ICCJ. Decizia nr. 3486/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
I.1.Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1253 din 05 iulie 2011, reclamantul M.P. a chemat în judecată pe pârâții Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - București pentru:
- obligarea pârâtului Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București la plata, în favoarea statului, a unei amenzi de 20% din salariul mediu brut pe economie, pe zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii asupra prezentei acțiuni și până la executarea efectivă a deciziei nr. 2540 din 05 mai 2011, pronunțată de câtre înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar;
- obligarea aceluiași pârât la plata câtre reclamant de despăgubiri de 20% din salariul mediu brut pe economie, pe zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii asupra prezentei acțiuni și până la executarea efectivă a deciziei nr. 2540 din 05 mai 2011, pronunțată de câtre înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar;
- obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București la plata câtre reclamant a sumei de 10.000 RON, reprezentând cheltuielile de judecată, izvorâte din dosar al Curții de Apel Galați și al înaltei Curți de Casație și Justiție și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Prin întâmpinare, Autoritatea Națională de Restituire a Proprietăților a invocat lipsa calității procesuale pasive a acestei autorități publice, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.
Tot prin întâmpinare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată.
I.2.Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 53 din 2 februarie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.P., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor și a aplicat pârâtului Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la executarea efectivă a deciziei civile nr. 2540 din 05 mai 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
A obligat pe pârâtul Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București să plătească reclamantului despăgubiri pentru întârziere de 20% din salariul mediu brut pe economie, pe zi întârziere, până la executarea efectivă a deciziei civile nr. 2540 din 05 mai 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
A obligat pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr. 2540 din 05 mai 2011 pronunțată în dosar, înalta Curte de Casație și Justiție București a admis recursul declarat de M.P. împotriva sentinței civile nr. 151 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, a casat sentința recurată și, în consecință, a admis acțiunea și a obligat pârâta Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire în termen de 6 luni de la pronunțarea deciziei.
întrucât pârâta (Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) nu s-a conformat dispozițiilor instanței, având în vedere faptul că Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București conduce lucrările Comisiei Centrale, în temeiul disp. art. 13 alin. (1) lit. a) alin. (2), alin. (4) și alin. (6) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Curtea a apreciat că acțiunea este întemeiată și, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a aplicat pârâtului Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la executarea efectivă a deciziei civile nr. 2540 din 05 mai 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată a obligat pe pârâtul Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București să plătească reclamantului despăgubiri pentru întârziere de 20% din salariul mediu brut pe economie, pe zi întârziere, până la executarea efectivă a deciziei civile nr. 2540 din 05 mai 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție și pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
I.3.Recursurile declarate în cauză
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurentele au adus, în esență, aceleași critici hotărârii atacate, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor formulând motive de recurs și pe capătul de cerere privind obligarea acestei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că prima instanță, în soluționarea pe fond a cauzei, nu a avut în vedere principiul dreptului la apărare al părților și implicit dreptul părților la un proces echitabil.
în acest sens, recurentele au susținut că prima instanță a soluționat cauza cu încălcarea normelor de procedură privind citarea, în nume personal, a Președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu toate că amenda a fost aplicată acestei părți, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, au arătat recurentele, chiar reclamantul, prin cererea sa, a solicitat aplicarea amenzii față de conducătorul autorității publice.
A doua critică se referă la faptul că Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nu are calitate procesuală pasivă într-un astfel de litigiu, pornind de la atribuțiile acestuia stabilite prin art. 3 din H.G. nr. 1068/2007, atribuția privind emiterea titlului de despăgubiri aparținând, exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, motiv pentru care apreciază că sancțiunea amenzii se poate aplica comisiei în întregul său și nu președintelui acesteia, ținând cont de caracterul colegial al deciziilor adoptate și de lipsa unei subordonări ierarhice a membrilor comisiei față de președinte.
Recurentele au mai formulat critici și cu privire la fondul cererii, în sensul că Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și-a îndeplinit toate atribuțiile stabilite de lege în sarcina sa, respectiv în dosar, a desemnat evaluator, însă din motive neimputabile Comisiei, evaluatorul a anunțat că se află în imposibilitate de a întocmi un raport de evaluare.
în susținerea motivelor de recurs formulate, recurentele au invocat prevederile O.U.G. nr. 4/2012, potrivit cărora, se suspendă pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
O altă critică a sentinței recurate se referă la faptul că instanța de fond a dispus, nelegal, obligarea Președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata unor despăgubiri de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea efectivă a deciziei nr. 2540/2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere că dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu sunt în sensul aplicării despăgubirilor pentru întârziere conducătorului autorității publice, ci doar în sensul aplicării amenzii ca măsură de constrângere a acestuia, în situația în care, nu depune diligențele în vederea executării unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Prin recursul său, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor critică sentința instanței de fond și sub aspectul obligării acestei autorități la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 10.000 RON.
Această autoritate a apreciat că, în raport cu împrejurarea că acest litigiu s-a soluționat la primul termen de judecată, prima instanță trebuia să aprecieze că onorariu este mult prea mare în raport cu complexitatea dosarului și să facă aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul reducerii cheltuielilor de judecată.
A invocat în susținerea acestor critici Decizia Curții Constituționale nr. 492/2006 și Jurisprudența C.E.D.O.
II.Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate precum și din oficiu, potrivit art. 3041C. proc. civ., constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul M.P. a solicitat obligarea pârâtului Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București la plata, în favoarea statului, a unei amenzi de 20% din salariul mediu brut pe economie, pe zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii asupra prezentei acțiuni și până la executarea efectiva a deciziei nr. 2540 din 05 mai 2011 precum și la plata de despăgubiri de 20% din salariul mediu brut pe economie, pe zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii asupra prezentei acțiuni și până la executarea efectivă a deciziei nr. 2540 din 05 mai 2011, pronunțată de câtre înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar.
Cu toate acestea, instanța de fond, deși a admis acțiunea reclamantului și a dispus obligarea Președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților atât la plata, în favoarea statului, a amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, precum și în favoarea reclamantului a unor despăgubiri de 20% din salariul mediu brut pe economie, pe zi de întârziere, a soluționat cauza fără citarea, în nume personal a Președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, încălcând astfel principiul dreptului la apărare și al contradictorialității procesului civil și implicit dreptul la un proces echitabil, consființite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa fiind și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3), Teza a II-a, corelat cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora, atunci când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., se pronunță casarea hotărârii pronunțate, înalta Curte urmează să trimită cauza aceleiași instanțe, în vederea rejudecării cauzei cu respectarea normelor procedurale privind citarea tuturor părților din dosar, respectarea principiul dreptului la apărare precum și al principiului contradictorialității procesului civil.
Pentru considerentele mai sus menționate, recursul va fi admis, soluția instanței de fond va fi desființată și cauza va fi trimisă aceleiași instanțe, pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel a avut în vedere și celelalte critici formulate de recurentele pârâte, ca apărări de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3489/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3475/2012. Contencios → |
|---|
