ICCJ. Decizia nr. 3403/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 iunie 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.Ș. a chemat în judecată Academia de Poliție A.I.C. - Facultatea de Poliție, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea adresei din 15 martie 2011 de retragere de la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a dosarului său de candidat pentru obținerea titlului de profesor universitar și reînaintarea de urgență a acestui dosar în vederea atestării la Direcția Generală pentru Coordonarea învățământului Superior din cadrul ministerului, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința nr. 3204 din 4 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, următoarele:
Față de prevederile art. 114,art. 116 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale și de reglementarea specială dată de art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007,art. 1 din H.G. nr. 416/2007,art. 1 din H.G. nr. 294/2007, pârâta este parte componentă a sistemului național de învățământ superior și funcționează în subordinea M.A.I., fără vreo limitare de ordin teritorial în realizarea scopului său și exercitarea competențelor prevăzute de lege, care să justifice calificarea sa drept autoritate publică locală.
Reglementările legale în baza cărora pârâta este organizată și funcționează conferă acesteia calitatea de instituție publică centrală, astfel că acțiunile prin care se solicită anularea actelor sale sunt de competența Curții de Apel, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Sub aspect teritorial, reclamantul a înțeles să se adreseze unei instanțe bucureștene, astfel că, potrivit competenței alternative reglementate în materia litigiilor de contencios administrativ [art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004], sunt îndeplinite condițiile pentru ca litigiul să fie dedus spre soluționare Curții de Apel București.
2.2. învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1835 din 14 martie 2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență, reținând, în esență, următoarele:
în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și 2 alin. (1) din H.G. nr. 294/2007, conform cărora Academia de Poliție A.I.C. este instituție publică de învățământ superior acreditată, din rețeaua de învățământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului național al studiilor universitare, această instituție, parte a sistemului național de învățământ, nu poate fi asimilată unei autorități centrale, având în vedere, prin analogie, și jurisprudența înaltei Curți în materie.
II. Considerentele înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
1. Argumente de fapt și de drept relevante
înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21,art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Conform celor expuse anterior, reclamantul a chemat în judecată Academia de Poliție A.I.C. solicitând instanței să dispună anularea adresei din 15 martie 2011 de retragere de la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a dosarului său de candidat pentru obținerea titlului de profesor universitar și reînaintarea de urgență a acestui dosar în vederea atestării la Direcția Generală pentru Coordonarea învățământului Superior din cadrul ministerului, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
în interpretarea și aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:
criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;
criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
în cauză, întrucât litigiul nu are caracter fiscal, instanța competentă se determină în funcție de rangul central sau local al autorității publice emitente a actului administrativ ce formează obiectul litigiului, respectiv căreia i se solicită îndeplinirea unei anumite operațiuni administrative, în speță pârâta Academia de Poliție A.I.C.
Conform art. 1 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 294/2007:
"Art. 1. - (1) Academia de Poliție A.I.C., înființată în baza H.G. nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție a Ministerului de Interne, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Academia, cu sediul în municipiul București, este instituție publică de învățământ superior acreditată, din rețeaua de învățământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului național al studiilor universitare.
(2) Academia funcționează în subordinea M.A.I., denumit în continuare M.A.I."
în jurisprudența sa recentă, înalta Curte a reținut că universitățile, categorie din care face parte și pârâta Academia de Poliție A.I.C., sunt autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004, care nu îndeplinesc cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificate drept organe ale autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție, fiind astfel asimilate unei autorități publice de nivel local. înalta Curte are în vedere jurisprudența reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile din 23 februarie 2012, din 24 februarie 2012, din 2 martie 2012 și din 30 martie 2012.
Totodată, având în vedere faptul că pârâta Academia de Poliție A.I.C. funcționează în subordinea M.A.I., instanța apreciază că nu îi poate fi recunoscut un rang central în sistemul organelor administrației publice centrale, în sensul dispozițiilor art. 116 din Constituție, întrucât o asemenea ipoteză ar fi de natură să o plaseze pe poziție de egalitate cu autoritatea publică supraordonată.
în consecință, având în vedere faptul că pârâta Academia de Poliție A.I.C., în calitate de emitent al actului administrativ ce formează obiectul litigiului, face parte din categoria autorităților publice de nivel local, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revine secției de contencios administrativ a Tribunalului.
2. Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3404/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3402/2012. Contencios → |
|---|
