanța de fond.
Această soluție se impune și în baza unor alte argumente ce țin de respectarea dreptului la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa cum s-a subliniat, prin ordonanța din 20 iunie 2011 emisă de C.N.V.M. au fost restricționate de la tranzacționare mai multe dețineri de acțiuni, între care 133.014 acțiuni deținute de D.A.M.E.I. și 57.004 acțiuni deținute de SC M.S.I. SRL la SC R. SA București.
Dosarul penal invocat de instanța de fond viza și aceste dețineri de acțiuni, modul lor de dobândire, dar ordonanța nr. 169/2001 a fost contestată separat de D.D.A.E.I. și de SC M.S.I. SRL.
Dacă în cazul reclamantei din prezenta cauză dosarul prezent a fost suspendat în baza art. 244 C. proc. civ. pentru că există cercetările penale, în cazul contestației formulate de SC D.A.M.E., deși a fost inițial suspendată în 2002, a fost repusă pe rol în 2008 și a fost soluționată irevocabil prin decizia nr. 2104 din 9 aprilie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin urmare, nu se poate accepta ca, în cazul celor două societăți comerciale, soluțiile să fie total diferite, respectiv suspendarea până la finalizarea dosarului, deși în cazul identic nu s-a menținut măsura suspendării.
Trebuie precizat că și în cazul altor contestații formulate împotriva aceleiași Ordin nr. 169/2001 s-au pronunțat soluții irevocabile (decizia nr. 1437 din 17 martie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 3908 din 16 decembrie 2002 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).
| ← ICCJ. Decizia nr. 3185/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3177/2012. Contencios → |
|---|
