ICCJ. Decizia nr. 3719/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3719/2012
Dosar nr. 763/46/2011
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Reclamanta SC "C.G." SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea - A.F.P. Râmnicu Vâlcea să se dispună suspendarea Deciziei de impunere nr. F-VL-177 din 22 martie 2011 şi anularea Deciziei nr. 211 din 31 mai 2011, cu obligarea pârâtei de a-i soluţiona contestaţia.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, pârâta a stabilit în mod nelegal, în sarcina sa, obligaţii suplimentare în cuantum de 3.288.853 RON, prin raportul de inspecţie fiscală nr. F-VL nr. 120 din 22 martie 2011 şi Decizia de impunere nr. F-VL-177 din 22 martie 2011, iar în urma contestării acestora, a fost emisă Decizia nr. 211 din 31 mai 2011, prin care s-a suspendat contestaţia, până la soluţionarea acţiunii penale.
Cererea de suspendare a fost soluţionată motivat prin Încheierea din data de 29 iunie 2011.
În motivarea capătului de cerere privind anularea actului fiscal, reclamanta a susţinut că, pârâta a lăsat în sarcina organelor de cercetare penală, stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite, fără a enumera indiciile săvârşirii infracţiunii şi fără a lămuri în ce măsură hotărârea dată în penal ar modifica cele constatate prin raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere.
Prin Încheierea din 6 iulie 2011 instanţa de fond a respins cererea de suspendare, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pârâta A.N.A.F. a formulat întâmpinare, susţinând că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este emitenta actelor fiscale (raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere), având calitate procesuală pârâta D.G.F.P. Râmnicu Vâlcea.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 387/F-CONT din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C.G. SRL, a dispus anularea Deciziei nr. 2.111 din 31 mai 2011 şi a obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să soluţioneze contestaţia formulată de către reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:
Instanţa a constatat că, organele de inspecţie fiscală au efectuat un control la sediul reclamantei şi, în urma verificării perioadei 06 martie 2009 - 30 septembrie 2010, au stabilit prin raportul de inspecţie fiscală F-Vl nr. 120 din 22 martie 2011 şi, ulterior, prin Decizia de impunere nr. F-VL-177 din 22 martie 2011 că datorează suma de 2.604.968 RON, cu titlu de impozit pe profit suplimentar şi 632.672 RON, majorări de întârziere aferente acestui impozit.
S-a reţinut că, nu s-au respectat dispoziţiile art. 207 (2) şi subsecţiunea 7.10 din Ordinul nr. 1.752/2005, în sensul că, sumele plătite cu titlu de câştiguri nu au fost corect evidenţiate în contabilitate, încălcându-se prevederile art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
A mai reţinut instanţa că în motivarea Deciziei nr. 211 din 31 mai 2011 se reiau faptele reţinute în raportul de control fiscal, fără a se face legătura cu textele penale care incriminează faptele, fără a motiva acest aspect şi fără a constata că soluţia penală poate avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei care s-ar pronunţa în procedura administrativă, fiind încălcate dispoziţiile art. 108 (1) C. proc. fisc.
A apreciat Curtea că pârâta nu a probat nici respectarea dispoziţiilor art. 108 (2), în sensul întocmirii procesului-verbal, semnat de ambele părţi, încălcând astfel dreptul de apărare al părţii.
Pârâta a sesizat organul de cercetare penală după formularea contestaţiei şi nu în timpul efectuării inspecţiei fiscale, în raport de dispoziţiile art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003.
Totodată, a reţinut Curtea că măsura dispusă de către pârâtă, nu se coroborează cu raportul de expertiză judiciară, efectuat în dosarul nr. 408/P/2011. În această lucrare, nu se evidenţiază vinovăţia reclamantei şi nu se confirmă cele reţinute în actele fiscale.
De aceea, s-a apreciat că se impune ca pârâta să soluţioneze contestaţia formulată de reclamantă şi să verifice legalitatea actelor fiscale în privinţa fondului, întrucât până la soluţionarea laturii penale, fără a exista interdependenţă între cele două, soluţionarea s-ar prelungi în timp, în mod nejustificat şi s-ar prejudicia desfăşurarea activităţii reclamantei, prin aplicarea procedurii de executare silită.
Recursul
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Împotriva Încheierii din 6 iulie 2011 a declarat recurs SC C.G. SRL
În motivarea cererii sale de recurs, reclamanta SC C.G. SRL a arătat în esenţă următoarele:
- Instanţa de fond în mod eronat a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel arată recurenta că a sesizat în condiţiile art. 7 din lege, autoritatea publică, procedura suspendării soluţionării contestaţiei este facultativă iar pentru a se dispune o asemenea măsură prezintă relevanţă în primul rând existenţa indiciilor privind săvârşirea unor infracţiuni, având legătură indisolubilă, asupra soluţiei pe latura administrativă a cauzei.
- Consideră recurenta că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, prin aceea că inspecţia fiscală s-a realizat cu omisiunea vădită a inspectorilor din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice - Vâlcea de a cerceta întregul cadru legal aplicabil societăţilor care desfăşoară activitate în domeniul jocurilor de noroc, baza de impozitare fiind majorată nejustificat.
- Condiţia pagubei iminente - este deasemenea îndeplinită întrucât rezultă din împrejurarea că Ministerul Finanţelor poate porni oricând executarea silită împotriva societăţii.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a arătat în esenţă următoarele:
- Hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Se arată astfel că instanţa de fond a fost în eroare atunci când a apreciat că pârâta a sesizat organul de urmărire penală după formularea contestaţiei şi nu în timpul efectuării inspecţiei fiscal, contestaţia a fost înregistrată la Direcţia de soluţionare din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la data de 2 mai 2011 iar sesizarea penală a fost înaintată de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti la data de 5 aprilie 2011. Arată recurentul că plângerea penală încă nu a fost soluţionată.
- A arătat recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală că, recurenta-reclamantă prin procedeul de lucru, respectiv, încasările înregistrate în aparatele de joc tip slot machine au fost diminuate cu sumele retrase iar rezultatul (diferenţa) a fost contabilizată lunar ca şi cifră de afaceri, iar prin aceasta contravine prevederilor legale pct. 207 alin. (2) subsecţiunea 7.10 "venituri şi cheltuieli" în Ordinul nr. 1.752/2005 şi pct. 250 alin. (2) din Ordinul nr. 3.055/2009.
- Consideră recurenta-pârâtă că organele administrative nu se pot pronunţa pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluţionarea laturii penale, având în vedere principiul de drept "penalul ţine în loc civilul" precum şi faptul că în speţă operaţiunile efectuate au implicaţii fiscale pentru care se ridică problema realităţii.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
La termenul din data de 25 septembrie 2012, magistratul asistent a prezentat referatul cauzei arătând că recursul declarat de reclamanta SC C.G. SRL este netimbrat.
Curtea a pus în discuţie părţilor prezente această excepţie în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
În ceea ce priveşte recursul reclamantei SC C.G. SRL având în vedere că cererea de recurs nu a fost timbrată, deşi reclamanta a fost citată cu această menţiune, în conformitate cu art. 20 raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997 se va anula recursul ca netimbrat.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Înalta Curte analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în materie precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., constată că acesta este fondat pentru considerentele următoare:
- Potrivit art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 prevăd următoarele:
"Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă
(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;".
Instanţa a constatat că, organele de inspecţie fiscală au efectuat un control la sediul reclamantei şi, în urma verificării perioadei 06 martie 2009 - 30 septembrie 2010, au stabilit prin raportul de inspecţie fiscală F-Vl nr. 120 din 22 martie 2011 şi, ulterior, prin Decizia de impunere nr. F-VL-177 din 22 martie 2011 că datorează suma de 2.604.968 RON, cu titlu de impozit pe profit suplimentar şi 632.672 RON, majorări de întârziere aferente acestui impozit.
S-a reţinut că, nu s-au respectat dispoziţiile art. 207 (2) şi subsecţiunea 7.10 din Ordinul nr. 1.752/2005, în sensul că, sumele plătite cu titlu de câştiguri nu au fost corect evidenţiate în contabilitate, încălcându-se prevederile art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Împotriva acestor acte administrative reclamanta a formulat contestaţie, iar prin Decizia nr. 211 din 31 mai 2011 organul de soluţionare a suspendat soluţionarea contestaţiei împotriva Deciziei de impunere nr. F - VL - 177 din 22 martie 2011, până la soluţionarea laturii penale.
- Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că pârâta recurentă a formulat plângere penală după formularea contestaţiei deoarece această sesizare penală a fost înaintată la data de 5 aprilie 2011 iar contestaţia a fost înregistrată la data de 2 mai 2011.
Înalta Curte apreciază că organul fiscal nu se putea învesti cu soluţionarea pe fond a contestaţiei câtă vreme obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală fac obiectul cercetării penale.
De asemenea consideră Înalta Curte că între caracterul infracţional al faptelor săvârşite şi obligaţiile fiscale stabilite suplimentar există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei pe latură administrativă.
Spre exemplu, problema neînregistrării tuturor veniturilor din încasările lunare obţinute din jocurile de noroc, fără existenţa documentelor justificative s-a diminuat astfel baza impozabilă, nu există documente justificative privind plăţile efectuate premiile acordate, nu există evidenţă primară privind fluxul de numerar, toate aceste operaţiuni au implicaţii fiscale, pentru care se pune problema realităţii astfel că organele administrative nu se pot pronunţa înaintea organelor penale - care vor stabili existenţa sau nu a elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Constatând că instanţa de fond a făcut o apreciere greşită a situaţiei de fapt prin prisma normelor legale aplicabile, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, va modifica sentinţa civilă în sensul că va respinge acţiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de SC C.G. SRL împotriva Încheierii din 6 iulie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 387/F-CONT din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC C.G. SRL ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3711/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3724/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
