ICCJ. Decizia nr. 3381/2012. Contencios
| Comentarii |
|
1. Soluția instanței de fond
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A.D., să constate calitatea acestuia de colaborator al Securității.
în motivarea acțiunii, autoritatea reclamantă a arătat că pârâtul a fost recrutat de către ofițerii de contrainformații din cadrul U.M. București, sub numele conspirativ D. și că, în temeiul dispozițiilor art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008 a fost verificat sub aspectul stabilirii calității acestuia de lucrător sau colaborator al Securității, deținând calitatea de deputat în perioada 2004-2008.
Se mai arată că potrivit notei de constatare, pârâtul a fost recrutat inițial în anul 1970, în calitate de colaborator al Securității, a semnat un angajament conspirativ și a furnizat informații care aduc atingere drepturilor civile și politice prevăzute în Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.
Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință de la 21 octombrie 2008, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 în raport de art. 1 alin. (4), art. 15, 16, 21, 24, 29 și 37 din Constituția României, iar prin decizia din 19 mai 2009 s-a respins excepția de neconstituționalitate.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 2704 pronunțată la data de 13 octombrie 2009, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a acestuia și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București prin sentința nr. 4195 din 27 octombrie 2010 a respins acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul A.D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
"Informațiile furnizate organelor de securitate de pârât, în calitate de colaborator al fostei Securități, au vizat îngrădirea următoarelor drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată și anume:
- dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor - art. 28 din Constituția României din 1965, art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice;
- dreptul de a fi liber de imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața privată, domiciliu sau corespondență - art. 12 din declarația Universală a Drepturilor Omului coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice;
- dreptul la liberă circulație - art. 12 din Pactul Internațional privind drepturile Civile și Politice.
Ca atare, Curtea reține că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de "colaborator al Securității". Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată:
1. Informațiile furnizate Securității, indiferent sub ce formă, să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Or, așa cum s-a arătat pe larg în aserțiunea reclamantei, această condiție este îndeplinită.
2. Informațiile prevăzute la pct. 1 să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Și această condiție este asigurată, deoarece informațiile furnizate au vizat îngrădirea dreptului la viață privată, precum și a dreptului la libertatea de exprimare.
Astfel spus, reținerea calității de colaborator este legată de furnizarea unor informații de natura celor impuse de legiuitor. Aceasta și pentru norma în discuție nu condiționează în nici un fel un cadru în care să se desfășoare activitatea de transmitere de informații și, unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă. Deci, inexistența unui document de tipul angajamentului, pe parcursul ambelor perioade de colaborare nu are relevanță în reținerea acestei calificări".
2. Calea de atac exercitată
2.1. împotriva acestei soluții a formulat recurs autoritatea publică reclamantă care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și art. 3041C. proc. civ., susținând în esență următoarele critici:
- considerentele sentinței sunt contradictorii în raport cu soluția adoptată de instanța de fond;
- astfel, în esență, instanța de fond reține că "sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de colaborator al Securității" în privința pârâtului;
- totuși, prin dispozitivul sentinței nr. 4915/2010, Curtea de Apel, a respins acțiunea formulată pentru constatarea calității de colaborator al fostei Securități, în ceea ce îl privește pe pârât;
- din nota de constatare, precum și din copiile notelor informative date de pârât, a informărilor făcute de organele fostei Securități, rezultă că pârâtul a desfășurat activități de colaborare cu fosta Securitate, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
în concluzie, C.N.S.A.S. a cerut admiterea recursului, admiterea acțiunii și reținerea calității de colaborator al fostei Securități, în ceea ce îl privește pe pârât.
2.2. Intimatul-pârât a depus concluzii scrise prin care, în esență, a susținut că soluția instanței de fond, de respingere a sesizării C.N.S.A.S. este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
3. Soluția instanței de recurs
Recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
într-adevăr, așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, C.N.S.A.S. a procedat la verificarea realizată în temeiul art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, intimatul-pârât având calitatea de deputat în Parlamentul României.
Din Nota de constatare întocmită de Direcția de investigații din cadrul C.N.S.A.S. din 25 aprilie 2008 rezultă că intimatul-pârât a fost recrutat de ofițerul C.I. al U.M. București la 17 noiembrie 1970, unde avea calitatea de elev-soldat, pentru supravegherea informativă a elevului-soldat G.P., semnalat că întreținea relații cu cetățeni străini și avea intenții de evaziune.
în această perioadă, sub numele conspirativ D., intimatul-pârât a furnizat informațiile consemnate în raportul informativ din 19 noiembrie 1970 și în raportul informativ din 7 decembrie 1970, de ofițerul C.I. al U.M. București.
în perioada următoare, când a activat ca ziarist la A., intimatul-pârât și-a continuat colaborarea cu organele fostei Securități, sub același nume conspirativ, în dosarul "Problema Presă", având ca obiectiv supravegherea informativă a personalului redacțional și a colaboratorilor din presa centrală și locală în perioada 1975-1981.
în această perioadă a furnizat un mare număr de note informative date ofițerului de legătură:
- referitoare la colegii din redacția pentru străinătate a A. și comentariile colegiale ale acestora în legătură cu diverse evenimente externe care aveau ecou și în România;
- referitoare la starea de spirit din rândul mediilor cu care venea în contact în activitatea sa;
- referitoare la reacțiile în rândul angajaților A. cu privire la părăsirea frauduloasă a țării de către un redactor al acestei agenții.
în aceeași perioadă, activitatea de colaborator a fost conturată și de informările întocmite de ofițerul de legătură, din care rezultă că intimatul-pârât a fost folosit pentru supravegherea informativă a unor redactori cunoscuți ca având manifestări și legături suspecte.
Referitor la activitatea de colaborator desfășurată de intimatul-pârât în cele două perioade, instanța de fond a reținut în mod corect că:
"Informațiile furnizate organelor de securitate de pârât, în calitate de colaborator al fostei Securități, au vizat îngrădirea următoarelor drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată și anume:
- dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor - art. 28 din Constituția României din 1965, art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice";
- dreptul de a fi liber de imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața privată, domiciliu sau corespondență - art. 12 din declarația Universală a Drepturilor Omului coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice;
- dreptul la libera circulație - art. 12 din Pactul Internațional privind drepturile Civile și Politice.
Astfel fiind, instanța de fond a ajuns în mod judicios la concluzia că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/ 2008, potrivit cărora este colaborator al fostei Securități "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".
în aceste condiții, soluția dată cauzei prin dispozitivul sentinței pronunțate este nu numai contradictorie în raport cu considerentele argumentate de instanța de fond, dar este totodată, nelegală și netemeinică, în raport cu probele administrative în cauză și cu dispozițiile legale citate mai sus.
în concluzie, recursul a fost admis, iar soluția instanței de fond privind respingerea sesizării C.N.S.A.S. a fost desființată, acțiunea formulată a fost admisă, constatându-se calitatea de colaborator al fostei Securități, în ceea ce îl privea pe intimatul-pârât.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3380/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3361/2012. Contencios → |
|---|
