ICCJ. Decizia nr. 3225/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.T., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate calitatea de lucrător al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
în motivarea acțiunii s-a arătat că, în urma sesizării formulate de V.D.I., prin cererea înregistrată din 30 martie 2009, s-au efectuat verificări conform art. 1 alin. (7) și alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității aprobată cu modificările și completările prin Legea nr. 293/2008, în ceea ce privește pe pârâtul M.T. privind calitatea sa de lucrător al Securității.
A susținut reclamantul că, din nota de constatare din 30 septembrie 2010, precum și din înscrisurile atașate la dosarul cauzei rezultă următoarele:
Pârâtul M.T. a avut gradele de maior (1968, 1971, 1972), locotenent colonel (1974,1975), respectiv colonel (1985) în cadrul Direcției a III-a Serviciul 9 (1968, 1971, 1972, 1975), Serviciul 8 (1974, 1985), Serviciul 6 (1975) și funcția de șef de colectiv în cadrul Serviciului 8 (1975, 1985).
S-a mai susținut că în această calitate a procedat la dirijarea rețelei informative pe lângă o persoană urmărită de către organele de Securitate deoarece a avut manifestări antisovietice, " a dispus deschiderea dosarului de urmărire informativă pentru o persoană semnalată că a întreținut relații neoficiale cu diplomații capitaliști", ulterior a procedat la dirijarea rețelei informative în vederea clarificării acestui caz, a aprobat instalarea unor măsuri speciale la domiciliu, prin care să se poată ști care sunt persoanele care îl vizitează și discuțiile purtate.
S-a concluzionat că, prin activitățile desfășurate, pârâtul, în calitate de angajat al fostei Securității, a îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
în combaterea acțiunii s-a susținut, în esență, că atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și din documentele depuse nu rezultă care este legătura dintre numitul V. Dan îoan, autorul cererii adresate C.N.S.A.S. și oricare din persoanele indicate prin inițiale din nota în constatare, că deși în conținutul acesteia se menționează că s-a solicitat stabilirea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului, în cercetarea realizată de Direcția de Investigații a C.N.S.A.S. se indică trei dosare respectiv nr. x, nr. y și z, fără nici o legătură cu cel anterior indicat.
S-a mai argumentat în apărare că, în nici unul din cele trei dosare ce au făcut obiectul cercetării, menționate ca atare în nota de constatare, nu se regăsește vreun element din care să rezulte în sarcina sa, activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, că activitatea sa a privit exclusiv operațiuni de contraspionaj, legale la vremea respectivă, dar și astăzi și practicate în toate statele democratice, și deci prin acțiunile desfășurate nu a vizat viața privată a vreunei persoane și cu atât mai puțin lezarea vreunui drept fundamental, ci dimpotrivă a respectat legile și Constituția de la acea vreme.
Prin Sentința civilă nr. 3805 din 30 mai 201, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul M.T. și a constatat existența calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul M.T., în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 - lucrător al Securității - este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989; a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Referitor la prima condiție impusă de textul de lege mai sus menționat - respectiv calitatea de ofițer(...) al Securității (..), Curtea de apel a constatat că este îndeplinită, întrucât din actele dosarului rezultă că pârâtul M.T. a fost angajat al fostei Securități cu gradele de maior (1968, 1971, 1972), locotenent colonel (1974, 1975), respectiv colonel(1985), în cadrul Direcției a III-a a Serviciului 9 (1968, 1971, 1972, 1975), Serviciul 8 (1974, 1985), Serviciul 6 (1975) și funcția de Șef de colectiv în cadrul Serviciului 8 (1974, 1985)-(pagina 11 dosar).
Referitor la cea de-a doua condiție impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului, instanța de fond a apreciat că și această condiție este îndeplinită, având în vedere următoarele:
Este adevărat că, în nota de constatare nu apar referiri la dosarul persoanei îndreptățite -V.D.I. - care, prin cererea înregistrată din 30 martie 2009 a solicitat verificarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului său, în temeiul art. 2 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, însă din documentele depuse în fața instanței rezultă că, activitatea persoanei îndreptățite a făcut obiectul verificărilor făcute de pârât în calitatea sa de ofițer al fostei Securități.
Astfel, Curtea de Apel a reținut că pârâtul a contribuit cu informații la completarea Dosarului nr. 1234238 deschis pe numele persoanei urmărite V.D.I., semnând documentul intitulat "Analiza verificării lui V." din data de 21 octombrie 1974, precum și înscrisul numit" Plan de măsuri în D.U.I. V." din data de 06 noiembrie 1974, în care sunt menționate măsurile informativ-operative luate în dosarul de urmărire informativă a lui V.G.V.
în aceeași calitate, pârâtul M.T. a contribuit cu informații și în dosarul avându-l ca titular pe numitul R.Ș., întocmind nota-raport, de asemenea, în dosarul avându-l ca titular pe C.O., actor la Teatrul Național din Cluj urmărit din 1960 de Direcția Regională Cluj, în baza unor informații din care rezultă că sus-numitul în perioada în care a fost angajat al Teatrului de Stat Bârlad a avut manifestări antisovietice, pârâtul a întocmit Note informative în calitate de ofițer de legătură și în dosarul avându-l ca titular pe P.P. față de care, prin rezoluția olografa trecută pe nota informativă, pârâtul a făcut următoarea mențiune: " deschideți-i D.U.I. pentru a verifica natura relațiilor dintre PP și diplomații capitaliști menționați în semnalare".
Or, a tras concluzia instanța de fond, prin astfel de activități, care au vizat persoane determinate, cetățeni români, pârâtul M.T. a desfășurat activități, prin care a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, precum - dreptul la viață privată prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, și art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile civile și politice.
Pe de altă parte, curtea de apel a avut în vedere faptul că, prin prevederile prezentei ordonanțe în nici un caz nu se urmărește o condamnate a persoanelor verificate, ci doar o devoalare publică a activităților și actelor petrecute în timpul regimului comunist, care prin intermediul Securității a exercitat o permanentă teroare împotriva propriilor cetățeni, a drepturilor și libertăților fundamentale, nefiind necesară îndeplinirea vreunei condiții legată de consecințele juridice sau de orice altă natură produse persoanelor vizate.
Prin urmare, a concluzionat prima instanță, accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității prin consemnarea publică a abuzurilor petrecute, ar trebui să contribuie la o mai bună înțelegere a trecutului, prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.T., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
în dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul-pârât a susținut în esență că, în mod greșit s-a reținut prin sentința atacată calitatea sa de lucrător al Securității deși în cauză nu erau îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata această calitate.
Astfel, susține recurentul că deși prin nota de constatare se menționează că s-a solicitat stabilirea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului (cota C.N.S.A.S.) acest dosar nu a făcut obiectul cercetării, fiind prezentate alte trei dosare care nu au legătură cu obiectul cauzei.
Totodată, recurentul a susținut că hotărârea atacată este netemeinică având în vedere faptul că din documentele depuse la dosarul C.N.S.A.S. nu rezultă nici o faptă săvârșită de acesta prin care să se fi produs o îngrădire sau încălcare a unui drept sau libertate fundamentală.
Examinând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în temeiul art. 3041C. proc. civ., înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată "persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului".
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că acțiunea în constatare prevăzută de dispozițiile ar. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată poate fi formulată în scopul de a se constata calitatea de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea sau din oficiu, pentru persoanele prevăzute la art. 4 și 5 din ordonanță.
în speță numitul V.D.I. a solicitat verificarea recurentului-pârât.
în aceste condiții, este obligatoriu ca recurentul să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ al numitului V.G.V. - tatăl acestuia, respectiv dosarul, în scopul constatării calității de lucrător al Securității a recurentului.
Din nota de constatare din 30 septembrie 2009 emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 precum și din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea dosarului titular R.S., dosar titular C.O., dosar titular P.P. și nicidecum la instrumentarea dosarului persoanei pentru care s-a solicitat verificarea, respectiv V.G.V.
Singurele documente depuse la dosarul instanței de fond din care rezultă informații cu privire la dosarul deschis pe numele persoanei urmărite V.G.V., documente nemenționate în nota de constatare, documente intitulate "Analiza verificării lui V." din data de 21 octombrie 1974 și "Plan de măsuri în D.U.I. V." din data de 6 noiembrie 1974 în care se menționează măsuri informativ - operative, sunt irelevante în cauză întrucât nu rezultă că acestea au fost întocmite sau semnate de către recurentul-pârât.
Astfel fiind, instanța de control judiciar constată că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond ca fiind îndeplinită cea de-a doua condiție legală impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv faptul că recurentul-pârât ar fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului, din documentele mai sus menționate nerezultând că activitatea persoanei îndreptățite a făcut obiectul unor verificări efectuate de recurentul-pârât în calitatea sa de ofițer al fostei Securități.
în raport d cele anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de fond realizând o interpretare greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) precum și a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.
Pe cale de consecință, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, a admis recursul formulat și a modificat sentința atacată în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de C.N.S.A.S.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3220/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3216/2012. Contencios → |
|---|
