ICCJ. Decizia nr. 3743/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3743/2012
Dosar nr. 894/1/2012
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea petentului S.E. de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că, în situaţia în care s-ar considera că prin numirea procurorilor, conform procedurii speciale, la această structură specializată, aceştia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-ar eluda în mod evident dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie prin concurs.
Împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs petentul S.E., solicitând ca, în condiţiile art. 29 din Legea nr. 317/2004 şi potrivit principiului activităţii legii şi succesiunii legilor în timp, să se constate că a dobândit, de drept, gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat, susţinând că procedura şi condiţiile pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt diferite de cele pentru numirea în funcţia de procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie.
Prin Decizia nr. 1357 din 28 martie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de S.E. împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a anulat Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, în ceea ce îl priveşte pe S.E., şi a admis cererea recurentului de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva Deciziei nr. 1357 din 28 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, I.I. a formulat cerere de revizuire, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 512 din 2 februarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de revizuire formulată de I.I. împotriva Deciziei nr. 1357 din 28 martie 2008 pronunţată de această instanţă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, iar calitatea de revizuent o poate avea oricare din părţile care au figurat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, respectiv, în prezenta cauză, recurentul S.E. sau intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi persoanele care au intervenit voluntar în proces sau au fost introduse la cererea părţilor (sub forma chemării în judecată a altei persoane, a chemării în garanţie sau a arătării titularului dreptului).
Prin urmare, terţele persoane în legătură cu care nu s-au folosit căile legale pentru a fi atrase în proces nu pot exercita revizuirea, chiar dacă ar fi avut interes să participe la judecată.
Revizuirea poate fi, de asemenea, exercitată, potrivit art. 45 alin. (5) C. proc. civ., de către procuror, indiferent dacă a participat sau nu la soluţionarea procesului în care s-a pronunţat hotărârea atacată, precum şi de către creditorii chirografari sau de succesorii în drepturi, dacă transmisiunea calităţii a avut loc după pronunţarea hotărârii.
Calea de atac a revizuirii nu permite, aşadar, modificarea cadrului procesual stabilit de instanţa a cărei hotărâre se solicită a fi revizuită.
S-a reţinut că nefiind parte în procesul finalizat prin hotărârea atacată, revizuentul I.I. nu îşi poate valorifica pretenţiile pe calea extraordinară de atac a revizuirii, chiar dacă ar fi avut interes să fie prezent în proces.
Formularea unei cereri de revizuire de către o persoană străină de proces şi care nu face parte din categoriile cărora legea le-a recunoscut, în mod excepţional, legitimare procesuală activă, reprezintă schimbarea cadrului procesual sub aspectul părţilor faţă de care s-a pronunţat hotărârea atacată şi încălcarea, în acest fel, a principiului relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti.
Totodată, Înalta Curte a reţinut că admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire face de prisos examinarea incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., precum şi a cererilor şi susţinerilor formulate în prezenta cale de atac.
Împotriva Deciziei nr. 512 din 2 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, I.I. a formulat o nouă cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de I.I. este inadmisibilă, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Din economia dispoziţiilor legale care reglementează calea de atac a revizuirii, rezultă că admisibilitatea acesteia este condiţionată de împrejurarea ca motivele şi criticile invocate să se încadreze în cele expres şi limitativ prevăzute în art. 322 C. proc. civ.
În speţa de faţă, se constată că revizuentul nu şi-a încadrat expres criticile în vreuna dintre situaţiile enumerate de dispoziţiile legale menţionate.
Potrivit art. 322 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă se poate cere dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa. Textul prevede aşadar îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii.
Pe de altă parte, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., deoarece Curtea Europeană a Dreptului Omului nu a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale cu privire la hotărârea a cărei revizuire se cere.
Faţă de considerentele ce preced şi având în vedere că motivele invocate nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele expres şi limitativ prevăzute de acelaşi articol, cererea de revizuire se priveşte ca inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.
În concluzie, Înalta Curte constată că invocarea generică, de către revizuent, a dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., fără indicarea unuia din cele opt motive, determină inadmisibilitatea cererii.
Având în vedere toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge cererea de revizuire formulată de I.I. împotriva Deciziei nr. 512 din 2 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3741/2012. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 3744/2012. Contencios. Luare măsură... → |
|---|
