ICCJ. Decizia nr. 3465/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3465/2012
Dosar nr. 4579/2/2010
Şedinţa publică de la 13 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii S.L. şi D.S.V. au chemat în judecată pe pârâtul M.A.I. soli citând o bligarea pârâtului să emită un act administrativ cuprinzând condiţiile şi criteriile de sprijinire în calitate de poliţişti la cumpărarea unei locuinţe proprietate personală, conform art. 32 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului şi să le acorde sprijin efectiv în cumpărarea, o singură dată în carieră, a unei locuinţe proprietate personală în mun. Galaţi, localitate în care-şi are sediul unitatea de poliţie cu care au raporturi de serviciu.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt angajaţi la M.A.I. – I.P.J. Galaţi – S.R.P.T. Galaţi, din anul 2002 şi respectiv 2007, ocupând funcţia de subinspector de poliţie respectiv agent de poliţie şi, cu toate că Legea nr. 360/2002 a intrat în vigoare de aproape 8 ani, pârâtul nu a emis actul administrativ, prevăzut de legiuitor în cuprinsul art. 32 alin. (3) din lege privind criteriile şi condiţiile în care poliţistul trebuie să fie sprijinit o singură dată în carieră în cumpărarea unei locuinţe proprietate personală, deşi conform O.U.G. nr. 60/2003, avea obligaţia să-l emită în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a dispoziţiei.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia de inadmisibilitatea a acţiunii, întrucât actul ce se solicită a fi emis este un act administrativ normativ, aceasta fiind prerogativa exclusiv a autorităţii pârâte, reclamanţii neputându-se erija în reprezentanţii tuturor poliţiştilor, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 1203 din 18 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâtul să procedeze la emiterea unui ordin prin care să stabilească criteriile şi condiţiile de sprijinire la construirea sau cumpărarea unei locuinţe proprietate personală, în condiţiile art. 32 alin. (3) din Legea 360/2002.
A admis excepţia de inadmisibilitate în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtului să acorde reclamanţilor sprijin efectiv la cumpărarea o singură dată în carieră a unei locuinţe proprietate personală în municipiul Galaţi, şi a respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Curtea a reţinut că, potrivit art. 32 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, poliţistul va fi sprijinit în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuinţe proprietate personală în localitatea în care îşi are sediul unitatea de poliţie la care este încadrat, în condiţiile legii. (3) Criteriile şi condiţiile de sprijin prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
Curtea a apreciat că excepţia de inadmisibilitate cu privire la primul capăt de cerere este neîntemeiată, având în vedere că dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu fac distincţie, iar competenţa de stabilire a unor dispoziţii cu caracter normativ aparţine autorităţii pârâte, în speţa de faţă, reclamanţii nesolicitând ca pârâta să elaboreze criterii şi condiţii într-un anumit fel, ci să execute dispoziţia prevăzută în art. 32 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 şi să emită un act administrativ normativ prin care să stabilească anumite criterii şi condiţii.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut, în esenţă, că a tâta vreme cât textele de lege de la art. 32 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 360/2002 sunt în vigoare, ele trebuie să producă efecte juridice.
Faptul că la nivelul instituţiei este în curs de definitivare un Proiect de Ordin al ministrului administraţiei şi internelor privind construirea de locuinţe proprietate, personalului instituţiei, din fondurile bugetarilor prin programe coordonate de M.A.I., vine să întărească faptul că autoritatea pârâtă are reprezentarea faptului că trebuie să elaboreze un asemenea ordin, însă nu există nici un motiv pentru care de la intrarea în vigoare a acestor dispoziţii şi până la acest moment, termen mai mult decât rezonabil, ordinul nu a fost emis.
Totodată, Curtea a apreciat că prin refuzul nejustificat de emitere a ordinului prin care să stabilească criteriile şi condiţiile prevăzute la art. 32 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanţii au fost vătămaţi în drepturile lor recunoscute de lege de a fi sprijiniţi în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuinţe proprietate personală în localitatea în care îşi are sediul unitatea de poliţie la care sunt încadraţi, motiv pentru care, a admis cererea şi a obligat pârâtul să procedeze la emiterea unui ordin prin care să stabilească criteriile şi condiţiile de sprijinire la construirea sau cumpărarea unei locuinţe proprietate personală, în condiţiile art. 32 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtului să le acorde sprijin efectiv în cumpărarea, o singură dată în carieră, a unei locuinţe proprietate personală în municipiul Galaţi, localitate în care-şi are sediul unitatea de poliţie cu care au raporturi de serviciu, Curtea a considerat că acest capăt de cerere este inadmisibil, întrucât reclamanţii pot fi sprijiniţi în sensul solicitat doar după elaborarea acestor criterii şi condiţii, ocazie cu care se verifică dacă aceştia îndeplinesc aceste criterii pentru a fi sprijiniţi, potrivit normelor ce se vor elabora prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.A.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul pârât a susţinut, în esenţă că, în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea apreciind „din anul 2002, s-au promovat mai multe proiecte de ordine, care însă nu s-au materializat, din diferite motive, că o dată cu apariţia Legii nr. 562/2004, în anul 2007 s-a constituit un nou proiect de ordin, iar în anul 2008, M.A.I. a elaborat proiectul de Ordin pe care l-a definitivat în urma consultării cu S.C.N.P.” în condiţiile în care legiuitorul nu a instituit în sarcina instituţiei pârâte un termen imperativ de emitere a ordinului menţionat în cuprinsul alin. (3) al articolului indicat anterior, iar potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 838/2009, instanţa de judecată nu poate modifica norme juridice cu putere de lege.
Pe fondul cauzei, recurentul pârât a arătat că acţiunea a rămas fără obiect întrucât (M. Of. nr. 401/16.06.2010) a fost publicat Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 129/2010, privind construirea de locuinţe proprietate a personalului instituţiei, din fondurile beneficiarilor, prin programe coordonate de M.A.I.
4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., constată că, în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâtul să procedeze la emiterea unui ordin prin care să stabilească criteriile şi condiţiile de sprijinire la construirea sau cumpărarea unei locuinţe proprietate personală, în condiţiile art. 32 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.
Autoritatea recurentă nu se află în situaţia unui refuz nejustificat de emitere a unui act administrativ prin care să organizeze executarea şi să execute în concret dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 360/2002, ci se află în exercitarea unui drept de apreciere care i-a fost conferit de legiuitor.
Este adevărat că p otrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, poliţistul va fi sprijinit în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuinţe proprietate personală în localitatea în care îşi are sediul unitatea de poliţie la care este încadrat şi că în alin. (3) al aceluiaşi articol, se stipulează modalitatea prin care vor fi stabilite „criteriile şi condiţiile de sprijin prevăzute la alin. (1)” şi anume printr-un ordin al ministrului administraţiei şi internelor. Cu toate acestea, posibilitatea acordării sprijinului în vederea construirii sau cumpărării unei locuinţe se poate realiza doar în condiţiile legii, dreptul de apreciere cu privire la oportunitatea emiterii unui asemenea ordin, aparţinând exclusiv autorităţii, căreia legiuitorul nu i-a impus un termen imperativ pentru emiterea ordinului menţionat în art. 32 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.
Mai mult, chiar înainte ca prima instanţă să pronunţe hotărârea recurenta a fost emis şi publicat (M. Of. nr. 401/16.06.2010), Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 129/2010 privind construirea de locuinţe proprietate a personalului instituţiei din fondurile beneficiarilor, prin programe coordonate de M.A.I.
În atare situaţie, nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat al recurentei pârâte, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
În concluzie, apreciind că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală şi că motivele de recurs invocate în cauză sunt întemeiate, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., admiterea recursului cu consecinţa modificării hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul M.A.I. împotriva Sentinţei civile nr. 1203 din 18 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată şi respinge acţiunea reclamanţilor, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3426/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3516/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
