ICCJ. Decizia nr. 3355/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1.Cadrul procesual.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 01 aprilie 2010, reclamantul T.C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Vaslui:
a) anularea hotărârii din 3 martie 2010 dată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor;
b) anularea hotărârii din 4 decembrie 2009 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Vaslui;
c) anularea deciziei de imputare din 30 octombrie 2009 emisă de șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Vaslui;
d) anularea în parte a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor cu nr. 1122 din 5 ianuarie 2006, respectiv în ceea ce privește referirea făcută în art. 21 lit. a) pct. 2 din acest Ordin la art. 69 lit. f) din Legea nr. 360/2002;
e) suspendarea executării deciziei de imputare până la soluționarea prezentei cauze.
în motivare, reclamantul a arătat că prin decizia de imputare din 30 octombrie 2009 emisă de șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Vaslui a fost obligat să plătească 10.124,65 RON, reprezentând cheltuieli de întreținere pe timpul școlarizării și alte drepturi de natură salarială.
Decizia a fost confirmată în căile administrativ jurisdicționale de atac, prin respingerea plângerii, respectiv prin respingerea contestației (hotărârea din 4 decembrie 2009 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Vaslui, respectiv hotărârea din 3 martie 2010 dată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor).
Pentru emiterea actelor administrative a căror anulare o solicită la lit. a)-c) s-a reținut că a absolvit Cursul de inițiere în carieră a agenților proveniți din sursă externă organizat la Școala de Perfecționare a Cadrelor Poliției de Frontieră Orșova în perioada 8 ianuarie 2007 - 21 decembrie 2007.
După absolvire, a fost încadrat pe un post corespunzător pregătirii luându-și angajamentul să îndeplinească serviciul respectiv pe o perioadă de cel puțin 5 ani, iar la data de 31 august 2009 au încetat raporturile de serviciu ca urmare a aprobării demisiei sale.
Arată reclamantul că situația de fapt a fost corect reținută de pârât dar, pentru motive care țin de aplicarea ordinului atacat, s-a apreciat că demisia sa din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Vaslui constituie motiv imputabil de încetare a raporturilor de serviciu.
în opinia reclamantului, actele administrative a căror anulare o solicită sunt lovite de nulitate pentru că au fost emise cu încălcarea prevederilor imperative ale legii care reglementează restituirea cheltuielilor efectuate cu pregătirea polițiștilor.
Pe de altă parte, reclamantul a susținut că nu i se aplică prevederile referitoare la răspunderea materială a militarilor, astfel cum sunt invocate în considerentele și în conținutul dispozitivului deciziei de imputare, precum și în celelalte acte administrative atacate, pentru că este funcționar public cu statut special, reglementat de Legea nr. 360/2002 și de O.U.G. nr. 104/2001.
Chiar dacă ar fi considerat militar, fapta sa nu se înscrie în niciuna dintre ipotezele prevăzute de O.G. nr. 121/1998 pentru a atrage răspunderea materială.
Arată reclamantul că nerestituirea cheltuielilor de școlarizare este cel mult o faptă delictuală civilă, iar în aceste condiții recuperarea sumelor pretinse de Ministerul Administrației și Internelor se face pe calea dreptului comun, nicidecum în procedura expres și restrictiv reglementată a deciziei de imputare emisă în temeiul vreunei legi speciale. în cazul său s-ar putea emite o decizie de imputare, dar numai dacă sunt întrunite cerințele art. 84 din Legea nr. 188/1999, ceea ce nu este cazul în speță.
Precizează reclamantul că demisia a fost consecința admiterii sale ca student la Academia de Poliție "A.I.C." din cadrul Ministerului Administrației și Internelor în anul 2009, iar motivul care stă la baza demisiei nu poate încadra demisia în "motive imputabile", chestiunea care trebuie să fie rezolvată de instanță în soluționarea acțiunii fiind aceea dacă demisia, urmare a admiterii la Academia de Poliție, constituie motiv imputabil de încetare a raporturilor de serviciu.
Pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Vaslui și Ministerul Administrației și Internelor au formulat întâmpinări, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
Reclamantul T.C.M. a formulat răspuns la întâmpinările pârâților, invocând totodată excepția de nelegalitate dispozițiilor art. 271din Instrucțiunile Ministrului Administrației și Internelor nr. 830/1999, introdus prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 457/2003, care, în opinia sa, extinde nepermis sfera persoanelor cărora li se aplică necircumstanțiat regulile răspunderii materiale a militarilor.
în acest sens, a arătat că dispozițiile art. 9 din O.G. nr. 121/1998, care se aplică și salariaților civili din Ministerului Adminstrației și Internelor, au fost modificate implicit de prevederile ulterioare ale Legii nr. 360/2002 - art. 55, astfel că antrenarea răspunderii materiale poate fi realizată exclusiv în limitele Statutului polițistului, respectiv numai pentru încălcarea cu vinovăție a atribuțiilor de serviciu, iar nu pentru orice faptă cauzatoare de prejudicii.
A mai arătat reclamantul că, în eventualitatea că instanța ar accepta punctul de vedere că și polițiștilor li se pot aplica prevederile legale care reglementează răspunderea materială a militarilor, în speță, art. 21 lit. b) pct. 2 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1122/2006, împotriva sa nu putea fi emisă o decizie de imputare deoarece răspunderea materială a polițiștilor poate fi antrenată doar pentru încălcarea cu vinovăție a îndatoririlor de serviciu, iar demisia nu a constituit niciodată, nu constituie și nu poate constitui o încălcare a atribuțiilor de serviciu.
2.Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 4065 din 07 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, a respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul T.C.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor (M.A.I.), Comisia de Jurisdicție a Imputatelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prin Direcția Juridică a Ministerului Administrației și Internelor (C.J.I. M.A.I.) și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Vaslui (I.J.P.F. Vaslui).
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că unul dintre motivele de nelegalitate a deciziei de imputare și hotărârilor de soluționare a contestațiilor se referă la greșita aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează răspunderea materială a militarilor.
Sub acest aspect, s-a reținut că decizia de imputare este emisă în baza dispoz. art. 70 din Legea nr. 360/2002, coroborate cu dispozițiile art. 22, 23 și 24 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1122/2006 privind aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, și cu dispozițiile O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
Reclamantul a invocat caracterul special al Statutului polițistului și a arătat că acesta se coroborează cu prevederile Legii nr. 188/1999, și nu cu O.G. nr. 121/1998, în timp ce pârâții au invocat în apărare prevederile art. 9 din O.G. nr. 121/1998 conform cărora: "Prevederile prezentei ordonanțe se aplică și (...) salariaților civili din structura instituțiilor publice prevăzute la art. 2", articol care prevede că "Răspunderea materială este angajată, în condițiile prezentei ordonanțe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Informați Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
S-a mai reținut că pârâții au invocat dispozițiile art. 271din Instrucțiunile nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor astfel cum au fost modificate prin Ordinul nr. 457 din 26 mai 2003 al Ministrului Administrației și Internelor, conform cărora: "Prin salariați civili din structura Ministerului Administrației și Internelor se înțelege funcționarii publici civili cu statut special, funcționarii publici și personalul contractual".
Curtea a apreciat ca neîntemeiată excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 271din Instrucțiunile Ministrului Administrației și Internelor nr. 830/1999 invocată de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Vaslui prin întâmpinare, față de caracterul normativ al actului administrativ, reținând că, atâta timp cât un act administrativ cu caracter normativ poate fi atacat oricând pe calea acțiunii în anulare, conform Legii nr. 554/2004, cu atât mai mult acesta poate fi contestat și pe calea excepției de nelegalitate.
Cu privire la fondul excepției de nelegalitate, Curtea nu a reținut motivele de nelegalitate invocate de reclamant.
A apreciat că dispozițiile art. 9 din O.G. nr. 121/1998 au un caracter special și nu pot fi modificate printr-o lege ulterioară decât în mod expres, iar Legea nr. 360/2002 nu aduce modificări dispozițiilor legale anterior menționate.
Astfel, conform art. 55, "încălcarea de către polițist, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară materială, civilă sau penală, după caz".
Iar potrivit art. 63 alin. (1) din Statutul polițistului, "(1) Polițistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unității, potrivit legislației aplicabile personalului civil din Ministerul Administrației și Internelor".
Dispozițiile art. 9 din O.G. nr. 121/1998, coroborate cu prevederile art. 2 au un caracter special față de cele reglementate prin Legea nr. 188/1999.
Concluzionând, Curtea a apreciat că nu există motive de nelegalitate a art. 271din Instrucțiunile nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor, în condițiile în care, polițistul este funcționar public civil, art. 9 din O.G. nr. 121/1998 se referă la toți salariații civili din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar art. 63 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 face trimitere la dispozițiile aplicabile personalului civil.
Pe fondul cauzei, Curtea a ajuns la concluzia că aspectele invocate de reclamant nu pot sta la baza admiterii acțiunii.
S-a reținut că definiția dată la art. 21 lit. b) pct. 2 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1122 din 05 ianuarie 2006 noțiunii de "motive imputabile" - definiție care include și situația demisiei polițistului - corespunde scopului urmărit de legiuitor, deoarece actul demisiei este unul unilateral, încheierea lui depinzând în întregime de voința funcționarului respectiv.
Reclamantul invocă o situație specială, care ar face conform aprecierii sale necesare anumite circumstanțieri în reglementarea obligației prevăzute la art. 70 din Legea nr. 360/2002: faptul că după absolvirea Academiei de Poliție este posibil să rămână în structura Ministerului Administrației și Internelor, încheind dealtfel un nou angajament prin care își asumă această obligație.
însă aceste împrejurări nu pot fi avute în vedere decât ca propuneri de lege ferenda, competența instanței rezumându-se la interpretarea și aplicarea legii în vigoare.
Conform angajamentului semnat de reclamant în 2007, acesta și-a asumat, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (5) din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004, obligația de a îndeplini serviciul pe o perioadă de minimum 5 ani în unitatea în care este încadrat sau în unitățile și garnizoanele în care va fi mutat ulterior, în raport de nevoile Ministerului Administrației și Internelor.
Or, reclamantul și-a dat demisia din funcția de agent, având calitatea de student al Academiei de Poliție, astfel că nu a respectat această obligație.
3.Recursul declarat de reclamant.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul T.C.M. solicitând modificarea sa în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocată și a acțiunii cu care a învestit instanța de judecată.
în motivarea căii de atac recurentul a formulat următoarele critici de nelegalitate care pot fi subsumate cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
1. Interpretând greșit legea, prima instanță a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii, constatând - în esență - că demisia a constituit un motiv imputabil de desfacere a contractului de muncă.
Sub acest aspect arată că demisia nu presupune culpa, vinovăție, pentru a fi considerată motiv imputabil de încetare a raporturilor de muncă.
Calificarea demisiei ca act imputabil în toate cazurile, necircumstanțiat, denotă aplicarea mecanică a legii, contrar scopului pentru care a fost adoptată.
Curtea de Apel București a reținut că prevederile art. 9 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor nu au fost modificate prin Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, primele având un caracter special deși din analiza conținutului noțiunii de salariat civil, se poate observa cu ușurință restrângerea sferei persoanelor care dețin acest statut în sensul prevederilor menționate.
Invocarea de către Curtea de Apel București a prevederilor art. 63 alin. (1) din Statutul polițistului este eronată întrucât paguba s-a produs în patrimoniul unității în care își desfășoară activitatea polițistul.
4.Apărările intimaților.
Prin întâmpinările formulate, intimații Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimații-pârâți arată că în mod corect instanța de fond a respins atât excepția de nelegalitate a pct. 271 din Instrucțiunile Ministerului nr. 830/1999 cât și acțiunea vizând în esență antrenarea răspunderii materiale a reclamantului prin restituirea cheltuielilor de școlarizare.
II.Considerentele înaltei Curți asupra recursului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 3041C. proc. civ. înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1.Argumentele de fapt și de drept relevante.
Recurentul-reclamat a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect, anularea deciziei de imputare din 30 octombrie 2009 emisă de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Vaslui prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 10.124,65 RON reprezentând cheltuieli de întreținere pe timpul școlarizării, cheltuieli imputabile ca urmare a neexecutării profesiei în cadrul instituției pe o perioadă de 5 ani.
Prin acțiunea s-a solicitat și anularea actelor administrative jurisdicționale prin care decizia de impunere a fost confirmată.
Situația de fapt nu este contestată de părți.
Astfel, recurentul - reclamant a fost admis la concursul organizat pentru încadrarea din sursă externă în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Vaslui, cu gradul profesional de agent de poliție.
La data de 05 ianuarie 2007 recurentul-reclamant a încheiat angajamentul prin care s-a obligat, în conformitate cu art. 25 alin. (5) lit. d) din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile Ministrului Administrației și Internelor, coroborat cu art. 22 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1122/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecționare, stagii de practică, în țară și străinătate și modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu-și respectă angajamentele încheiate, să lucreze în cadrul instituției pe o perioadă de cel puțin 5 ani.
Ca urmare a promovării examenului de admitere la Academia de Poliție "A.l.C.", prin raportul către șeful Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Vaslui din data de 17 august 2009 recurentul-reclamant a solicitat încetarea raporturilor de muncă, prin demisie, începând cu data de 31 august 2009.
Prin dispoziția șefului Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Vaslui din 28 august 2009, recurentului-reclamant i-au încetat raporturile de serviciu în conformitate cu dispozițiile art. 69 lit. f) și art. 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Deoarece recurentul-reclamant nu a respectat obligația asumată prin angajamentul încheiat la 05 ianuarie 2007 după efectuarea cercetării administrative Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră a emis decizia de impunere pentru suma de 10.124,61 RON, reprezentând drepturile de salarizare proporțional cu timpul rămas până la împlinirea termenului prevăzut în angajament.
Prima instanță analizând cererea reclamantului cu care a fost astfel învestită a respins-o pentru motivele inserate la pct. 1.2 din decizie.
Această soluție este corectă ea fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru considerentele expuse în continuare, ca răspuns la motivele de recurs formulate.
Instanța de fond, în mod corect a apreciat că prevederile art. 9 din O.G. nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, nu au fost modificate implicit prin Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, având în vedere caracterul special al ordonanței raportat la prevederile statutului polițistului și faptul că o asemenea modificare nu ar fi putut interveni decât în mod expres.
Prin adoptarea O.G. nr. 121/1998 s-a dorit reglementarea răspunderii materiale pentru tot personalul ministerului și după modificarea statutului din militar în funcționar public civil cu statut special al polițistului, răspunderea materială este antrenată și reglementată tot de dispozițiile acestui act normativ.
Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 457 din 2003, prin care s-a introdus pct. 271 în Instrucțiunile Ministerului nr. 830 din 1998, a fost emis în baza și în executarea art. 48 din O.G. nr. 121/1998 și art. 63 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 dispozițiile atacate cu excepția de nelegalitate fiind în totală concordanță cu actele de nivel superior pe baza și în executarea cărora au fost emise.
Paguba reținută cu actul administrativ a cărui anulare se solicită a constat în drepturile salariale și alte drepturi materiale și bănești efectiv achitate de către angajator, pe perioada cursului de inițiere, calculate proporțional cu timpul rămas până la îndeplinirea termenului de 5 ani stipulat în angajamentul recurentului din 09 ianuarie 2007 s-a produs în patrimoniul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Vaslui.
Cum recurentul-reclamant nu și-a respectat angajamentul încheiat iar raporturile de muncă au încetat la inițiativa acestuia, prin demisie înainte de termenul de 5 ani s-a produs un prejudiciu așa cum a fost reținut prin decizia de imputare, este normal să fie antrenată răspunderea sa patrimonială.
în consecință, se constată ca fiind îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii materiale reglementate de O.G. nr. 121/1998 pentru prejudiciul care s-a produs ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate prin angajament, în condițiile în care raporturile de serviciu au încetat la solicitarea recurentului-reclamant.
2.Temeiul legal al soluției adoptate.
Pentru considerentele expuse la pct. II, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 s-a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3354/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3288/2012. Contencios → |
|---|
