ICCJ. Decizia nr. 3405/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 iulie 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.A.I. a chemat în judecată Academia de Poliție A.I.C. și M.A.I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la respectarea angajamentului înregistrat din 02 octombrie 2007, respectiv încadrarea reclamantului în unitățile M.A.I., la plata de despăgubiri morale și materiale cauzate de lipsa practicării profesiei pentru care a fost pregătit în sumă de 20.000 RON și la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința nr. 4145 din 6 decembrie 2011, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, următoarele:
întrucât, conform O.U.G. nr. 30/2007, pârâtul M.A.I. este organ de specialitate al administrației publice centrale, potrivit art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, acțiunile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale revin spre competentă soluționare în fond Curților de Apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.
Totodată, pârâta Academia de Poliție A.I.C. este o instituție de învățământ superior acreditată ce face parte din rețeaua națională de învățământ și desfășoară un serviciu public organizat la nivel național, fapt ce atrage de asemenea competența Curții de Apel.
2.2. învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2001 din 23 martie 2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență, reținând, în esență, următoarele:
în raport cu dispozițiile art. 1 și 2 din H.G. nr. 294/2007, conform cărora Academia de Poliție A.I.C. este instituție publică de învățământ superior acreditată, din rețeaua de învățământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului național al studiilor universitare, această instituție, parte a sistemului național de învățământ, nu poate fi asimilată unei autorități centrale, având în vedere, prin analogie, și jurisprudența înaltei Curți în materie.
în ce privește capătul de cerere formulat împotriva M.A.I., pretențiile sunt îndreptate împotriva ambilor pârâți (repartizarea directă de către Academia de Poliție în baza convenției încheiate, pe un post din structura M.A.I.), fiind incidente dispozițiile art. 9 teza I C. proc. civ., conform cărora "cererea îndreptată împotriva mai multor pârâți poate fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre ei".
II. Considerentele înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
1. Argumente de fapt și de drept relevante
înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21,art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Conform celor expuse anterior, reclamantul a chemat în judecată Academia de Poliție A.I.C. și M.A.I., solicitând obligarea pârâților la respectarea angajamentului înregistrat din 02 octombrie 2007, respectiv încadrarea reclamantului în unitățile M.A.I., la plata de despăgubiri morale și materiale cauzate de lipsa practicării profesiei pentru care a fost pregătit în sumă de 20.000 RON.
în interpretarea și aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:
criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;
criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
în cauză, întrucât litigiul nu are caracter fiscal, instanța competentă se determină în funcție de rangul central sau local al autorității publice emitente a actului administrativ ce formează obiectul litigiului.
întrucât capetele de cerere formulate de reclamant vizează executarea obligațiilor ce decurg din angajamentului încheiat între reclamant și Academia de Poliție A.I.C., conform susținerilor din cererea de chemare în judecată, instanța de contencios administrativ competentă se stabilește în funcție de criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice a acestei instituții publice.
Conform art. 1 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 294/2007:
"Art. 1. - (1) Academia de Poliție A.I.C., înființată în baza H.G. nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție a Ministerului de Interne, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Academia, cu sediul în municipiul București, este instituție publică de învățământ superior acreditată, din rețeaua de învățământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului național al studiilor universitare.
(2) Academia funcționează în subordinea M.A.I., denumit în continuare M.A.I."
în jurisprudența sa recentă, înalta Curte a reținut că universitățile, categorie din care face parte și pârâta Academia de Poliție A.I.C., sunt autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004, care nu îndeplinesc cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificate drept organe ale autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție, fiind astfel asimilate unei autorități publice de nivel local. înalta Curte are în vedere jurisprudența reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 989 din 23 februarie 2012, nr. 1034 din 24 februarie 2012, nr. 1146 din 2 martie 2012 și nr. 1770 din 30 martie 2012).
împrejurarea că reclamantul a chemat în judecată și pe pârâtul M.A.I., organ de specialitate al administrației publice centrale, nu este de natură a atrage în mod automat competența Curții de Apel, atâta timp cât obligația a cărei executare este cerută de petent decurge din angajamentul încheiat cu Academia de Poliție A.I.C., în privința căreia s-a reținut că are rangul unei autorități publice de nivel local.
în consecință, având în vedere faptul că pârâta Academia de Poliție A.I.C., în calitate de emitent al actului administrativ a cărui executare este solicitată de reclamant, face parte din categoria autorităților publice de nivel local, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revine secției de contencios administrativ a Tribunalului.
2. Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3409/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3404/2012. Contencios → |
|---|
