ICCJ. Decizia nr. 3268/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3268/2012
Dosar nr. 157/1/2012
Şedinţa publică de la 27 iunie 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 mai 2011 Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a suspendat judecarea cauzei, având ca obiect recursul declarat de reclamantul T.C. împotriva sentinţei civile nr. 3973 din 6 decembrie 2010, conform dispoziţiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.
Recursul declarat împotriva acestei încheieri, a fost respins ca inadmisibil de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 4208 din 20 septembrie 2011, reţinându-se că încheierea nu poate fi atacată separat cu recurs, fiind pronunţată de instanţa investită cu soluţionarea recursului, ori din economia dispoziţiilor art. 2441 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că se poate declara recurs separat împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei, dacă aceasta este pronunţată de instanţa de fond sau de instanţa de apel.
Împotriva deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal recurentul-reclamant T.C. a formulat cererea de revizuire, în temeiul art. 322 alin. (5) C. proc. civ.
Revizuentul a susţinut, în esenţă, că îşi întemeiază cererea de revizuire pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. raportat la prevederile deciziei nr. 24 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul de recurs în interesul Legii nr. 9/2011 coroborat cu prevederile art. 330 alin. (4) şi art. 129 alin. (6) C. proc. civ. cu referire la aplicarea coroborativă a prevederilor art. 327 C. proc. civ. şi cu referire la prevederile art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Cererea de revizuire este inadmisibilă.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putu fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cerere.
Deşi cerinţa „evocării fondului” este prevăzută în mod expres de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. doar pentru hotărârile pronunţate de instanţele de recurs, revizuirea priveşte toate hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei deduse judecăţii deoarece motivele prevăzute de art. 322 vizează, ca regulă, situaţia de fapt.
În orice caz, motivul de la pct. 5 al art. 322 - „actul nou”, aşa cum reiese din lecturarea cererii de revizuire şi pe care se fundamentează cererea de faţă este clar conceput ca un remediu pentru cazurile în care instanţa a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea relevată de înscrisul prezentat de revizuent.
Ca atare, în privinţa sferei hotărârilor ce pot forma obiectul revizuirii devin incidente dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. care, în cazul deciziilor pronunţate în recurs, instituie condiţia evocării fondului.
Mai mult, întrucât motivele de revizuire vizează, ca regulă, situaţia de fapt, în doctrină şi jurisprudenţă s-a apreciat că revizuirea priveşte numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei, chiar dacă această cerinţă este prevăzută numai pentru hotărârile pronunţate de instanţa de recurs.
În ceea ce interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanţă, a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs, aceasta presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizării materialului probator.
Raportând cererea de revizuire la dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea cererii, în primul rând pentru că, nu s-a soluţionat fondul, recursul fiind respins ca inadmisibil şi, în al doilea rând, pentru că decizia nr. 24 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, în Dosarul nr. 9/2011, nu constituie un act nou în înţelesul prevăzut de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de T.C. împotriva deciziei nr. 4208 din 20 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3267/2012. Contencios. Cetăţenie.... | ICCJ. Decizia nr. 3279/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
