ICCJ. Decizia nr. 3733/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3733/2012
Dosar nr. 3452/2/2012
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 26 aprilie 2012, reclamanţii W.T. şi W.M.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD) şi Preşedintele CCSD - D.D. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pentru neexecutarea Sentinţei civile nr. 2.485 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a la: (1) plata daunelor materiale în cuantum de 5.000 euro (echivalent în RON la data plăţii) cf. art. 24 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004; (2) plata unei amenzi de 20% din salariul brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru intervalul cuprins între 28 februarie 2012 şi până la data îndeplinirii obligaţiei în privinţa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, pentru refuzul de a pune în executare Sentinţa civilă nr. 2.485 din 29 martie 2011 cf. art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; (3) plata unor penalităţi de 1.000 RON/zi de întârziere pentru intervalul de timp menţionat; (4) plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au expus situaţia de fapt, au invocat în ce priveşte plata daunelor materiale dispoziţiile art. 1349 C. civ. au arătat că regulile care guvernează răspunderea civilă sunt principiul reparării integrale şi în natură a prejudiciului. Acţiunea a fost soluţionată favorabil şi a rămas irevocabilă la data de 28 februarie 2012, iar ca urmare a refuzului pârâţilor de soluţionare a cererii reclamanţilor de acordare a despăgubirilor, prin faptul că nu s-a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire, reclamanţii au fost în imposibilitate de a folosi suma reprezentând despăgubirile cuvenite de drept.
Cu privire la capătul doi de cerere, reclamanţii au arătat că pârâţii au nesocotit dispoziţiile cuprinse într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, dar şi măsura imperativă a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare pârâtul Preşedintele CCSD - D.D. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Preşedintele CCSD şi a solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată pentru considerente similare celor expuse în întâmpinarea formulată de pârâtul Preşedintele CCSD - D.D.
La termenul de judecată din 21 mai 2012 reclamanţii prin avocat au precizat la solicitarea instanţei că data de la care urmează a se calcula amenda ce solicită a fi aplicată pârâtului Preşedintele CCSD este 28 martie 2012, iar nu 28 februarie 2012 astfel cum au solicitat prin acţiune.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 3.388 din 21 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Preşedintele CCSD - D.D., ca fiind neîntemeiată, a admis în parte acţiunea promovată de reclamanţii W.T. şi W.M.A. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD) şi Preşedintele CCSD - D.D. şi a aplicat pârâtului Preşedintele CCSD - D.D. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 30 martie 2012 până la îndeplinirea obligaţiei stabilită în dispozitivul Sentinţei civile nr. 2.485 din 29 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, în dosarul nr. 4024/2/2010, irevocabilă prin Decizia nr. 1.084 din 28 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins în rest acţiunea ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Preşedintele CCSD - D.D., instanţa a reţinut că existenţa calităţii procesuale pasive presupune dovedirea identităţii între persoana pârâtului şi subiectul pasiv din raportul juridic obligaţional dedus judecăţii. Raportat la domeniul contenciosului administrativ şi la prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere", Curtea a reţinut că numita D.D., în calitate de Preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, deţine calitate de subiect pasiv în cadrul raportului juridic obligaţional.
Curtea a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 2.485 din 29 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 4024/2/2010, irevocabilă prin Decizia nr. 1.048 din 28 februarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanţii W.T. şi W.M.A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi obligată pârâta la emiterea deciziei (reprezentând titlu de despăgubire pentru suma ce va fi stabilită prin raportul de evaluare a despăgubirilor propuse prin Dispoziţia nr. 1554 din 31 martie 2004 emisă de Primăria Municipiului Arad pentru cota de V* din apartamentele 6, 8 şi 9) în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, "(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
Având în vedere aceste dispoziţii legale şi reţinând că în mod nejustificat nu s-a executat dispozitivul sentinţei pronunţate de instanţa de contencios administrativ, în termenul prevăzut de lege, Curtea a aplicat pârâtului, în calitate de Preşedinte CCSD, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, de la data împlinirii termenului de 30 zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv de la data de 30 martie 2012, şi până la executarea efectivă a dispozitivului Sentinţei civile nr. 2.485 din 29 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, în dosarul nr. 4024/2/2010, irevocabilă prin Decizia nr. 1.048 din 28 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Cu privire la apărările formulate de pârâţi, respectiv îndeplinirea de către Preşedintele CCSD a atribuţiilor legale ce-i revin şi respectiv introducerea dosarului reclamanţilor nr. 28631/CC în şedinţele Comisiei din datele de 14 decembrie 2011 şi respectiv de 09 martie 2012 în vederea aprobării emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire fără a se dispune însă în acest sens datorită neîntrunirii cvorumului cerut de lege - art. 14 alin. (2) teza a II-a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, s-a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.
Referitor la primul aspect învederat, acesta nu a putut fi reţinut de moment ce obligaţia trasată printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă este una de rezultat, respectiv de emitere a deciziei în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, trebuind a fi executată întocmai, iar nu una de diligentă.
În ce priveşte al doilea motiv invocat, acesta nu a putut fi reţinut ca exonerator de răspundere pentru pârâţi întrucât întrunirea cvorumului legal pentru normala derulare a şedinţelor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este sarcina exclusivă a pârâţilor, iar nerealizarea lui, condiţie impusă de lege, este imputabilă exclusiv acestora. Aşadar, pârâţii invocă în apărare propria culpă, contrar principiului nimeni nu poate invoca propria turpitudine.
În ceea ce priveşte dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2012, instanţa a reţinut că acestea nu sunt incidente speţei întrucât constituie un eveniment legislativ intervenit ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii de executat, respectiv actul a fost publicat în M. Of. nr. 169 din 15 martie 2012, în timp ce hotărârea în discuţie rămânea irevocabilă anterior acestui moment, la data de 28 februarie 2012.
În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâţilor la plata de despăgubiri în cuantum de 5.000 euro (echivalent RON la data plăţii) şi de penalităţi în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere pentru intervalul de timp cuprins între 28 februarie 2012 şi data îndeplinirii obligaţiei, Curtea le-a respins ca fiind neîntemeiate.
Instituţia despăgubirilor reglementată de dispoziţiile art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă este concepută drept mijloc de constrângere pentru obţinerea executării hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de contencios administrativ, a fost prevăzută de legiuitor pentru a acoperi prejudiciul efectiv cauzat prin neexecutarea în termenul legal a hotărârii, partea reclamantă având însă a dovedi şi evalua prejudiciul cauzat prin atitudinea autorităţii pârâte. Or, reclamanţii nu au dovedit suportarea unor prejudicii materiale sau morale provocate de întârzierea în executarea dispozitivului sentinţei, în condiţiile în care nu au administrat nicio probă din care să rezulte pagubele cauzate, acestea neputând fi prezumate de către instanţă.
Sub aspectul penalităţilor de asemenea pretinse, s-a constatat că acest capăt de cerere nu este motivat nici în fapt şi nici în drept.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., văzând că pârâţilor le revine culpa procesuală, instanţa a dispus şi obligarea acestora la plata către reclamanţi a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat achitat conform chitanţei nr. 3.825 din 30 aprilie 2012.
Recursul
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivarea cererii de recurs, pârâta a arătat în esenţă următoarele:
- Instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Arată recurenta că potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, atribuţia de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparţine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Preşedintele Comisiei Centrale asigură conducerea lucrărilor Comisiei Centrale însă votul acestuia este egal cu al celorlalţi membrii. Rezultă de aici, arată recurenta, că Preşedintele Comisiei nu are competenţa de a constrânge pe ceilalţi membri să adopte o anume decizie, nu poate dispune individual emiterea unei decizii.
- A arătat de asemenea recurenta că nu a existat niciodată tendinţa de a tergiversa soluţionarea dosarului de despăgubire şi nici de a nesocoti Sentinţa civilă nr. 2.485/2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, emiterea titlului de despăgubire se face cu respectarea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Consideră recurenta că potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi Jurisprudenţei CEDO, neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti în special în contencios administrativ dă dreptul la reparaţii dacă există culpa autorităţii însă în cauză aceasta nu este dovedită.
- În fine, arată recurenta că etapa emiterii Deciziei este suspendată în condiţiile O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012, intervalul de 6 luni prevăzut s-a prelungit prin Legea nr. 117/2012 până la data de 15 mai 2013.
- În mod nelegal, a arătat recurenta, a obligat instanţa de fond pe pârâtă să plătească cheltuieli de judecată, întrucât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a recunoscut pretenţiile reclamanţilor.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 alin. 9, art. 3041 C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Aspecte de fapt şi de drept relevante
Prin Sentinţa civilă nr. 2.485 din 29 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, modificată în parte de Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1.048 din 28 februarie 2012, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţi şi a fost obligată Comisia Centrală să desemneze un evaluator şi să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire cu cheltuieli de judecată.
Deşi Sentinţa civilă nr. 2.485 din 29 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, trebuia să fie pusă în executare până la data de 30 martie 2012, pârâta recurentă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a executat-o, iar reclamanţii-intimaţi au introdus prezenta acţiune la data de 26 aprilie 2012.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004:
(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
(3) Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 RON la 10.000 RON.
Potrivit O.U.G. nr. 4 din 5 martie 2012, activitatea de emitere a titlurilor de despăgubire este suspendată pe o perioadă de 6 luni.
Apreciază Înalta Curte că incidenţa acestui din urmă act normativ este evidentă, reclamanta fiind titularul unui drept care este afectat de un termen suspensiv - şi nu se poate cere realizarea acestui drept (emiterea titlului - decizia de despăgubire) înainte de împlinirea termenului.
De altfel, perioada de suspendare a fost prelungită prin Legea nr. 117/2012 până în 15 mai 2013 şi în acest fel, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi justifică oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor.
Perioada în litigiu se suprapune peste perioada de suspendare a activităţii CCSD de emitere a titlurilor de despăgubire, precum şi faptul că în perioada de pasivitate a pârâtei este cuprinsă inclusiv perioada de judecată în cauză, apreciind astfel neîndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
S-a mai reţinut că într-o jurisprudenţa recenta, Curtea de la Strasbourg a nuanţat obligaţia statului de punere în executare în orice condiţii a unei hotărâri judecătoreşti, respectiv în cauza Fociac c. României s-a arătat ca dreptul de acces la justiţie nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei hotărâri cu caracter civil, indiferent care ar fi circumstanţele (Sanglier împotriva Franţei, nr. 50342/99, pct. 39, 27 mai 2003). Atunci când autorităţile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească şi nu fac acest lucru, respectiva inerţie angajează răspunderea statului în sfera de aplicare a art. 6 § 1 din convenţie.
Această răspundere funcţionează numai ca sancţiune a stării de inerţie, or, în litigiul de faţă, fiind suspendată prin lege activitatea pârâtului şi a autorităţii publice pe care o reprezintă de emitere a titlurilor de despăgubire, nu se poate reţine existenta unei atitudini de pasivitate care să fie sancţionabilă.
Faţă de cele arătate mai sus, în raport de caracterul special al procedurii prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va înlătura argumentele reclamanţilor.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 3.388 din 21 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3729/2012. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 3880/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
