ICCJ. Decizia nr. 3409/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 iulie 2011 pe rolul Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Gorj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare P.H.A.R.E., a formulat contestație împotriva actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare din data de 11 mai 2011 privind proiectul P.H.A.R.E. "împreună vom reuși", solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea actului administrativ respectiv (prin care s-a dispus obligarea reclamantului la restituirea sumei de 31.100,61 euro), suspendarea executării actului contestat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința nr. 2297 din 7 octombrie 2011, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, următoarele:
în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că cererea de chemare în judecată are ca obiect un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare P.H.A.R.E., precum și prevederile H.G. nr. 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerul Finanțelor Publice, competența aparține Curții de Apel Craiova.
2.2. învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 187 din 16 martie 2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență, reținând, în esență, următoarele:
în ceea ce privește procesul-verbal de constatare contestat, sunt incidente dispozițiile art. 2,art. 3 alin. (2) și (4)-(6), art. 7 din O.G. nr. 79/2003, din cuprinsul cărora rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal a cărui anulare se solicită este un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 din C. proc. fisc., ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul IX- "soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
în temeiul art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc. coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că litigiul privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, precum și în raport cu suma ce face obiectul procesului-verbal contestat, competența materială revine Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Gorj, competent și din punct de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege.
II. Considerentele înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
1. Argumente de fapt și de drept relevante
înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21,art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Conform celor expuse anterior, litigiul are ca obiect anularea procesului-verbal de constatare din data de 11 mai 2011 întocmit de Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare P.H.A.R.E. privind proiectul P.H.A.R.E. G.J. "împreună vom reuși", prin care s-a dispus obligarea reclamantului la restituirea sumei de 31.100,61 euro, adică echivalentul în RON al sumei de 127.021,11 RON, reprezentând cheltuieli neeligibile.
Potrivit celor menționate în debutul procesului-verbal de constatare, procedura de control s-a desfășurat în conformitate cu prevederile O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător (act normativ în vigoare la data controlului și întocmirii procesului-verbal de constatare - O.G. nr.79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător a fost abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/ sau a fondurilor publice naționale aferente acestora), iar, potrivit celor menționate în finalul procesului-verbal de constatare, actul poate fi contestat în condițiile Titlului IX din 92/2003.
Contestația formulată de reclamant împotriva procesului-verbal de constatare a fost respinsă prin decizia nr. 119 din 28 iulie 2011.
în finalul procesului-verbal de constatare se menționează că:
potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, "procesul-verbal de constatare constituie titlu de creanță";
"în conformitate cu art. 141 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, prezentul proces-verbal de constatare constituie titlu executoriu, în caz de neplată în termenul prevăzut".
în ceea ce privește procesul-verbal de constatare, înalta Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G. nr. 79/2003:
"Art. 1. - Prezenta ordonanță reglementează activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor nereguli";
"Art. 2. - în sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [_] d) creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri";
Art. 3 alin. (2) lit. a): "(2) Constituie titlu de creanță: a) actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare";
Art. 3 alin. (4) - (6): "(4) Titlul de creanță specificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc., precum și elemente specifice, acolo unde este necesar.
(5) Titlul de creanță se comunică debitorului în conformitate cu prevederile C. proc. fisc.
(6) împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare";
Art. 4 alin. (2): "Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor";
Din cuprinsul dispozițiilor citate rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal de constatare este un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proc. fisc., ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul IX - "soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
în temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competentă sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
în interpretarea și aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:
criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;
criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON.
în cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară - în sumă de 127.021,11 RON - asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor C. proc. fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului.
2. Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3406/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3405/2012. Contencios → |
|---|
