ICCJ. Decizia nr. 3555/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3555/2012
Dosar nr. 445/59/2011
Şedinţa de la 18 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamantul D.J., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., a solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubiri băneşti, potrivit art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Arad, str. Dorel Sibii (fostă Grănicerilor), înscris în CF col. nr. 21048 Arad şi CF ind. nr. 21844 Arad, sub nr. top. 627/5/I, împreună cu terenul aferent în cotă de 128/237 m.p.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că P.M. Arad a emis dispoziţia nr. 2135 din 13 mai 2009, prin care s-a propus acordarea în beneficiul reclamantului de măsuri reparatorii, constând în despăgubiri băneşti, reprezentând diferenţa dintre suma încasată ca despăgubiri, actualizată şi valoarea reală a imobilului, dosarul fiind înregistrat la Secretariatului C.C.S.D., în baza procesului verbal de predare-primire nr. 12114 din 28 iulie 2009, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru care se va emite titlu de despăgubire.
Prin întâmpinare, pârâta C.C.S.D. a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii, învederând că, în privinţa reclamantului, se arată, că nu a fost depăşită etapa de analizare a legalităţii măsurii de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului, constatându-se o neconcordanţă de suprafaţă în privinţa suprafeţei sale, apartamentul fiind menţionat cu suprafeţe diferite în CF ind. nr. 21844 Arad, nr. top. 627/5/I, în procesul verbal de evaluare întocmit pentru acordarea despăgubirilor în temeiul Legii nr. 112/1995, în contractul de vânzare a apartamentului încheiat în baza aceluiaşi act normativ şi în fişa tehnică întocmită în anul 1981.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 383 din 20 septembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea promovată de reclamantul D.J. împotriva pârâtei C.C.S.D.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că din actele aflate la dosar se confirmă în speţă susţinerile pârâtei, potrivit cărora aceasta a solicitat P.M. Arad, prin adresa nr. 45010/ CC din 3 iunie 2011, comunicarea suprafeţei apartamentului pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, fără a fi primit răspuns până la acest moment, neputând fi considerat nejustificat refuzul pârâtei de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire, întrucât emiterea titlului de despăgubire este condiţionată de evaluarea imobilului pentru care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că refuzul autorităţii pârâte de soluţionare a cererii de acordare de despăgubiri este justificat în speţă de absenţa din dosarul administrativ a unor înscrisuri care să ateste suprafaţa reală a imobilului pentru care s-a cerut acordarea măsurilor reparatorii, refuzul apărând întemeiat prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Capitolul V, Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
3. Calea de atac exercitată în cază
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamantul D.J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu există refuz nejustificat din partea pârâtei, cu privire la întârzierea emiterii Titlului de despăgubire, deşi procedura administrativă a fost începută prin notificarea nr. 1305/2001 şi nu a fost încă finalizată.
Totodată, recurentul-reclamant a criticat sentinţa atacată susţinând că nu este necesară completarea dosarului de despăgubiri cu informaţii necesare în vederea efectuării evaluării, întrucât din Referatul Comisiei că imobilul avea o întindere de 128 mp.
Intimata-pârâtă C.C.S.D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de către instanţa de fond, susţinând, în esenţă, că emiterea titlului de despăgubiri este condiţionată de parcurgerea procedurii administrative reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, modificat şi completat prin O.U.G. nr. 81/2007 şi cu prevederile Deciziei nr. 2815/16 septembrie 2008, cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor.
Totodată, intimata a invocat dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2012, potrivit cărora se suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat.
Prin acţiunea formulată, recurentul-reclamant s-a adresat instanţei de contencios administrativ solicitând obligarea autorităţii administrative la emiterea titlului de despăgubiri pentru imobilul situat în Arad, str. Dorel Sibii (fostă Grănicerilor), înscris în CF col. nr. 21048 Arad şi CF ind. nr. 21844 Arad, sub nr. top. 627/5/I, împreună cu terenul aferent în cotă de 128/237 m.p.
Prin dispoziţia nr. 2135 din 13 mai 2009, P.M. Arad a soluţionat notificarea reclamanţilor, în sensul că a respins cererea de restituire în natură a imobilului notificat, înaintând dosarul Secretariatului C.C.S.D., fiind declanşată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În cauză, astfel cum rezultă din probatoriul administrat a fost parcursă etapa transmiterii şi înregistrării dosarului, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) capitolul V Titlul VII modificat şi completat prin O.U.G. nr. 81/2007, urmând etapa analizării dosarelor de către Secretariatul C.C.S.D. sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării şi etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către C.C.S.D. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestuia, în condiţiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că în etapa analizării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat de reclamant, s-a constatat că dosarul de despăgubiri este incomplet, fiind necesară completarea acestuia cu înscrisuri care să ateste suprafaţa reală a imobilului pentru care s-a cerut acordarea măsurilor reparatorii.
Astfel fiind, instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată că cererea reclamantului de emitere a titlului de despăgubiri este neîntemeiată, întrucât în cauză nu au fost parcurse etapele obligatorii din procedura administrativă reglementată de dispoziţiile legale mai sus citate.
Nu pot fi reţinute susţinerile recurentului privind încălcarea termenului rezonabil în emiterea titlului de despăgubiri, întrucât, astfel cum în mod corect s-a reţinut şi de către judecătorul fondului, nu au fost parcurs etapele procedurii administrative prevăzute de lege, iar nefinalizarea acestei proceduri nu s-a datorat culpei autorităţii administrative, avându-se în vedere necesitatea completării dosarului cu actele solicitate.
Rezultă aşadar că nu se poate reţine existenţa unui refuz din partea C.C.S.D. cu privire la soluţionarea dosarului privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului, nefiind astfel îndeplinite dispoziţiile art. 1 şi art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care se reţine că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, pe care instanţa de control judiciar o va păstra.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că soluţia Curţii de Apel este legală şi se impune a fi menţinută şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.J. împotriva Sentinţei nr. 383 din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3553/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3570/2012. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
