ICCJ. Decizia nr. 3312/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3312/2012
Dosar nr. 12224/2/2009
Şedinţa publică de la 28 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii D.S.S. şi S.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul, prin intermediul Ambasadei României la Chişinău, să primească cererea şi actele necesare cu privire la redobândirea cetăţeniei române în termen rezonabil scurt, de maxim 30 de zile.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în luna septembrie 2006 s-au prezentat la Secţia Consulară a Ambasadei României de la Chişinău în vederea depunerii cererii şi actelor necesare pentru redobândirea cetăţeniei române în temeiul art. 101 din Legea nr. 21/1991, însă au fost refuzaţi; că la data de 10 noiembrie 2009 s-au adresat cu câte o cerere prealabilă la Ambasada României de la Chişinău cu rugămintea să fie în sfârşit programaţi pentru a putea depune cerere de redobândire a cetăţeniei române, dar nu au primit nici un răspuns; că pârâtul în mod intenţionat şi nejustificat refuză să le primească cererile de redobândire a cetăţeniei române; că prin acţiunile sale Ambasada României la Chişinău încalcă art. 12 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 21/1991 şi refuză nejustificat să le primească cererea.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, fiind invocate motive de fapt ce ţin de organizarea şi funcţionarea Ambasadei României la Chişinău.
Prin sentinţa civilă nr. 3436 din 17 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâtul ca prin intermediul Ambasadei României din Republica Moldova să procedeze de îndată la primirea cererii şi a actelor necesare în vederea redobândirii cetăţeniei române.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 21/1991, reclamanţii au solicitat redobândirea cetăţeniei române prin cerere adresată misiunii diplomatice a României la Chişinău, autoritatea publică competentă având obligaţia de a înregistra cererea formulată în vederea parcurgerii procedurii prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 21/1991 şi că apărarea pârâtei, potrivit căreia este în imposibilitate de a respecta dispoziţiile Legii nr. 21/1991 şi ale Legii nr. 554/2004, având în vedere capacitatea limitată a Secţiei Consulare din cadrul Ambasadei României la Chişinău, de a procesa dosarele cuprinzând acest tip de cereri şi actele necesare a fi depuse pentru înaintarea solicitării la Ministerul Justiţiei, a fost înlăturată, în condiţiile în care nu s-a făcut nicio probă în acest sens şi având în vedere dispoziţiile imperative ale Legii nr. 554/2004, care impun soluţionarea cererilor într-un termen de 30 de zile de la formulare.
Instanţa de fond a apreciat că, în condiţiile în care legea specială în materie, respectiv Legea nr. 21/1991, nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă cu atribuţii în domeniu are obligaţia de a soluţiona cererile formulate de persoane care doresc redobândirea cetăţeniei române, se impune respectarea dispoziţiilor cuprinse în norma generală şi a dreptului oricărui cetăţean la soluţionarea cererii, într-un termen rezonabil.
Referitor la petitul privind acordarea de daune morale, instanţa a apreciat că acestea nu pot fi acordate, reclamanţii nefăcând dovada condiţiilor cerute de lege, iar în baza art. 247 alin. (1) C. proc. civ., a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 200 RON către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu interpretarea greşită a legii.
Astfel, recurentul consideră că instanţa de fond a procedat greşit când a constatat că „se impune respectarea dispoziţiilor cuprinse în norma generală şi a dreptului oricărui cetăţean la soluţionarea cererii, într-un termen rezonabil”.
Recurentul arată că, la data declarării recursului, stadiul procesării cererilor de dobândire a atins un nivel satisfăcător faţă de anii anteriori, prin deschiderea unei locaţii a Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău, precum şi prin deschiderea Consulatelor Generale de la Cahul şi Bălţi.
Mai mult, arată recurentul, în locaţiile din Republica Moldova nou-înfiinţate (Cahul şi Bălţi), procesarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române are loc fără programare şi fără a mai fi necesară formularea unei scrisori de intenţie.
Se mai arată în motivele de recurs formulate în cauză că potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetăţenii moldoveni, categorie ce se încadrează în dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea şi la sediul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, fără nicio restricţie în ce priveşte situarea domiciliului sau condiţionat de obţinerea dreptului de şedere în România, ori de o programare prealabilă şi că, astfel, pentru cetăţenii moldoveni în mod specific, alternativa oferită de ultimele modificări legislative trebuie considerată ca fiind salutară, iar instanţa de contencios administrativ trebuie să ţină seama de faptul că nu mai subzistă nicio imposibilitate a reclamanţilor de a-şi valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991.
În lipsa unei culpe administrative, pentru argumentele precizate, recurentul consideră că nu putea fi obligat, în baza Legii contenciosului administrativ (cu discriminarea persoanelor ce au depus cereri anterior reclamanţilor, dar care nu au formulat acţiune în instanţă), să schimbe ordinea cronologică stabilită şi să primească cererea reclamanţilor.
Se mai arată în motivele de recurs că, şi dacă s-ar considera că cererea de programare a datei pentru prezentarea la sediul oficiului consular în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei nu a fost soluţionată într-un termen rezonabil, durata acestui termen rezonabil a fost decantată numai în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar, chiar şi aşa, ea nu se aplică decât în cazurile expres specificate. În condiţiile în care solicitanţii sunt rezidenţi în ţara a cărei cetăţenie o solicită, durata analizării cererii determină o vătămare prin limitarea drepturilor individului faţă de celelalte persoane în mijlocul cărora trăieşte în mod statornic şi care se bucură de plenitudinea beneficiilor oferite de statutul de cetăţean, ipoteză în care nu se regăsesc reclamanţii.
Interpretarea potrivit căreia aprecierea caracterului „rezonabil” al unui termen depinde de complexul circumstanţelor fiecărui caz în parte, şi nu doar de durata termenului, este constantă şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Recurentul mai menţionează că la data de 19 noiembrie 2009 a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 36/2009, ce modifică şi completează Legea nr. 21/1991, astfel concretizându-se eforturile Ministerului Afacerilor Externe de a se găsi căi de rezolvare a incapacităţii de procesare.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Obiectul cererii de chemare în judecată a vizat constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Afacerilor Externe de a soluţiona cererea privind stabilirea datei pentru primirea cererii de redobândire a cetăţeniei române, împreună cu actele care dovedesc condiţiile prevăzute de lege, obligarea ca această cerere să le fie primită în termen rezonabil, scurt, de maxim 30 zile. Reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 10 şi art. 12 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 101 din Legea nr. 354/2009, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 374/2009: „ Foştii cetăţeni români care au dobândit cetăţenia română prin naştere sau prin adopţie şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul III, pot redobândi sau li se poate acorda cetăţenia română, la cerere, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) şi e).”
Art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 (varianta în vigoare la momentul formulării acţiunii) stipulează că: „Persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot depune cererea de redobândire sau de acordare întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi art. 101, însoţită de actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare competente după domiciliul sau reşedinţa solicitanţilor. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie.”
Potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 (varianta în vigoare la momentul pronunţării hotărârii) : „Cererile de redobândire sau de acordare a cetăţeniei române întemeiate pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi art. 101 pot fi depuse şi la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României. În cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, acestea vor fi trimise de îndată Comisiei pentru cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie”.
De asemenea, potrivit art. 15 din O.U.G. nr. 5/2010, prin care a fost modificat art. II din Legea nr. 354/2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991: „Începând cu data de 1 ianuarie 2010, în vederea înregistrării cererilor de redobândire sau acordare a cetăţeniei române, formulate în temeiul dispoziţiilor art. 101 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se vor înfiinţa birouri teritoriale în subordinea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie”.
Prin urmare, potrivit acestor reglementări , cererea şi documentele vizând recunoaşterea cetăţeniei române vor putea fi înregistrate şi la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcţiei Cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, astfel că nu se poate invoca lipsa de diligenţă a Statului Român pentru deblocarea impasului real în care s-a ajuns la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău în activitatea de colectare a cererilor de redobândire a cetăţeniei române.
Astfel, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetăţenii moldoveni, categorie ce se încadrează în dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea şi la sediul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, fără nicio restricţie în ce priveşte situarea domiciliului sau condiţionat de obţinerea dreptului de şedere în România, ori de o programare prealabilă.
Deci, ultimele modificări legislative oferă alternativă cetăţenilor moldoveni, în mod specific, astfel că nu mai subzistă nicio imposibilitate a reclamanţilor de a-şi valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, cu modificările şi completările ulterioare.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 3436 din 17 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor D.S.S. şi S.V., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3306/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3313/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
