ICCJ. Decizia nr. 3422/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3422/2012
Dosar nr. 846/1/2012
Şedinţa publică de la 12 iulie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de recurs
Recurenta G.L.D. a declarat recurs împotriva Hotărârii nr. 1046 din 20 noiembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
În motivarea cererii a susţinut că Hotărârea nr. 1046/2011 a Plenului C.S.M. este nelegală, deoarece îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 61 din Legea nr. 303/2004 pentru a fi numită în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti.
Recurenta a arătat că a susţinut un interviu în faţa secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care a constatat faptul că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi numită în funcţia de judecător, fiind emisă Hotărârea nr. 1019 din 20 decembrie 2011.
A precizat că Hotărârea Plenului C.S.M. prin care s-a respins cererea de numire în funcţia de judecător a fost emisă cu exces de putere.
Cu privire la criteriul referitor la volumul de activitate, respectiv numărul de dosare pe procuror/judecător, încărcătura pe judecător la nivelul Curţii de Apel Bucureşti şi Tribunalului Bucureşti era de aproximativ 529 dosare şi 929 dosare, net superior celui de 243,82 lucrări şi 10,23 dosare pe an înregistrate la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A precizat că are o vechime în magistratură, ca procuror, de 13 ani şi 7 luni, din care 7 ani şi 6 luni cu grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte situaţia posturilor vacante la 1 decembrie 2011, publicată pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, la data formulării cererii existau 6 posturi vacante.
A mai susţinut recurenta că din interpretarea sintagmei „pot fi numiţi”, care se regăseşte în cuprinsul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, rezultă că magistraţii care formulează cereri de transfer au dreptul la o aplicare justă a marjei de apreciere de către autoritatea decidentă şi în cadrul acesteia, în condiţiile întrunirii tuturor criteriilor, formularea unei cereri de transfer este un drept şi nu o vocaţie.
2. Întâmpinarea formulată de către Consiliul Superior al Magistraturii
Intimatul a solicitat respingerea recursului, a arătat că la soluţionarea cererii s-au avut în vedere schemele de posturi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, schemele de posturi la instanţele unde s-a solicitat numirea; gradul de ocupare a schemelor şi încărcătura pe procuror şi judecător.
S-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Regulamentul aprobat prin H.P.C.S.M. nr. 193/2006, motivele de ordin profesional, complexitatea activităţii desfăşurate la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, numărul mare de lucrări/procuror înregistrate în perioada de referinţă analizată prin raportare la volumul de activitate existent la Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti în vederea asigurării unui echilibru în buna funcţionare a instanţelor şi parchetelor.
A precizat intimatul că numirea în funcţia de judecător sau procuror nu constituie un drept, ci o vocaţie, propunerea este de competenţa exclusivă a C.S.M., context în care trebuie asigurat un echilibru între interesul general şi cel particular al judecătorului sau al procurorului care solicită aprobarea cererii de numire.
3. Analiza cererii de recurs
Înalta Curte, examinând recursul, întâmpinarea, probele cauzei şi legislaţia aplicabilă, constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.
Recurenta a solicitat transferul din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca judecător la Tribunalul Bucureşti.
Prin Hotărârea nr. 1019 din 20 decembrie 2011, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 61 din Legea nr. 303/2004 pentru numirea acesteia în funcţia de judecător, atât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti au comunicat avizul favorabil pentru numirea recurentei ca judecător.
În aceste circumstanţe factuale, care atestă îndeplinirea tuturor cerinţelor legii pentru transferul solicitat de recurentă, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii este adoptată cu exces de putere, după cum vom explica mai jos.
În cauză, intimatul a pus în discuţie oportunitatea numirii în funcţia de judecător a recurentei, în raport de motivele invocate prin întâmpinare.
Trebuie precizat că oportunitatea este o dimensiune a legalităţii şi se subsumează acesteia.
Înalta Curte arată că prin legalitatea unui act se înţelege conformarea acestuia cu legile, precum şi cu alte acte normative cu forţă juridică superioară, iar oportunitatea se manifestă sub forma dreptului de apreciere al autorităţii care emite actul.
Limitele dreptului de apreciere al unei autorităţi sunt determinate prin conţinutul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 care defineşte excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al unei autorităţi publice prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
În cazul transferului judecătorilor sau procurorilor, dreptul este reglementat de art. 61 din Legea nr. 303/2004, text care cuprinde şi condiţiile în care se poate efectua transferul.
Îndeplinirea condiţiilor legii nu a fost contestată de intimat, ci dimpotrivă, Hotărârea nr. 1019/2011 a secţiei pentru judecători a confirmat dreptul recurentei de a fi transferată ca judecător.
Mai mult, autorităţile judiciare implicate în procedură, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti şi-au exprimat acordul cu privire la transfer. Interesul public invocat de intimat nu este susţinut de probele cauzei, volumul de activitate în cadrul parchetului unde funcţiona recurenta nefiind de natură a justifica refuzul transferului, volumul de activitate fiind mai mare la instanţe.
Dimpotrivă, avizul pozitiv al parchetului demonstrează că prin transferul recurentei nu este afectată activitatea acestuia.
De asemenea, chiar la data soluţionării prezentului recurs, la Tribunalul Bucureşti existau 4 posturi vacante, din care 3 temporar vacante, aşadar exista un post definitiv şi efectiv vacant.
În aceste circumstanţe, respectiv volumul de activitate mai mare la instanţe decât la parchet, avizul favorabil al parchetului, precum şi al Curţii de Apel Bucureşti şi al Tribunalului Bucureşti şi existenţa unor posturi vacante demonstrează că intimatul a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea dreptului recurentei de a fi transferată ca judecător, aceasta îndeplinind toate condiţiile legii.
Hotărârea atacată este emisă cu exces de putere, aşa cum s-a explicat mai sus, ceea ce conduce la nelegalitatea acesteia, având ca şi consecinţă vătămarea dreptului.
Faţă de cele menţionate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, modificată şi completată, recursul va fi admis, sens în care va fi anulată hotărârea recurată.
Urmează să fie obligat intimatul, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, să emită o hotărâre prin care să dispună numirea în funcţia de judecător a recurentei la una din instanţele care a acordat avizul favorabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de G.L.D. împotriva Hotărârii nr. 1046 din 20 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează Hotărârea nr. 1046 din 20 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre, prin care să aprobe cererea de numire a recurentei G.L.D. în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti şi să emită propunere în acest sens Preşedintelui României.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3384/2012. Contencios. Anulare acte privind... | ICCJ. Decizia nr. 3423/2012. Contencios → |
|---|
