ICCJ. Decizia nr. 3279/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3279/2012
Dosar nr. 5914/85/2010
Şedinţa de la 27 iunie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC "I." SRL a chemat în judecată Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să restituie către reclamantă suma de 21.073 RON taxă de poluare şi TVA aferent de plată, întrucât nu are bază legală comunitară şi reprezintă o taxă nedatorată. A mai solicitat obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a achiziţionat prin finanţare un autoturism înmatriculat în Comunitatea Europeană (Germania) iar înmatricularea internă a autoturismului a fost condiţionată de achitarea taxei de poluare în sumă de 21.073 RON, pretins exigibilă în temeiul O.U.G. nr. 50/2008.
Prin întâmpinarea formulată pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sibiu în soluţionarea cauzei.
Pronunţându-se asupra excepţiei invocate, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1361/CA din 21 noiembrie 2011 a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că începând cu data de 1 octombrie 2007 calitatea de pârât o are Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor care faţă de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 atrage competenţa de soluţionare a curţii de apel.
La rândul său, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 93 din 7 martie 2012 a admis excepţia necompetenţei, materiale, invocată din oficiu, şi, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că întrucât obiectul acţiunii de faţă îl constituie o contribuţie asimilată unei creanţe fiscale, în sumă de 21.073 RON, competenţa materială în primă instanţă revine tribunalului şi nu curţii de apel.
Înalta Curte, examinând conflictul negativ de competenţă, constată că soluţionarea prezentei cauze revine Tribunalului Sibiu, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Astfel, obiectul cauzei de faţă îl constituie obligarea pârâţilor să restituie către reclamantă suma de 21.073 RON, reprezentând taxă de poluare, taxă asimilată unei creanţe fiscale.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Din analiza acestui text de lege rezultă că competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ este determinată în funcţie de două criterii, respectiv:
1) poziţionarea autorităţii publice emitente în sistemul administraţiei publice;
2) criteriul valoric, atunci când litigiul priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale precum şi accesorii ale acestora.
Cum din teza a II-a a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON, se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale rezultă că, competenţa de soluţionare a prezentei cauze urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. I. S.R.L. şi pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Administraţia Fondului pentru Mediu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi B.T.L.T. IFN SA în favoarea Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2012
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3268/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 3280/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
