ICCJ. Decizia nr. 3423/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3423/2012
Dosar nr. 3612/2/2009
Şedinţa publică de la 12 iulie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pârâtul P.G. pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii, precum şi pe acea de colaborator al acesteia.
În fapt, reclamantul a arătat că prin Cererea nr. 1442 din 5 din 25 iulie 2005, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, verificarea, sub aspectul posibilei calităţi de lucrător sau de colaborator al Securităţii, a persoanelor care deţin titlul de revoluţionar.
S-a arătat că, aşa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/I/600 din 23 februarie 2009, precum şi din înscrisurile ataşate acţiunii, domnul P.G. a avut gradul de locotenent major în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, Serviciul 210 (1989).
În această calitate, P.G. a procedat la avertizarea unei persoane urmărită de către Securitate deoarece făcea „comentarii necorespunzătoare la adresa partidului şi statului, aducând critici conducătorilor de partid şi de stat, politicii interne şi externe a ţării". De asemenea, cel în cauză colportează ştirile transmise la postul de radio ostil Europa Liberă, acestea constituind suportul comentariilor sale, avertizându-l ca pe viitor să înceteze şi să nu se mai antreneze în discuţii necorespunzătoare. În cadrul aceleiaşi urmăriri informative, a mai procedat la destrămarea anturajului persoanei vizate prin mutarea celor în cauză în colective diferite, la informarea organelor de partid, precum şi la dirijarea reţelei informative şi folosirea mijloacelor de interceptare a convorbirilor.
S-a precizat că anterior calităţii de lucrător al Securităţii, pârâtul a avut şi calitatea de colaborator, în sensul că a înlesnit activitatea de culegere de informaţii de la reţeaua informativă, prin punerea la dispoziţia organelor de securitate a locuinţei sau a altui spaţiu deţinut.
Reclamantul a susţinut că activităţile desfăşurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată; precum dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 33 (secretul convorbirilor telefonice) din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului şi plata cheltuielilor de judecată.
c) Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 3222 din 4 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, împotriva pârâtului P.G. şi a constatat calitatea acestuia de lucrător şi pe cea de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, întrucât pârâtul are calitatea de revoluţionar, acesta formează obiectul verificărilor pentru stabilirea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii.
S-a arătat în sentinţă că din rapoartele din dosar reiese că pârâtul a propus mai multe măsuri în ceea ce-i priveşte pe L.C., B.C., M.G. şi P.V., care purtau la locul de muncă discuţii cu caracter duşmănos la adresa politicii partidului şi statului nostru, la adresa conducerii superioare de partid şi de stat, făcând aprecieri pozitive la adresa modului de viaţă occidental.
Astfel, pârâtul a propus destrămarea anturajului, informarea organelor de partid, avertizarea numiţilor, atenţionarea acestora.
Din aceleaşi rapoarte reiese că măsurile propuse de pârât au fost puse în aplicare.
A arătat prima instanţă că nu are nicio relevanţă sub aspectul aplicării dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, faptul că pârâtul ar fi acţionat în baza atribuţiilor de serviciu şi conform legislaţiei în vigoare la acea dată, atâta timp cât activitatea desfăşurată de pârât era modalitatea în care regimul totalitar comunist acţiona pentru menţinerea regimului şi inducerea stării de teroare împotriva propriilor cetăţeni, care nu îşi puteau exprima deschis convingerile şi opiniile, şi dacă o făceau, erau urmăriţi, avertizaţi, sancţionaţi.
Curtea de apel a apreciat că prin măsurile propuse pârâtul a îngrădit dreptul la viaţa privată şi cel la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor.
Îngrădirea drepturilor mai sus indicate nu se rezumă numai la modalităţile în care organele de Securitate au ajuns în posesia informaţiilor că persoanele respective ascultau posturi de radio străine, „Europa Liberă” şi că îşi manifestau dezaprobarea faţă de politica de partid şi de stat, ori faţă de conducătorii ţării, ci şi la modalitatea în care se acţiona împotriva cetăţenilor pentru ca pe viitor să nu îşi mai exprime liber părerile, opiniile.
Ori tocmai măsurile propuse de pârât, de avertizare şi destrămare a unor relaţii personale constituite la locul de muncă, sunt modalitatea în care drepturile fundamentale mai sus invocate erau îngrădite ori suprimate.
De asemenea, s-a arătat că din actele dosarului nu reiese că numiţii L.C., B.C., M.G. şi P.V. ar fi fost urmăriţi pentru că ar fi fost posibil să ofere unor cetăţeni străini informaţii pe linie de spionaj economic (pârâtul afirmând în întâmpinare că activitatea sa era în cadrul aparatului de contraspionaj economic), ci numai faptul că aceştia îşi exprimau dezaprobarea faţă de politica de partid şi de stat şi de conducerea statului totalitar.
Cu privire la calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii s-a reţinut că potrivit art. 2 lit. b) - penultima teză din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea.
În întâmpinare, pârâtul nu contesta că ar fi deţinut în perioada respectivă locuinţa menţionată în rapoartele şi notele raport, ci doar faptul că nu ar fi dovedit faptul că s-ar fi predat cheile apartamentului şi că nu exista un angajament din partea sa.
Inexistenţa angajamentului este justificată pe deplin pentru faptul că pârâtul nu a fost colaborator prin furnizarea de informaţii Securităţii, ci prin punerea la dispoziţie a unui spaţiu, locuinţa, pentru ca organele de securitate să se poată întâlni cu proprii informatori.
În acest context nu poate fi reţinută apărarea pârâtului nici din întâmpinare şi nici din notele scrise, iar faptul că anumite instrucţiuni (D-00180) prevăd că de regulă se ia un angajament scris (art. 18), nu este de natură a înlătura considerarea pârâtului drept colaborator al Securităţii.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul P.G.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs pârâtul a susţinut că din toate documentele la care se face referire în Nota de constatare, nu rezultă fapte concrete prin care să fi fost îngrădite drepturi fundamentale ale omului ocrotite de Constituţia din anul 1965.
În raport de reglementările profesionale în vigoare la acea vreme, în funcţia de execuţie ocupată, nu se puteau dispune niciun fel de măsuri prin care să suprime sau să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
A mai arătat că nu poate fi răspunzător pentru eventuala nesocotire a art. 17 şi 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile politice şi civile, deoarece şi-a desfăşurat activitatea pe baza reglementărilor în vigoare adoptate de Statul Român, iar pactul nu creează obligaţii direct în sarcina cetăţenilor, ci a statului care este semnatar al acestuia.
În ceea ce priveşte calitatea de colaborator, a susţinut că nu a furnizat cheile apartamentului vreunui ofiţer de Securitate.
b) Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acţiunea, probele cauzei şi legislaţia aplicabilă, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Recurentul-pârât deţine calitatea de revoluţionar, iar în baza Legii nr. 341/2004, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a solicitat Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să-i comunice lista persoanelor care au fost implicate în activitatea fostei Securităţi.
În cadrul acestei acţiuni de verificare, s-a considerat că pârâtul a avut calitate atât de lucrător, cât şi de colaborator al fostei Securităţi, la dosarul de fond fiind depuse mai multe rapoarte şi note întocmite de către acesta, precum şi acte (rapoarte) din care rezultă recrutarea acestuia în calitate de gazdă - casă de întâlniri.
Referitor la calitatea de lucrător
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 are calitatea de lucrător al Securităţii, orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat ori îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Din conţinutul textului indicat rezultă că se stabileşte calitatea de lucrător dacă sunt îndeplinite două condiţii, şi anume persoana să fi fost ofiţer sau subofiţer al Securităţii, iar activitatea desfăşurată să conducă la suprimarea ori îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.
În ceea ce priveşte prima condiţie, este cert că reclamantul a fost ofiţer al fostei Securităţi.
Pentru verificarea existenţei celei de-a doua condiţii, se vor analiza succint rapoartele aflate la dosarul cauzei din care rezultă că organele de Securitate au efectuat verificări informative a numitului L.C.
În cadrul acestor verificări s-a stabilit că numitul L.C. face comentarii necorespunzătoare la adresa partidului şi a conducătorilor de partid, a statului, a politicii interne şi externe a ţării noastre.
Ca urmare a acestor verificări, pârâtul-recurent a procedat la avertizarea numitului L.C. În cadrul procedurii persoana a fost anchetată informativ şi i s-a atras atenţia asupra comportamentului şi atitudinilor sale, i s-a pus în vedere să înceteze să se mai antreneze în discuţii necorespunzătoare. Avertizarea s-a efectuat de lt.maj. P.G.
În aceeaşi modalitate şi pentru aceleaşi motive s-a procedat şi la avertizarea numitului M.G. şi a numitului P.V.
Este adevărat că din rapoartele aflate la dosar nu rezultă că pârâtul ar fi luat măsuri de represiune împotriva persoanelor anchetate informativ, dar textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 prevede pentru stabilirea calităţii de lucrător, desfăşurarea de activităţi prin care să se fi îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Unul dintre drepturile fundamentale ale omului recunoscute şi ocrotite de Pactul internaţional pentru drepturile civile şi politice, este dreptul la liberă exprimare.
Or, prin avertizarea persoanelor la care am făcut referire mai sus, s-a ajuns tocmai la îngrădirea drepturilor la liberă exprimare.
Înalta Curte arată că textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, prin îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, fără a distinge dacă activităţile s-au desfăşurat cu respectarea legilor sau regulamentelor în vigoare la acea dată.
În interpretarea normei de drept, judecătorul nu poate adăuga la lege, nu poate crea noi premise, astfel că nu prezintă relevanţă susţinerile pârâtului-recurent că a acţionat cu respectarea legilor ţării de la data respectivă.
De altfel, textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 reprezintă o modalitate de răspundere juridică şi morală a celor care au participat la activitatea serviciilor de informaţii, sprijinind astfel regimul totalitar comunist, iar prin activităţile desfăşurate s-au îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale.
Avertizarea persoanelor consemnată în rapoartele aflate la dosar reprezintă îngrădirea dreptului la liberă exprimare.
Referitor la calitatea de colaborator
O.U.G. nr. 24/2008 reglementează în cadrul art. 2 lit. b) teza ultimă, calitatea de colaborator al Securităţii a persoanelor care au pus voluntar la dispoziţia Securităţii locuinţa pe care o deţineau, pentru înlesnirea culegerii de informaţii de la alte persoane.
În ceea ce îl priveşte pe intimatul-reclamant, din raportul aflat la dosar fond, rezultă că acesta a pus la dispoziţia Securităţii casa sa, care a fost folosită efectiv, oferind condiţii optime pentru realizarea în deplină conspirativitate a legăturii cu reţeaua informativă introdusă în locuinţă.
Pârâtul-recurent a oferit cheile casei, iar reţeaua informativă a fost introdusă în locuinţă, astfel că prin punerea voluntară a casei la dispoziţia Securităţii, s-a înlesnit culegerea de informaţii.
În acest context, este realizată cerinţa art. 2 lit. b) teza ultimă din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că toate criticile formulate nu sunt fondate.
c) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele prezentei decizii, Înalta Curte constată că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, criticile aduse prin motivele de recurs fiind neîntemeiate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.G. împotriva Sentinţei civile nr. 3222 din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3422/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3426/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
