ICCJ. Decizia nr. 3229/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3229/2012
Dosar nr. 10314/2/2010
Şedinţa publică de la 26 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul V.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Ilfov - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi Judeţul Ilfov şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi: anularea Deciziei nr. 4.639 din 13 mai 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, anularea Certificatului nr. 503 din 22 martie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Judeţ Ilfov prin care s-a stabilit că reclamantul nu se încadrează în criteriile medico-psihososciale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al MMFŞS şi Ordinul 1.992 din 19 noiembrie 2007 al MSP, obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de încadrare în grad de handicap grav cu însoţitor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul arată că a depus la Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Judeţ Ilfov dosarul necesar pentru eliberarea certificatului de încadrare în gradul de handicap grav în raport de actele medicale eliberate de medicii specialişti.
Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Judeţ Ilfov a dispus la data de 22 martie 2010 respingerea cererii de încadrare în grad de handicap apreciind că reclamantul nu se încadrează în criteriile medico-psihososciale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al MMFES şi Ordinul 1.992 din 19 noiembrie 2007 al MSP.
Împotriva acestui act a formulat contestaţie la Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, care la rândul ei prin Decizia nr. 4.639 din 13 mai 2010 a dispus că reclamantul nu are un handicap, ci o boală, respectiv complicaţia unei boli cardiovasculare, neîncadrându-se în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al MMFES şi Ordinul 1.992 din 19 noiembrie 2007 al MSP.
A susţinut reclamantul că deciziile celor două comisii sunt nelegale prin raportare la dispoziţiile legale ce reglementează încadrarea în gradul de handicap, concluziile care au stat la baza soluţiilor pronunţate fiind vădit eronate.
Astfel, a arătat reclamantul, că aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, acesta a suferit la data de 29 august 2009 un accident cardiovascular - AVC ISCHEMIC SYLVIAN, HEMIPLEGIE STG. II GRUP de risc înalt, în urma căruia prezintă un deficit motor grav al membrelor stângi, fiind imobilizat la pat şi dependent de ajutor extern pentru igienă personală, hrană, etc, asa cum de altfel s-a constatat şi prin referatul de anchetă socială efectuat de Primăria comunei Jilava la data de 11 ianuarie 2010.
S-a mai arătat că, deşi dosarul depus la Comisie a fost complet din punct de vedere al documentaţiei necesare, conform legii, autorităţile competente pentru stabilirea încadrării în grad de handicap, nu au respectat prevederile art. 6 alin. (9) din H.G. nr. 430/2008, neefectuând evaluarea complexă la domiciliul reclamantului, aşa cum este prevăzut pentru persoanele nedeplasabile, mulţumindu-se să pronunţe soluţia numai în temeiul actelor din dosar.
A mai menţionat reclamantul că acordarea de asistent social se impune cu atât mai mult cu cât reclamantul nu are familie, fiind văduv: "singura rudă, sora sa, fiind o femeie în vârsta, 78 de ani şi fără posibilităţi materiale".
Prin întâmpinare pârâta Comisia de Expertiză a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a Jud. Ilfov a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de Expertiză a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a jud. Ilfov, având în vedere că anularea deciziei pronunţate de către Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi obligarea acesteia de a emite o nouă decizie ar reprezenta temeiul pentru care reclamantul ar putea beneficia de toate drepturile acordate de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Prin Sentinţa civilă nr. 3.329 din 10 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
A admis acţiunea formulată de reclamantul V.A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Ilfov - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Judeţul Ilfov şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
A anulat Decizia nr. 4.639 din 13 mai 2010 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi Certificatul nr. 503 din 22 martie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Consiliului Judeţean Ilfov.
A obligat pârâtele să emită o decizie de încadrare în grad de handicap grav cu însoţitor în favoarea reclamantului.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia de Expertiză a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a Judeţului Ilfov, Curtea de Apel a apreciat ca fiind neîntemeiată, reţinând că certificatele emise de către această pârâtă pot fi contestate în temeiul dispoziţiilor art. 87 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 448/2006 modificată şi republicată, la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap şi reprezintă, de fapt, actul administrativ în care o persoană este încadrată sau nu într-un grad de handicap.
În ceea ce priveşte excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile a constatat instanţa că este, de asemenea, nefondată, în considerarea faptului că reclamantul a contestat potrivit dispoziţiilor Legii nr. 448/2006 certificatul emis de către Comisia de evaluare în faţa autorităţii competente, respectiv Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, iar potrivit acestei legi, contestarea certificatului reprezintă procedură prealabilă în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
Pe fondul cererii, s-a reţinut că potrivit criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 şi al MMFES şi Ordinul nr. 1.992/2007 al MSP, afecţiunile de care suferă reclamantul atestate prin actele medicale, scrisorile medicale şi constatările celor două autorităţi publice, dar şi din referatul de anchetă socială efectuat de Primăria comunei Jilava, (accident cardiovascular, hemiplegie stg. II grup de risc înalt, cu deficit motor grav al membrelor stângi, imobilizat la pat dependent de ajutor extern), reclamantul se încadrează în prevederile Anexei nr. 1 Cap. VII şi ale Secţiunii a III-a parag. 2, astfel încât, poate beneficia la încadrarea în grad de handicap grav cu însoţitor.
Totodată, s-a avut în vedere şi prevederea cuprinsă în Legea-cadru în materie care defineşte persoanele cu handicap grav ca fiind acele persoane care datorită unor afecţiuni fizice mentale sau senzoriale sunt lipsite de posibilitatea de a desfăşura în mod normal activităţi cotidiene, ceea ce în cazul reclamantului se desprind cu evidenţă, atât din actele medicale, cât şi din referatul de anchetă socială depus la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Judeţul Ilfov şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, susţinând că hotărârea atacată este nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenţii arată că instanţa de fond a încălcat Ordinul comun nr. 762 al Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse din 1992 şi al Ministerul Sănătăţii Publice din 2007 - Cap.7: funcţiile neuro-mulculo-scheletice, pct. 2 afecţiuni neurologice - lit. b, în sensul că, în speţă nu se regăseşte niciuna din cauzele prevăzute în actul normativ pentru a putea încadra accidentul vascular central sylvian drept temei legal pentru încadrarea intimatului în categoria de persoană cu accident grav (malformaţii congenitale vasculare cerebrale, valvulopatii reumatismale contractate precoce sau congenitale ş.a). Totodată, hemiplagia stângă de care suferă intimatul nu este stipulată de ordinul menţionat, fiind menţionate doar parapareze, tetrapareze/tetraplegii, monopareze/monoplegii, instanţa încălcând prevederea expresă a normei incidente.
Recurenta Comisia de Expertiză a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a Judeţului Ilfov a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul soluţionării excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive. Astfel, recurenta susţine că numai Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap are calitate procesuală pasivă, în ceea ce priveşte obligaţia de emitere a unei decizii de încadrare în grad de handicap grav cu însoţitor.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, instanţa de fond a analizat în mod corect încadrarea în grad de handicap a reclamantului, reţinând că în raport de diagnosticul şi starea fizică a acestuia (AVC ischemic sylvian, hemiplegie stg. II, grup de risc înalt, în urma căruia prezintă un deficit motor grav al membrelor stângi, fiind imobilizat la pat şi dependent de ajutor extrem pentru igiena personală, hrană etc.) acesta se încadrează în prevederile Anexei nr. 1, Cap. VII şi ale Secţiunii a III-a, parag. 2, respectiv în gradul de handicap grav, cu însoţitor.
Argumentaţia recurentului Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale nu poate fi primită, deoarece la litera c) sunt prevăzute inclusiv "monopareze/monoplegii", deci cu atât mai mult trebuie aplicată această normă la "hemiplegii" (paralizia a două membre, unul superior şi unul inferior).
De asemenea, este nefondat motivul de recurs privind lipsa calităţii procesuale pasive a Comisiei Judeţene Ilfov, deoarece instanţa de fond a dispus anularea certificatului emis de această comisie.
Faţă de considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate, iar în baza art. 274 C. proc. civ. recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
+++
Respinge recursurile declarate de Comisia de Expertiză a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a Judeţului Ilfov şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, împotriva sentinţei civile nr. 3329 din 10 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Obligă recurenţii la plata sumei de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3210/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5013/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
