ICCJ. Decizia nr. 3210/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3210/2012
Dosar nr. 2514/2/2011
Şedinţa publică de la 26 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată, apărările pârâţilor şi derularea procedurilor în faţa instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, nr. 2514/2/2011 din 18 martie 2011 reclamanta SC "R." SRL a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Guvernul României solicitând următoarele:
- admiterea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. c) - Cap. I - Secţiunea 3 din H.G. nr. 1.010/2004,
- anularea în tot a Adresei înregistrată la pârâtă sub nr. 1447020/S3/MI din 04 februarie 2011 (denumită în continuare "Adresa") prin care reclamanta a fost informată despre faptul că licenţa de funcţionare cu nr. 0139/P din 04 februarie 2005 nu a fost reînnoită,
- obligarea pârâtei I.G.P.R. să dispună reînnoirea licenţei de funcţionare a reclamantei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat următoarele:
1. Nelegalitatea dispoziţiilor art. 7 lit. c) - Cap. I, Secţiunea 3 din H.G. nr. 1.010/2004 este evidentă prin raportare la situaţia potrivit căreia pentru reînnoirea licenţei nu se pot solicita documente suplimentare faţă de cele stabilite de lege pentru emiterea unei noi licenţe de funcţionare (ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 333/2003).
S-a arătat că în adresa primită din partea pârâtei în data de 14 februarie 2011 se justifică refuzul de reînnoire a licenţei reclamantei prin faptul că nu ar fi depus Certificatul de atestare fiscală care să dovedească că ar fi fost achitate taxele şi impozitele la bugetul consolidat, în temeiul dispoziţiilor art. 7 lit. c) - Cap. I, Secţiunea 3 din H.G. nr. 1.010/2004.
A susţinut reclamanta că această dispoziţie din H.G. nr. 1.010/2004 care prevede obligativitatea prezentării dovezii de achitare a impozitelor şi taxelor este nelegală, întrucât contravine şi adaugă în mod nepermis la dispoziţiile Legii nr. 333/2003.
Concret, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 333/2003 care stabileşte condiţiile ce trebuie întrunite pentru obţinerea licenţei de funcţionare, nu prevede obligativitatea prezentării Certificatului de atestare fiscală pentru emiterea licenţei de funcţionare a societăţilor specializate de pază şi protecţie. Deci, a fortiori, nu se poate impune - printr-un act normativ inferior Legii nr. 333/2003 - stabilirea unei condiţii suplimentare ("dovada achitării impozitelor şi taxelor") pentru reînnoirea licenţei, faţă de condiţiile cerute pentru însăşi emiterea licenţei.
Mai mult decât atât, aceasta condiţie suplimentară nu putea fi introdusă în cuprinsul H.G. nr. 1010/2004 care este un act normativ cu forţa inferioară Legii nr. 333/2003. Este evident faptul că prevederile art. 7 lit. c) din H.G. 1.010/2004 "adaugă la lege", în sensul în care se stabileşte o condiţie suplimentară faţă de condiţiile cerute pentru însăşi emiterea licenţei de funcţionare.
2. În urma constatării nelegalităţii dispoziţiilor art. 7 lit. c) - Cap. I, Secţiunea 3 din H.G. nr. 1.010/2004, a arătat reclamanta că se impune reînnoirea licenţei de funcţionare a reclamantei.
A mai susţinut că reînnoirea licenţei se impune, de altfel, şi în raport de condiţiile concrete ale speţei în care procedura de emitere a certificatului fiscal este blocată de autorităţile fiscale, care refuză să procedeze la compensarea datoriilor fiscale ale societăţii cu sumele pe care aceasta le-a plătit în plus la bugetul de stat.
În astfel de condiţii, reclamanta apreciază că se impune reînnoirea - cel puţin provizorie a licenţei de funcţionare - până la finalizarea chestiunilor de natură fiscală care blochează emiterea Certificatului de atestare fiscală.
În drept, a invocat Legea nr. 554/2004, Legea nr. 333/2003, H.G. nr. 1.010/2004, Constituţia României.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate, precum şi a acţiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Guvernul României s-a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate ca nefondată având în vedere că H.G. nr. 1010/2004 este temeinică şi legală, fiind adoptată de către executiv, astfel cum reiese şi din Nota de fundamentare care a însoţit proiectul actului administrativ, prin însuşirea proiectului iniţiat de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Prin cererea de intervenţie formulată de intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor s-a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate, ca nefondată pentru motivele invocate prin întâmpinare de pârâtul Guvernul României, în interesul căruia a intervenit.
II. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 6.632 din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor, a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. c) - Capitolul I, Secţiunea 3 din H.G. nr. 1.010/2004, invocată de reclamanta SC "R." SA, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca nefondată.
A respins cererea formulată de reclamanta SC "R." SA de anulare a adresei nr. 1447020/S3/MI din 04 februarie 2011 emisă de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, ca nefondată.
A respins cererea de obligare a pârâtei Inspectoratul General al Poliţiei Române la reînnoirea licenţei de funcţionare a reclamantei SC "R." SRL, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 1447020 din 04 februarie 2011 emisă de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române i-a fost comunicat reclamantei SC "R." SRL că cererea acesteia nr. 379/2010 prin care a solicitat reînnoirea licenţei de funcţionare nr. 0139/P din 04 februarie 2005 a fost respinsă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, respectiv conducerea societăţii nu a depus la documentaţia prezentată în vederea reînnoirii, certificatul de atestare fiscală care să dovedească că au fost achitate taxele şi impozitele la bugetul consolidat, conform art. 7 lit. c) - Capitolul I, Secţiunea a III-a din H.G. nr. 1.010/2004.
Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva acestei adrese la care i-a fost comunicată adresa nr. 1447513 din 03 martie 2011 prin care s-a reiterat răspunsul anterior, potrivit căruia nu a făcut dovada achitării taxelor şi impozitelor conform art. 7 lit. c) din Secţiunea a II-a a H.G. nr. 1.010/2004.
A reţinut Curtea de Apel că, potrivit art. 7, Capitolul I, Secţiunea 3 din Normele metodologice privind eliberarea, reînnoirea, suspendarea şi anularea licenţelor de funcţionare pentru societăţile specializate de pază şi protecţie, avizarea conducătorilor şi atestarea agenţilor de pază aprobate prin H.G. nr. 1010/2004, unul dintre documentele obligatorii pe care trebuie să le depună societatea solicitantă este "c) cazierul fiscal şi dovada achitării taxelor şi impozitelor", condiţie pe care reclamanta nu a dovedit-o şi care a fost invocată de pârâtul I.G.P.R. în refuzul de a reînnoi licenţa de funcţionare.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a acestor dispoziţii, invocată de reclamantă, prima instanţă a reţinut că reclamanta susţine că impunerea condiţiei depunerii cazierului fiscal şi dovedirii achitării taxelor şi impozitelor ar contraveni dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 333/2003 care nu prevede această condiţie pentru emiterea licenţei de funcţionare, astfel că nu se poate prevedea nici pentru reînnoirea licenţei de funcţionare.
Art. 20 alin. (3) din Legea nr. 333/2003 enumera la literele a) - f) condiţiile necesare pentru obţinerea licenţei de funcţionare, fără însă a prevedea care sunt condiţiile pentru reînnoirea licenţei de funcţionare.
Însă, prin dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 333/2003 se prevede că normele de aplicare ale acestei legi se stabilesc prin hotărâre de guvern, iar art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că "actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă".
Având în vedere aceste dispoziţii, instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.010/2004 sunt nelegale numai în măsura în care contrazic dispoziţiile Legii nr. 333/2003, nu şi în măsura în care impun condiţii suplimentare pentru reînnoirea licenţelor de funcţionare, având în vedere că Legea nr. 333/2003 prevede condiţiile generale de emitere a licenţelor de funcţionare, dar lasă competenţa Guvernului de a stabili prin hotărâre, normele de aplicare ale acestei legi, care pot cuprinde şi condiţii speciale pentru reînnoirea licenţelor de funcţionare, ce nu au fost prevăzute în lege.
Faţă de cele arătat mai sus, Curtea de Apel a constatat că reclamanta nu a făcut dovada îndepliniri condiţiei prevăzute de art. 7 lit. c) - Capitolul I, Secţiunea 3 din H.G. nr. 1.010/2004, astfel încât refuzul pârâtului I.G.P.R. de a reînnoi licenţa de funcţionare a reclamantei este un refuz justificat.
În final, a reţinut că nici apărările privind existenţa unor plăţi nedatorate ale reclamantei către bugetul de stat care ar duce la stingerea obligaţiilor restante cu care apare în cazierul fiscal, prin compensare, nu sunt întemeiate, atâta timp cât nu se face dovada de către reclamantă a stingerii acestor datorii, existenţa unor litigii în legătură cu acestea nefiind suficient pentru a se considera că reclamanta a făcut dovada achitării taxelor şi impozitelor.
III. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC "R." SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele prevăzute de art. 304 punctele 8 şi 9 şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Solicită recurenta-reclamantă admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, respectiv: admiterea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. c) teza finală, Cap. 1, Secţiunea 3 din H.G. nr. 1.010/2004, anularea în tot a Adresei înregistrată la pârâtă sub nr. 1447020/S3/MI din 4 februarie 2011 prin care societatea a fost informată despre faptul că licenţa de funcţionare cu nr. 0139/P din 04 februarie 2005 nu a fost reînnoită şi obligarea pârâtei I.G.P.R. să dispună reînnoirea licenţei de funcţionare.
Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă SC "R." SRL aduce următoarele critici sentinţei atacate:
- În mod greşit a respins prima instanţă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. c) teza finală, Cap. I, Secţiunea 3 din H.G. nr. 1.010/2004, în ipoteza în care, în mod evident, prin stabilirea condiţiei suplimentare a prezentării Certificatului de atestare fiscală pentru reînnoirea licenţei de funcţionare, "se adaugă" la Legea nr. 333/2003, prin raportare la dispoziţiile art. 20 alin. (3) din acest act normativ (art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 din C. proc. civ.).
Se susţine că această condiţie suplimentară nu putea fi introdusă în cuprinsul H.G. nr. 1.010/2004, care este un act normativ cu forţă juridică inferioară Legii nr. 333/2003, în condiţiile în care, pentru emiterea licenţei de funcţionare nu se prevede o astfel de obligaţie, soluţia instanţei de fond, validând practic o discriminare între societăţile care obţin o licenţă nouă şi cele care vor să obţină prelungirea acestei licenţe.
- În urma constatării nelegalităţii dispoziţiilor art. 7 lit. c) teza finală, Cap. I, Secţiunea 3 din H.G. nr. 1.010/2004, instanţa de fond trebuia să dispună reînnoirea licenţei de funcţionare, având în vedere că toate celelalte condiţii prevăzute de lege sunt îndeplinite de societatea recurentă (art. 3041 C. proc. civ.).
- Instanţa de fond trebuia să se raporteze şi la condiţiile concrete ale speţei, în care procedura de emitere a certificatului fiscal este blocată de autorităţile fiscale (art. 3041 C. proc. civ.).
În cadrul acestui motiv de recurs se susţine că societatea a efectuat un audit al situaţiilor financiare aferente anilor 2006 - 2010, în urma căruia s-a reliefat că există plăţi considerabile efectuate la bugetul de stat, deşi acestea nu erau datorate, însumând 236.696 RON şi majorări în cuantum de 17.866 RON.
Se mai arată că societatea a solicitat autorităţilor fiscale compensarea vărsămintelor efectuate în plus cu plăţile efectuate în contul taxei pe valoarea adăugată până la soluţionarea acesteia fiind blocată eliberarea certificatului de atestare fiscală.
În acest context, afirmă că nu se poate condiţiona reînnoirea licenţei de funcţionare a societăţii de obţinerea acestui certificat, deoarece ar fi pusă în situaţia de a achita debite pe care nu le datorează, doar pentru a îndeplini o condiţie formală şi total nelegală stabilită printr-o hotărâre de guvern, care adaugă la lege.
IV. Hotărârea instanţei de recurs
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 333/2003 reglementează în mod expres condiţiile necesare pentru obţinerea licenţelor de funcţionare pentru societăţile specializate de pază şi protecţie, avizarea conducătorilor şi atestarea agenţilor de pază (lit. a) - f)), fără însă a reglementa şi condiţiile care trebuie îndeplinite în cazul reînnoirii, suspendării sau anulării acestor licenţe.
Potrivit dispoziţiilor art. 69 din aceeaşi lege - Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, normele de aplicare ale acestei legi se stabilesc prin hotărâre de Guvern.
În aceste condiţii, prin H.G. nr. 1.010/2004 au fost aprobate Normele metodologice privind eliberarea, reînnoirea, suspendarea şi anularea licenţelor de funcţionare pentru societăţile specializate de pază şi protecţie.
Art. 7 din Anexa nr. 1, Secţiunea 3 din aceste Norme, reglementează condiţiile ce trebuie îndeplinite în cazul în care o astfel de societate solicită reînnoirea la fiecare 3 ani a licenţei.
Printre celelalte condiţii (lit. a) - g)) este prevăzută la lit. c) şi cea care vizează prezentarea cazierului fiscal şi dovada achitării taxelor şi impozitelor.
Având în vedere dispoziţiile Legii-cadru, respectiv Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, valorilor, bunurilor şi protecţia persoanelor - art. 20 alin. (3) care reglementează doar condiţiile pentru obţinerea licenţei, precum şi dispoziţiile art. 7 lit. c) din Anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a acestei legi aprobate prin H.G. nr. 1.010/2004, Curtea constată că aceste din urmă dispoziţii nu contravin Legii nr. 333/2004, care prevăd condiţii generale pentru obţinerea licenţelor. Ori, după cum s-a arătat, potrivit art. 69 din aceeaşi lege, Guvernul este cel care are competenţa de a stabili prin hotărâre de Guvern normele de aplicare ale acestei legi.
Aceste norme pot cuprinde şi condiţii speciale pentru reînnoirea licenţelor, de vreme ce în Legea nr. 333/2003 nu sunt prevăzute în mod expres decât condiţiile cerute pentru obţinerea licenţelor.
În cauza de faţă, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor cerute pentru reînnoirea licenţei de funcţionare (cazierul fiscal şi dovada achitării taxelor şi impozitelor), motiv pentru care în mod legal cererea sa de reînnoire a licenţei a fost respinsă.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 3121 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC "R." SRL Bucureşti, împotriva Sentinţei civile nr. 6.632 din 9 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3161/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3229/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
