ICCJ. Decizia nr. 3475/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
I.1.Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 28 iulie 2011, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul L.V. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N. în calitate de Președinte a Autorității Naționale pentru Cetățenie solicitând să se constate refuzul nejustificat al autorității de a soluționa în termenul legal cererea de redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtelor să soluționeze această cerere, să emită și să comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales, "de îndată".
Totodată, reclamantul a mai solicitat și obligarea pârâtelor, în solidar, la daune interese în cuantum de 25 RON pe zi de la data comunicării răspunsului solicitat (cel prevăzut de O.G. nr. 27/2002), respectiv 20 iulie 2011 și până la obținerea ordinului de redobândire a cetățeniei române, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 09 februarie 2011, a depus la Autoritatea Națională pentru Cetățenie cererea de redobândire a cetățeniei române, formându-se astfel dosarul din 09 februarie 2011.
în urma acestui număr de dosar s-a fixat termen pentru verificare de către comisie pe data de 14 iunie 2011, cu toate acestea cererea nu a fost soluționată în termenul de 5 luni prevăzut de O.U.G. nr. 5/2010.
în drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 9 și art. 10 din Convenția Europeană a Consiliului Europei privind Cetățenia art. 11, 16, 19 și urm. din Legea nr. 21/1991 modificată și completată, privind cetățenia română, prevederile O.U.G. nr. 5/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie, art. 1 art. 2,art. 7,art. 8,art. 13 alin. (4), art. 16 din Legea nr. 554/2004, Constituția României, precum și a legislației comunitare.
Pârâtele au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
I.2.Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 5498 din 30 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea reclamantului și a obligat pârâtele Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N. - Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie să soluționeze cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, să emită și să comunice ordinul prin care se soluționează cererea în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea plății de 25 RON pe zi de întârziere.
A respins primul capăt de cerere ca neîntemeiat.
A obligat pârâtele la 13 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Reclamantul L.V. a depus la data de 09 februarie 2011, la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, cererea de redobândire a cetățeniei române, formându-se astfel dosarul din 09 februarie 2011.
Curtea a constatat că a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii reclamantului, având în vedere prevederile 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare, art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei precum și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1991.
Curtea nu a obligat pârâtele să admită cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, ci doar să soluționeze cererea reclamantului prin emiterea unui ordin pe care să-l comunice acestuia, la domiciliul arătat în cererea inițială de redobândire a cetățeniei române. Pe de altă parte, Curtea a respins primul capăt de cerere reținând că nesoluționarea cererii reclamantului s-a datorat faptului că pârâții nu au efectuat toate verificările necesare soluționării acestei cereri.
în baza art. 276 C. proc. civ., Curtea a obligat pe pârâți doar la plata unei părți din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant, respectiv la 13 RON.
I.3.Recursul declarat în cauză
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentele au susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 15 - 19 din Legea nr. 21/1991, republicată.
Au susținut recurentele că, deși față de situația de fapt prezentată, prima instanță a respins primul capăt de cerere ca neîntemeiat, respectiv "constatarea nesoluționării în termen legal de către pârâți a cererii de redobândire a cetățeniei române" reținând în considerente că această soluție se fundamentează pe faptul că "pârâții nu au efectuat toate verificările necesare soluționării acestei cereri", Curtea, în același timp a obligat pârâții la soluționarea cererii și la comunicarea ordinului privitor la cererea de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 25 RON pe zi de întârziere, respectiv daunele interese solicitate de reclamantul intimat.
Astfel că, au susținut recurentele, hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, dispozitivul acesteia neputând fi adus la îndeplinire, deoarece prin acesta, instanța a constatat netemeinicia petitului privind nesoluționarea cererii, dar în același timp a obligat la soluționarea acestuia.
Autoritatea pârâtă a susținut că în lipsa informațiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 8 lit b) și e) și art. 11 din Legea nr. 21/1991, republicată privind cetățenia română, analizarea și avizarea cererilor precum și emiterea ordinelor nu sunt posibil de realizat.
Termenul de 5 luni la care se face referire în preambulul O.U.G. nr. 5/2010, nu poate fi avut în vedere, ținând cont de dispozițiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora: "Preambulul enunță, în sinteză, scopul și, după caz, motivarea reglementării. El nu poate cuprinde nici directive, nici reguli de interpretare". Așadar, preambulul prezintă motivele care au dus la elaborarea actului normativ, fără a putea dispune într-o chestiune de drept și fără a putea fi considerat un reper în interpretarea reglementării.
Totodată, recurentele pârâte au mai susținut că instanța, în mod corect respingând primul petit al cererii ca neîntemeiat, potrivit principiului accesorium seqvitur principale, ar fi trebuit să respingă și celelalte capete accesorii referitoare la daunele interese și cheltuielile de judecată.
De asemenea s-a mai arătat că, întrucât, dispozițiile Legii nr. 21/1991, republicată, nu stabilesc un termen de soluționare a cererilor de redobândire a cetățeniei române, în lipsa unor prevederi legale exprese, instanța ar fi trebuit să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative pentru a se asigura o protecție reală a drepturilor consfințite de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru realizarea acestui scop, omisiunea legiuitorului poate fi complinită prin raportare la "termenul rezonabil" statuat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, termen care constituie o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenție.
în fine cele două recurente au mai criticat sentința și sub aspectul nemotivării acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
II.Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, precum și cu noile înscrisuri depuse la dosar, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul L.V. a depus la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, la data de 09 februarie 2011, cererea de redobândire a cetățeniei române, formându-se astfel dosarul din 09 februarie 2011.
Președintele Comisiei pentru Cetățenie a stabilit prin rezoluție, în conformitate cu art. 16 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, termenul, pentru analizarea de către Comisie a cererii reclamantei, la data de 14 iunie 2011, iar întrucât la data indicată nu erau finalizate verificările impuse de art. 8 lit. b) și e) la care face trimitere art. 11 din Legea cetățeniei, președintele Comisiei a stabilit un nou termen pentru analizare și avizare la data de 27 octombrie 2011.
înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a admis cererea reclamantului, având în vedere că până la data rămânerii cauzei în pronunțare, în primă instanță, cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române nu a fost analizată.
în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare "Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 (cinci) luni de la data înregistrării cererii".
De asemenea, potrivit art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei "Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.
Față de situația de fapt expusă și dispozițiile legale aplicabile, înalta Curte reține că a existat un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motivat de faptul că cererea de redobândire a cetățeniei române, în baza procedurii instituite de legea specială în materie, Legea Cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, nu a fost analizată și avizată de Comisie în termenul prevăzut de lege.
Totodată, înalta Curte constată că, la momentul soluționării recursului, autoritățile pârâte au procedat la punerea în executare a hotărârii recurate prin soluționarea cererii reclamantului și aprobării redobândirii cetățeniei române, la dosar fiind anexat Ordinul nr. 320/P din 3 aprilie 2012 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie.
în ceea ce privește susținerile reprezentanței recurentelor pârâte în sensul că, dat fiind emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române pentru reclamant nu se mai justifică menținerea în hotărârea recurată a sancțiunii plății de 25 RON pe zi de întârziere, înalta Curte reține că acest aspect nu mai prezintă relevanță, de vreme ce sentința civilă nr. 5498 din 30 septembrie 2011 a Curții de Apel București a fost pusă în executare la data de 3 aprilie 2012, iar sancțiunea plății de 25 RON pe zi de întârziere era prevăzută în caz de neexecutare a obligației în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
în consecință, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3486/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3411/2012. Contencios → |
|---|
