ICCJ. Decizia nr. 3346/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3346/2012
Dosar nr. 10138/3/2009
Şedinţa publică de la 29 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
l. Hotărârea Curţii de apel pronunţată în al doilea ciclu procesual
Prin sentinţa nr. 6864 din 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, rejudecând cauza în acord cu dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. şi cu luarea în considerare a deciziei de casare nr. 3649 din 22 iunie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantei H.M.I., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. şi în consecinţă, a obligat pârâta să transmită dosarul 36855/CC la un evaluator şi subsecvent, să emită decizia conţinând titlul de despăgubiri, stabilind termen de executare a sentinţei de 60 zile de la comunicare.
Pentru a hotărâ astfel, instanţa a reţinut că dispoziţia nr. 7320 din 29 ianuarie 2007, emisă de primarul Municipiului Bucureşti a fost înaintată C.C.S.D., cu propunerea acordării măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul teren situat în Bucureşti, strada Elena Văcărescu (fostă şos. Nordului).
Pârâta a apreciat că soluţionarea procedurii administrative, reglementate prin dispoziţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, este împiedicată de lipsa unor documente, respectiv Decizia nr. 8/1995 din care reiese că imobilul situat în strada Elena Văcărescu (fostă şos. Nordului) a fost trecut abuziv în proprietatea statului, situaţia despăgubirilor de la data preluării în temeiul Legii nr. 112/1995, cuantumul şi data încasării despăgubirilor şi copii ale actelor de identitate.
Referitor la actele de identitate, instanţa de fond a constatat că la dosar fond se regăseşte actul de identitate al notificatoarei V.M.L.; în cuprinsul aceluiaşi dosar au fost depuse actele care atestă calitatea notificatoarei de succesor al autoarei H.E., împuternicirea şi actul de identitate al mandatarului acesteia.
În plus, la dosarul cauzei a fost depus certificatul de deces al notificatoarei V.M.L., precum şi certificatul de moştenitor nr. 32 din 31 mai 2011, din care rezultă că a operat transmisiunea calităţii procesuale active în persoana fiicei sale, H.M.I., căsătorită C.
Astfel cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul deciziei nr. 3649 din 22 iunie 2011, declaraţia pe proprie răspundere, dată de notificatoarea V.M.L., este suficientă pentru a se reţine că nu au mai fost acordate despăgubiri pentru acelaşi imobil, iar în ceea ce priveşte Decizia nr. 8/1995, instanţa a reţinut din cuprinsul dosarului de despăgubiri, că imobilul teren în suprafaţă de 1.175 m.p., situat actualmente în Bucureşti, strada Elena Văcărescu, a fost trecut în proprietatea statului ca efect al Decretului nr. 252/1979, şi nu în temeiul Deciziei nr. 8/1955.
Instanţa a constatat că în urma diligentelor întreprinse de reclamantă, A.F.I. a comunicat faptul că nu deţine un astfel de document, G.R. a precizat că în cursul anului 1955 Consiliul de Miniştrii nu a emis o astfel de decizie, fiind însă identificată existenţa Deciziei nr. 8/1955, emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei, având însă ca obiect reglementarea atribuirii de terenuri salariaţilor U.C.E.C.O.M.
În raport de această situaţie, instanţa a apreciat că este neîntemeiat refuzul C.C.S.D. de a continua procedura administrativă de soluţionare a cererii reclamantei, motivat pe lipsa unor înscrisuri ce se regăsesc la dosar (actele de identitate şi doveditoare a calităţii solicitantului şi actul din care rezultă că nu au mai fost acordate despăgubiri) şi a unui înscris lipsit de relevanţă (Decizia nr. 8/1955).
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, acesta a fost respins, ca neîntemeiat, instanţa apreciind că în cazul refuzului de executare a prezentei sentinţe, reclamanta are deschisă calea prevăzută de art. 24 şi următoarele din Legea nr. 554/2004, pentru a constrânge pârâta la executarea prezentei hotărâri.
l. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând soluţia instanţei de fond, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 cuprinde mai multe etape, iar în speţă, în etapa analizării dosarului de despăgubire de către Secretariatul C.C.S.D. s-a constatat că acesta trebuie completat cu următoarele înscrisuri: Decizia nr. 8/1995 din care reiese că imobilul situat în Sos. Nordului a fost trecut abuziv în proprietatea statului, situaţia despăgubirilor de la data preluării în temeiul Legii nr. 112/1995, cuantumul şi data încasării despăgubirilor şi copii ale actelor de identitate. În acest sens a fost emisă adresa nr. 36855/ CC din 08 ianuarie 2010 către Primăria municipiului Bucureşti în vederea comunicării informaţiilor solicitate.
În acest context, recurenta - pârâtă a arătat că până la completarea dosarului cu înscrisurile precizate, nu este posibil a se trece la etapa evaluării, astfel că, obligarea C.C.S.D. la trimiterea dosarului către un evaluator şi la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire sunt măsuri greşite, instanţa ignorând prevederile art. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 care stabilesc documentele pe care trebuie să le conţină dosarul de despăgubire.
Recurenta a subliniat că se va emite decizia reprezentând titlul de despăgubirea numai după parcurgerea procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte termenul de executare al sentinţei, de 60 de zile de la comunicare, recurenta afirmă că nu poate fi reţinut termenul arătat deoarece nu este suficient pentru epuizarea procedurii, mai ales că depinde şi de modul în care evaluatorii îşi îndeplinesc obligaţiile contractuale, precum şi de poziţia persoanei îndreptăţite.
Pe de altă parte, prin H.G. nr. 527/2006 s-a stabilit că termenul de executare a evaluării este de 20 de zile, care se calculează de la data primirii dosarelor, iar, pe de altă parte, între data efectuării evaluării şi data emiterii deciziei de către Comisie există o perioadă în care se pot formula obiecţiuni, obligaţia comunicării obiecţiunilor precum şi a răspunsului la obiecţiuni revenind evaluatorului şi nu pârâtei.
Intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare în cauză.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta - pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în limitele şi pentru motivele expuse în continuare.
1. Argument ele de fapt şi de drept relevante
Intimata - reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând refuzul derulării etapelor procedurii administrative de stabilire a despăgubirilor, reglementate în art. 16 alin. (5) şi (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, respectiv analizarea dosarului de despăgubire, desemnarea unui evaluator şi emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul teren situat în Bucureşti, strada Elena Văcărescu (fostă şos. Nordului), sector 1 ce a format obiectul notificării nr. 7320 din 29 ianuarie 2007.
Prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, concluzionând cu temei că în cauză refuzul C.C.S.D. de a continua procedura administrativă de soluţionare a cererii reclamantei, motivat pe lipsa unor înscrisuri, ce se regăsesc la dosar, este neîntemeiat.
În concret, din situaţia de fapt conturată de actele administrate în cauză şi necontestată de recurenta-pârâtă reiese că dosarul de despăgubire al intimatei-reclamante a fost înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 36855/CC/2007, că partea îndreptăţită a făcut încă din anul 2008 demersuri pentru continuarea şi finalizarea procedurii administrative, şi că s-a constatat lipsa unor înscrisuri, astfel că prin adresa nr. 36855/ CC din 08 ianuarie 2010, s-a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti comunicarea informaţiilor în vederea completării dosarului, după cum s-a arătat şi în cererea de recurs.
În mod corect, prima instanţă a înlăturat apărările C.C.S.D. pârâte care a încercat să justifice întârzierea în parcurgerea întregii procedurii administrative prin necesitatea completării dosarului de despăgubire.
La fel ca şi judecătorul de la fond, instanţa de control judiciar reţine că, în cauză, lipsurile invocate de recurentă nu au constituit impedimente reale care să justifice refuzul de a continua procedura administrativă de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în condiţiile în care s-a făcut dovada existenţei înscrisurilor solicitate de recurenta - pârâtă.
În altă ordine de idei, Înalta Curte reţine că lipsa documentelor a fost semnalată abia după data introducerii acţiunii la curtea de apel (28 octombrie 2009), la aproape doi ani de la înregistrarea dosarului la Secretariatul C.C.S.D.
În aceste condiţii, adresa nr. 36855/ CC din 08 ianuarie 2010 la care recurenta face trimitere are un evident caracter pro causa şi demonstrează maniera defectuoasă de organizare a activităţii C.C.S.D., care nu poate fi permisă cu riscul lezării dreptului de despăgubire al intimatei-reclamante pentru imobilul situat în Bucureşti, strada Elena Văcărescu (fostă şos. Nordului), conform Dispoziţiei nr. 7320 din 29 ianuarie 2007 emisă de Primăria municipiului Bucureşti încă din anul 2007.
În consecinţă, în mod legal a fost obligată C.C.S.D. să parcurgă etapele procedurii administrative reglementate de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu finalitatea indicată la alin. (7) al acestui text, respectiv emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Această concluzie este corectă, ea fiind însuşită şi de instanţa de recurs, soluţia urmând a fi modificată numai în privinţa termenului de executare a sentinţei de 60 de zile de la comunicare.
Înalta Curte retine că sunt întemeiate criticile recurentei, numai în ceea ce priveşte impunerea termenului de 60 de zile de la comunicarea sentinţei, în executarea obligaţiei de transmitere a dosarului spre evaluare, şi, subsecvent, de emitere a deciziei reprezentând titlul de proprietate, dată fiind durata, obiectiv variabilă, a acestor proceduri administrative în cadrul etapei premergătoare emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (6) din Capitolul V, Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, întocmirea raportului de evaluare este atributul exclusiv al evaluatorului, iar C.C.S.D. transmite dosarul evaluatorului, conform prevederilor alin. (5) al aceluiaşi text legal.
Astfel, impunerea unui termen determinat în sarcina C.C.S.D., cu ignorarea complexităţii şi duratei inerente a procedurilor, ce incumbă în principal evaluatorului desemnat, apare ca nefiind utilă şi ca atare nelegală.
De asemenea, stabilirea unui termen de executare curgând de la data comunicării sentinţei ignoră prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care instituie caracterul suspensiv de executare al recursului în contenciosul administrativ.
Drept urmare, instanţa de control judiciar menţinând obligaţia stabilită în sarcina recurentei - pârâte va înlătura numai termenul stabilit în sentinţa recurată, pentru motivele arătate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312, alin. (l) - (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul modificându-se în parte, sentinţa atacată în sensul înlăturării din dispozitiv a termenului de executare de 60 zile de la comunicarea sentinţei, prevăzut în sarcina C.C.S.D., menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 6864 din 18 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată, în sensul că înlătură termenul de executare de 60 de zile de la comunicarea sentinţei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3340/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3376/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
