ICCJ. Decizia nr. 3752/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3752/2012
Dosar nr. 107/64/2011
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, reclamanta T.V.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, obligarea la repararea prejudiciilor care i-au fost cauzate prin aplicarea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice şi O.U.G. nr. 105/2009 privind punerea în aplicare a acestora de către A.N.A.F.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că din anul 1999 a ocupat funcţia publică de director executiv adjunct din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Covasna, iar prin Ordinul nr. 981 din 22 mai 2009 această funcţie a fost desfiinţată în baza O.U.G. nr. 37/2009, act normativ ce a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009.
A mai precizat reclamanta că la data de 20 octombrie 2009 a acţionat în judecată pârâta A.N.A.F., iar prin Sentinţa civilă nr. 98/F din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Braşov s-a dispus repunerea ei în funcţia publică de conducere deţinută.
De asemenea, s-a mai arătat că prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale s-a declarat neconstituţională şi O.U.G. nr. 105/2009 prin care se relua, aproape identic, O.U.G. nr. 37/2009.
Referitor la prejudiciul suferit, reclamanta a arătat că aceasta a avut probleme de sănătate ca urmare a şocului suferit de schimbarea din funcţie, fiind obligată să solicite suspendarea sa din funcţie începând cu 9 noiembrie 2009, iar din martie 2010, pensionarea anticipată parţială, pentru a nu fi demisă.
A mai precizat reclamanta că în perioada cuprinsă între 8 noiembrie 2009, când s-au terminat concediile de boală şi data pensionării anticipate parţiale, 5 mai 2010, nu a avut niciun fel de venit, în prezent, începând cu data de 5 mai 2010, beneficiind de o pensie anticipată parţială în sumă de 933 RON.
A solicitat reclamanta despăgubiri salariale împreună cu stimulentele pentru perioada 25 mai 2009, până la repunerea în funcţie, la nivelul sumelor pe care le-a primit directorul coordonator adjunct al activităţii de administraţie din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Covasna.
La 24 martie 2011, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că daunele materiale sunt compuse din drepturile salariale indexate, majorate şi recalculate cu celelalte drepturi aferente (inclusiv stimulente), ce i s-ar fi cuvenit începând cu 9 noiembrie 2009 şi până la emiterea ordinului de repunere în funcţia de director executiv adjunct, precum şi daune morale în sumă de 80.000 RON.
Prin aceeaşi precizare de acţiune, reclamanta a arătat că renunţă la judecată faţă de pârâtul Guvernul României, astfel că prin Încheierea din 30 martie 2011 instanţa a luat act de această manifestare de voinţă a reclamantei.
Prin Sentinţa nr. 130/F din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea formulată, aşa cum aceasta a fost precizată, instanţa dispunând obligarea pârâtei să plătească reclamantei daune materiale echivalente cu drepturile salariale indexate, majorate şi recalculate, cu celelalte drepturi aferente, inclusiv stimulentele, ce i s-ar fi cuvenit reclamantei în perioada 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011 şi daune morale în sumă de 5.000 RON, respingând celelalte pretenţii ale reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 98/F72010 a Curţii de Apel Braşov, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 749/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus anularea Ordinului nr. 981 din 22 mai 2009, prin care reclamanta a fost eliberată din funcţie, pârâta fiind obligată să o repună în funcţia publică de conducere de director executiv adjunct din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Covasna.
A mai reţinut judecătorul fondului că potrivit art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.
S-a mai reţinut că despăgubirile legale se acordă indiferent dacă salariatul, ulterior măsurii nelegale, s-a încadrat la altă societate sau a formulat cerere de pensionare anticipată, în acest sens evocându-se Decizia nr. 318/2007 a Curţii Constituţionale, prin care se statuează că salariatul concediat nelegal are dreptul de a beneficia de plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcţia deţinută anterior măsurii nelegale, indiferent dacă în perioada cuprinsă între data concedierii şi cea a reîncadrării, ca urmare a contestaţiei sale, a realizat sau nu venituri din alte surse.
Totodată, a mai apreciat instanţa fondului, anularea Ordinului nr. 982/2009 emis de A.N.A.F. şi obligarea acestei instituţii la repunerea reclamantei în funcţia publică deţinută anterior acestui ordin au drept consecinţă pierderea retroactivă a calităţii de pensionar, reţinându-se, în ce priveşte restituirea pensiei anticipate parţiale, că acest aspect excede litigiului.
S-a constatat întemeiată în parte cererea de acordarea a daunelor morale, date fiind suferinţele dovedite de reclamantă prin acte medicale şi atitudinea pasivă a pârâtei care, nici până la data formulării acţiunii nu a procedat la executarea hotărârii judecătoreşti de reîncadrare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a apreciat că în parte acţiunea reclamantei este întemeiată şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 80 C. muncii şi a dispoziţiilor Deciziei nr. 318/2007 a Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte cererea reclamantei de acordare a daunelor materiale de la data de 9 noiembrie 2009 şi până la 5 aprilie 2011, data reintegrării reclamantei în baza Sentinţei civile nr. 98/F/2010 a Curţii de Apel Braşov, definitivă şi irevocabilă, şi a daunelor morale, ţinând cont de suferinţele probate de reclamantă şi de poziţia autorităţii pârâte.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri în termen, motivate de ambele părţi, motivele de recurs încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea greşită a legii.
Recursul declarat de recurenta-reclamată critică soluţia de admitere în parte a acţiunii, respectiv neacordarea daunelor materiale în cuantumul precizat, respectiv suma de 119.509 RON, iar prin neprecizarea acestui cuantum sentinţa recurată este dificil a fi pusă în executare.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă critică sentinţa recurată pe considerentul că a admis cererea de acordare a daunelor materiale în mod nelegal, iar cererea de acordare a danelor morale nu este justificată de probatoriul administrat. Pe cale de consecinţă, se arată că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile acordării cheltuielilor de judecată conform art. 274 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte daunele materiale constând în drepturi salariale indexate plus stimulente, recurenta-pârâtă arată că acestea nu se cuvin reclamantei, în raport de situaţia sa concretă şi de faptul că aceasta a avut raportul de serviciu suspendat la cerere în perioada 9 noiembrie 2009 - 5 mai 2010, data pensionării anticipate, conform Deciziei din 25 mai 2010.
Iar la data de 5 aprilie 2011 a fost reintegrată în funcţie în baza Sentinţei nr. 98/F/2010 a Curţii de Apel Braşov, definitivă şi irevocabilă.
Iar în ceea ce priveşte stimulentele, acestea au un regim diferit, nu se acordă lunar şi pot fi acordate pentru activitate efectiv prestată.
Pe cererea de acordare a daunelor morale recurenta o apreciază ca nedovedită în condiţiile în care nu s-a probat legătura de cauzalitate între starea de sănătate a reclamantei şi paguba morală pretinsă, iar executarea sentinţei irevocabile, pe parcursul soluţionării prezentei cauze, nu este din culpa autorităţii, ci datorită faptului că reclamantei i-a încetat calitatea de funcţionar public prin punerea în executare a deciziei de pensionare anticipată.
La dosar, recurenta-reclamată a depus concluzii scrise în care solicită admiterea recursului său şi corelativ respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta-pârâtă.
Curtea, analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate, va aprecia pentru următoarele considerente că recursul reclamantei este nefondat, iar recursul declarat de recurenta-pârâtă este fondat, în parte sentinţa atacată fiind nelegală şi netemeinică.
Recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat, în cauză pe cererea formulată în recurs, respectiv cuantificarea daunelor materiale la suma de 119.509 RON este nefondată, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod corect instanţa de fond nu şi-a însuşit cuantumul daunelor materiale solicitate de reclamantă şi a respins şi cererea de completare a dispozitivului în sensul solicitat prin prezenta cererea de recurs.
Pretenţia recurentului de a se stabili un anumit cuantum al despăgubirilor materiale în sumă de 119.509 RON având în vedere că această sumă nu reprezintă în concret suma de care recurenta nu a beneficiat, ci reprezintă drepturile salariale de care a beneficiat o altă persoană care a ocupat funcţia reclamantei sau o funcţie de conducere similară în perioada 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011. Iar drepturile materiale pot fi acordate prin verificarea situaţiei de fapt în care s-a aflat recurenta în perioada 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011 şi în raport de reglementările în vigoare.
În mod corect, prin sentinţa atacată nu a fost indicată în concret ca prejudiciu material suma de 119.509 RON deoarece această sumă nu reprezintă paguba materială suferită de recurentă, nefiind îndeplinite condiţiile, sub acest aspect a certitudinii pagubei materiale.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă este fondat, în cauză în parte sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea greşită a legii în raport de situaţia de fapt a reclamantei-recurente în ceea ce priveşte greşita admitere a cererii de acordare a daunelor materiale.
Curtea apreciază că în mod nelegal a fost admisă prin sentinţa recurată cererea de acordare a daunelor materiale reprezentând drepturi salariale indexate plus penalităţi solicitate de reclamată aferente perioadei 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011 - data reintegrării. Aceasta deoarece pentru perioada solicitată, în concret în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998 - 999 C. civ. şi nu sunt aplicabile situaţiile reclamantei, prevederile dispoziţiilor art. 80 C. muncii şi ale art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată.
Din actele depuse la dosarul de fond de ambele părţi rezultă următoarele pe situaţia de fapt a reclamantei.
În perioada 18 iunie - 8 noiembrie 2009 reclamanta a beneficiat de concediu medical legal beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare. Ulterior expirării perioadei de concediu medical, reclamanta a refuzat oferta autorităţii privind ocuparea unei funcţii de execuţie corespunzătoare pregătirii sale, apreciind ca abuzivă măsura schimbării sale din funcţia de conducere deţinută. La cerere, în perioada 9 noiembrie 2009 - 5 mai 2010, raportul său de serviciu a fost suspendat succesiv, cererile reclamantei fiind depuse la dosarul de fond. În consecinţă, raportul de serviciu fiind suspendat, din iniţiativa sa, în calitate de funcţionar public, recurenta nu a îndeplinit vreo funcţie publică şi nu are dreptul la vreo despăgubire materială deoarece a existat voinţa sau culpa autorităţii în ceea ce priveşte suspendarea voluntară a acestui raport de serviciu.
Iar începând cu data de 5 mai 2010 şi efectiv din 25 mai 2010, recurenta s-a pensionat anticipat, beneficiind de drepturile materiale corespunzătoare acestei calităţii până la data de 5 aprilie 2011 - data reintegrării efective prin executarea Sentinţei civile nr. 98/F/2010 a Curţii de Apel Braşov.
Faţă de această situaţie de fapt necontestată de părţi, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile acordării daunelor materiale conform art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, şi nu sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 318/2007.
Aceasta deoarece în cauză nu a existat o concediere nelegală în sensul dispoziţiilor Deciziei nr. 318/2007, iar pentru perioada în litigiu, 8 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011, recurenta nu are dreptul la despăgubiri materiale pe de o parte raportul de serviciu fiind suspendat la iniţiativa sa şi pe de altă parte fiind pensionată anticipat începând cu data de 5 mai 2010 şi beneficiind în consecinţă de drepturile de pensie corespunzătoare. Despăgubirile materiale nu pot fi acordate, deoarece pe fond nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998 - 999 C. civ., neexistând legătura de cauzalitate între suma pretinsă cu titlu de prejudiciu material şi anularea Ordinului nr. 982 din 22 mai 2009.
În ceea ce priveşte aspectul de nelegalitate privind acordarea daunelor morale, acesta nu este fondat. Acordarea daunelor morale este corectă şi legală şi se justifică în contextul pensionării anticipate a recurentei, fiind probate suferinţele morale şi consecinţele asupra sănătăţii reclamantei atât prin acele medicale, cât şi prin depoziţia martorului audiat în cauză. Pe de altă parte, în contextul respingerii cererii de acordare a daunelor materiale, acordarea daunelor morale reprezintă o reparaţie echilibrată ţinând cont de specificul prezentei cauze.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost admisă în mod corect cu aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ., suma reprezentând onorariu de avocat.
Curtea apreciază că în raport de obiectul şi de munca prestată de avocat nu se impune reducerea acestui cuantum, deşi prin analizarea recursului declarat de autoritatea pârâtă cererea de acordare a daunelor materiale a fost apreciată ca nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă şi va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă.
Va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge ca nefondată cererea privind acordarea daunelor materiale aferente perioadei 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.V.L. împotriva Sentinţei nr. 130/F din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) împotriva Sentinţei nr. 130/F din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge ca nefondată cererea reclamantei privind acordarea daunelor materiale reprezentând drepturi salariale indexate, majorate şi recalculate cu celelalte drepturi aferente, inclusiv stimulente aferente perioadei 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 3744/2012. Contencios. Luare măsură... | ICCJ. Decizia nr. 3755/2012. Contencios → |
|---|
